Tabără inițiatica Retezat (20-22 iulie 2012)

In tabăra inițiatica Retezat, organizata de Melfior, am avut multe trăiri frumoase.

In prima zi, vineri după masa de prânz, am plecat in drumeție spre traseul curioșilor, însă  când am ajuns la pârtie in loc sa mergem  puțin spre dreapta, spre traseul curioșilor, am urmat un alt marcaj cu cruce albastra  care ducea spre vârful pârtiei.

Am început sa urcam pieptiș pârtia si încet, încet din  cele 24 de persoane  care am pornit in drumeție, in vârful pârtiei  am ajuns 14 persoane.

Din vârful pârtiei, am urmat  traseul cu bulina roșie, traseu despre care aveam sa aflam ulterior de la cabanier, ca era destinat turiștilor experimentați.

După câteva ore de mers prin pădurea de brazi, am ajuns la pietre si jnepeniș.

Parca cineva ne transmitea: urcați, urcați spre vârf de munte !

Unele persoane obosite de drum întrebau: dar unde mergem ?– spre luminiș, era răspunsul si urcam mai departe.

Cu cat urcam mai mult cu atât peisajul era mai deosebit si astfel am pornit de la 1200 m altitudine si am ajuns  la 1950 m. altitudine.

Am ieșit din pădurea de brazi, am escaladat pietrele si am făcut un popas într-o poienița de jnepeni pentru rugăciune si meditație.

S-au alăturat noua zeci de entități de lumina veghetoare ale locului. In mijlocul nostru a stat o entitate îmbrăcata in vesminte preoțești care ne-a binecuvântat. M-am întrebat in gând: oare cine este entitatea ? si prin  Daniela am primit răspunsul, când  a  început sa recite din Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, caci un fior a trecut prin întreaga mea ființa si am știut ca era părintele Daniil, autorul Imnului Acatist la Rugul Aprins. Ne-a învăluit apoi o energie iubitoare si am primit binecuvântarea Maicii  Sfinte si a Domnului Iisus.

Deși urcasem atât de mult, ne dispăruse oboseala si cu greu am plecat din acel loc minunat.

Dar cum urma sa se insereze, am hotărât sa ne întoarcem din drumeție, am coborât  peste pietre si  când sa intram in pădure nu se vedea nici un marcaj.

Încotro sa o luam Doamne, m-am întrebat in sinea mea?

Aveam in grup persoane mai in vârsta, persoane care urcase cu greu, cum puteam sa le spun ca nu găsim poteca ?

Am pornit de-a dreptul prin pădurea de brazi si ridicandu-mi privirea către cer, am cerut ajutor.

Mergeam înaintea grupului aproximativ 100 m si pana sa ajungă celelalte persoane, ceream ghidare si ajutor sa găsim poteca.

Iar Universul ne-a ghidat prin cântecul pasărilor.

Îl întrebam pe Marius caci cu el deschideam cărarea prin pădurea deasa: Marius ai auzit cântecul pasarelelor? se aude sunetul din dreapta, să mergem spre dreapta si tot așa a urmat  aventura aproximativ o ora pana am ajuns la poteca.

A fost o mare bucurie când am ajuns la poteca, iar drumeția pana la cabană ni s-a părut atât de ușoara, parca pluteam cu bucurie in suflete.

După cina, a urmat carnavalul cu  multa veselie, tort si zi aniversara.

Sâmbătă, o parte dintre participanți au făcut work-shop împreuna cu Melfior, iar alții au ales drumețiile. Eu am mers in drumeție spre Vârful Retezat. Am fost mai puține persoane in aceasta drumeție după aventura trăita cu o zi in urma.

Chiar mi-a spus o persoana din grup ca atunci când a întrebat  daca mai dorește cineva sa se alăture drumeției noastre spre vârful Retezat, a primit răspunsul :

,,Doamna Nicoleta nu face drumeție, ci alpinism …”

Si iată-ne un grup de 12 persoane urcând spre Vârful Retezat (noua din Sibiu si trei din Oradea).

Pentru mine urcușul a fost greu, căci aveam febra musculara de la drumeția făcută cu o zi in urma, dar cu ajutorul îngerilor care de aceasta data au lucrat prin soțul meu si Sorin, am reușit.

Am urcat aproximativ patru ore. A meritat efortul sa urcam caci ne-am bucurat de priveliști deosebit de frumoase. Deși era cald, adia un vânt plăcut si oriunde priveai vedeai frumusețea împrejurimilor si-ti pătrundea in suflet  energia curata, pura a munților Retezat..

Am mers pana la poalele vârfului Retezat, la lacul Stevia(2070 m. altitudine).

Tatiana, membra a grupului sibian, a urcat foarte greu. A ajuns la aproximativ o ora după noi ,la lacul Stevia.

Mi-a spus cu o voce stinsa : Nicoleta te rog ajuta-mă. Nu am vlaga sa mă mai țin pe picioare.

Zâmbind, am gândit in sinea mea : iată ca si aici in vârf de munte s-a rânduit sa îmbrac pe cineva in lumina.

Am început sa-i fac terapie si deodată intr-un flux de  lumina a apărut lângă noi o entitate cu plete albe aurii, care ne-a binecuvântat. Purta  in mana un toiag si era  însoțit de un lup alb.

Văzând  toiagul, am crezut ca  este Moise, dar faptul ca era însoțit de un lup, m-a dus cu gândul la un strămoș inițiat, veghetor al munților romanești.

 

Aveam sa descopăr cine a fost  entitatea abia peste doua zile, când fiind pe  net  am simțit sa vizionez filmul „Dacii”, realizat de Dobrița.

In filmuleț am văzut imaginea unei entități, cu toiag in mâini  însoțit de doi lupi. Am sunat-o pe Dobrița care făcuse filmul, am intrebat-o cine este entitatea însoțita de lupi albi si i-am povestit despre entitatea care-mi apăruse la poalele Vârfului Retezat, când o îmbrăcam in lumina pe Tatiana.

Dobrița mi-a spus : imaginea pe care tu mi-o  descrii, o vei găsi in filmul: „Dansul piramidelor”

Am vizionat filmul: „Dansul piramidelor” si la minutul 2,38 din film am văzut exact imaginea care mi se arătase in plan subtil; era bătrânul cu plete albe si un toiag in mana însoțit de lupul alb. Astfel am înțeles ca entitatea care ne-a binecuvântat  a fost  ZAMOLXE, marele zeu al dacilor.

Am sunat-o pe Tatiana si i-am povestit emoționata cine a fost entitatea care ne-a binecuvântat, ca ea sa știe cui anume sa mulțumească pentru darul primit, caci atunci când lucram pe  ea ,a primit  o cheie.

 

Am plecat cu nostalgie de la Lacul Stevia, unde ne-am simțit ocrotiți de crestele munților.

Aveam in programul taberei meditația zilei de 21 si trebuia sa ajungem la cabana pana la ora 19.

La întoarcere, drumeția a durat trei ore. La ora șase am ajuns la cabana unde ne-am reunit cu ceilalți participanți la tabără si am făcut: jocul vieților anterioare, iar la ora 19 am mers in mijlocul naturii si într-o poienița înconjurați de brazi, de îngeri veghetori ai zonei si  spiritele animalelor. Am făcut rugăciunea si meditația zilei de 21, unindu-ne astfel cu alte grupuri din tara si din afara tarii in rugăciune pentru tara si Pământ.

Si aici am trăit momente de mare înălțare sufleteasca. Am primit binecuvântarea Doamnei Luminii care s-a rugat împreuna cu noi, iar când am luminat Pământul ne-a binecuvântat Domnul Iisus. A apărut ca in icoana pe care noi o numim ,,Înălțarea Domnului”.

Melfior a vizualizat in timpul meditației din 21 cum a venit Măicuța Vian (cea care a început  lucrarea cu ani in urma ,iar acum ne veghează din alte spatii celeste), a emis peste noi toți raze de lumina alba , i-a mulțumit si i-a dăruit o floare, apoi a venit in fata mea si mi-a dăruit un buchet de flori, in semn de recunoștința si mulțumire ca duc mai departe lucrarea de luminare, vindecare si înălțare spirituala. A văzut -o pe Fecioara Maria care s-a rugat împreuna cu noi si pe Domnul Iisus care ne-a binecuvântat.

Seara a continuat cu focul de tabără si comunicarea cu frații noștri stelari.

Duminica  am renunțat la drumeție, caci am îmbrăcat in lumina persoanele care au dorit aceasta.

Am lăcrimat împreuna cu cei aflați in suferința si mi-am înălțat sufletul alături de persoanele care au avut trăiri frumoase. Mi-au fost alături multe entități de lumina: Maica Sfântă, Domnul Iisus, Părintele Arsenie, Măicuța Vian, Maria Magdalena ,îngeri vindecători, veghetori, spiritele animalelor.

In timp ce îmbrăcam in lumina o doamna din Oradea, am văzut in spirit cum in fata ei a venit  o veverița cu coada stufoasa, care s-a așezat pe lăbuțele din spate, iar in cele din fata ținea o ghinda  pe care se străduia sa o spargă.

I-a transmis doamnei atât de frumos: iată cum  trebuie sa desfaci carapacea si sa ajungi la miez… trebuie sa spargi coaja ca sa ajungi la miez…iată miezul…!

Din tabără am plecat  spre Prislop ,unde am trăit momente  de reculegere si înălțare sufleteasca la mormântul Părintelui Arsenie si in peștera Sf. Ioan.

A doua zi, luni dimineața in zori, mi s-a arătat ceva care m-a întristat (oameni in suferința si durere, mișcări ,transformări) însă după toate acestea am văzut reconstruindu-se totul, blocuri reamenajate si multe flori.

L-am trezit emoționata pe soțul meu si i-am povestit ceea ce mi se arătase. Ionuț mi-a spus sa nu mă mai gândesc la ceea ce văzusem…dar  in sufletul meu mă întrebam: de ce mi-au arătat îngerii toate acestea? doar ca sa știu? sau ca sa știu si sa fac ceva?

Eu cred in puterea rugăciunii si a iubirii emise de suflete curate, de aceea va indemn sa ne unim in rugăciune pentru tara si sa  se facă Voia Tatălui Ceresc !

Florile simbolizează iubirea, frumusețea, înțelepciunea si sunt convinsa ca vom reuși  sa trecem peste toate greutățile si sa ne înălțam in lumina.

Atașez câteva fotografii făcute in drumețiile din munții Retezat.

Tuturor,

Bucuria acestor zile minunate si binecuvântări divine !

Nicoleta Pasat