Binecuvântarea Maicii Domnului și a Părintelui Arsenie

Spre sfârșitul lunii iunie, Ionuț mi-a propus să mergem în drumeție în Munții Făgăraș.

Aveam febră musculară de la alergat și mă gândeam să amânăm drumeția, însă când Ionuț mi-a spus că vom merge și la Chilia Părintelui Arsenie, am simțit o bucurie în suflet și îndemnul de a ajunge în acel loc.

Pe 30 iunie, în jurul orei 23, eram în camera mea și mă gândeam la drumeția pe care urma să o facem la Chilia Părintelui Arsenie și i-am transmis Părintelui Arsenie să-mi dea un semn. Apoi am căutat pe internet informații despre traseul din Munții Făgăraș.

În timp ce lecturam, am simțit prezența unei entități lângă patul meu. Energia sa a fost puternică și cum m-a luat prin surprindere, m-am tras puțin în spate spre capătul patului. Odată cu  fiorul care a trecut prin corpul meu, am simțit și am știut că a fost Părintele Arsenie.

M-am întins în pat târziu în noapte cu gândul la Părintele Arsenie. Deodată m-am văzut mergând pe o potecă prin munți. Pe potecă m-am întâlnit cu două persoane, soț și soție. Soțul, preocupat de ceva, s-a grăbit să plece spre vale, iar eu si soția sa am continuat să urcăm pe poteca ce ducea spre vârful muntelui. După un timp de urcuș, am văzut o potecă îngustă în capătul căreia pe o stâncă suspendată strălucea în lumină Chilia Părintelui Arsenie. În ușa Chiliei, învăluit în lumina care se revărsa din interior, stătea Părintele Arsenie și ne binecuvânta. I-am spus doamnei care mă însoțea să privească spre stânca suspendată ce părea luminată de un bec de mii de wați. Privind spre Chilia Părintelui Arsenie, am tresărit și m-am văzut în patul meu. Era ora 2.

Abia am așteptat să se facă dimineață ca să-i povestesc soțului meu ceea ce văzusem și să-i răspund afirmativ inițiativei sale de a merge în drumeție în Munții Făgăraș. Ne-am propus să ajungem la Chilia Părintelui Arsenie și pe Șaua Fereastra Mare din Munții Făgăraș. Vineri seară, ne-am pregătit bagajele și echipamentul pentru drumeție.

Sâmbătă dimineață în zori, înainte de a pleca spre Munții Făgăraș, m-am văzut într-un salon de înfrumusețare. Stăteam pe un scaun, când langă mine au apărut  o doamnă coafeză și ucenica sa care mi-au făcut o coafură specială. Ele luau în degete fire de păr și le împleteau cu floricele mici, albe. În partea superioară a capului,  firele de păr erau ridicate ca într-un coc, iar părul de la spate era orientat spre mijlocul capului și era lăsat să cadă ca într-o șuviță pe coloană.

Când au terminat coafura, nu se vedea nici un fir de păr, căci capul meu era acoperit pe două rânduri de floricele mici albe, ce luminau ca niște perluțe.

Le-am spus doamnelor care m-au aranjat: ”Îmi place foarte mult aranjamentul,  însă eu merg la munte nu la nuntă! Așa un aranjament să-mi faceți la nunta fiului meu Andrei, care mâine poimâine se va însura!” Atunci mi-au spus că floricelele albe pe care mi le-au prins în păr au fost un dar de la Maica Domnului.

Dimineața la ora 6, când am plecat din Sibiu, am rugat îngerii și pe Părintele Arsenie să ne lumineze drumul. La ora 7 am trecut de Sâmbăta De Sus și am intrat pe drumul forestier care ducea spre Cabana Valea Sâmbetei și spre Chilia Părintelui Arsenie. Pe dumul forestier am întâlnit un preot, care mergea spre munte. ”Fii atentă la semne!” mi-a venit în gând, și l-am rugat pe Ionuț să oprească mașina. L-am întrebat pe părinte dacă mergea la Chilia Părintelui Arsenie. Răspunsul său a fost afirmativ și l-am invitat în mașina noastră să parcurgem drumul forestier cu mașina.

Era Părintele Beniamin, care urca din când în când la Chilia Părintelui Arsenie să  aibă grijă de ea. I-am povestit trăirea mea și am fost convinsă că Părintele Arsenie i-a transmis în gând să urce în acea zi la Chilie ca să ne însoțească, căci nu mai fusese la Chilie din primăvară. În semn de mulțumire, i-am oferit în dar cartea ”Darul Mamei Divine” pe care o aveam în bordul mașinii.

Am parcurs drumul forestier cu mașina, apoi am mers pe potecă timp de două ore spre Cabana Valea Sâmbetei și Chilia Părintelui Arsenie. Am povestit pe drum cu Părintele Beniamin despre lucrarea spirituală pe care o desfășor, iar părintele mi-a povestit despre pelerinajele din Israel și Muntele Athos.

Drumeția a fost foarte frumoasă. Simțeam mirosul de brad și flori de munte și auzeam sunetul apei care curgea printre pietre, iar pe versanți,din loc în loc,  curgeau cascade mici de apă, răsfirate ca un evantai. Când am ajuns la Cabana Valea Sâmbetei, mi-a venit în gând lumina emisă din interiorul Chiliei, iar îngerii mi-au transmis că era lumina care se revărsa de la  Chipul Maicii Domnului săpat în stâncă de Părintele Arsenie. I-am spus Părintelui Beniamin despre aceasta, iar părintele știa de Chipul Maicii Domnului din stâncă, care nu poate fi văzută cu  ochii fizici, ci cu ochii sufletului. Mi-au dat lacrimile de bucurie și am mulțumit Maicii Domnului că m-a binecuvântat să văd lumina.

Am lăsat bagajele la cabană și am urcat suflând cu greu poteca îngustă și abruptă spre Chilia Părintelui. Urcam sprijinindu-ne de sforile groase prinse de copaci, iar când priveam în jos spre prăpastia de la marginea potecii, ni se tăia răsuflarea. După o curbă, la capătul potecii, pe o stâncă abruptă, am ajuns la   Chilia Părintelui Arsenie. Când am intrat pe ușa Chiliei și m-a învăluit lumina, am simțit corpul ușor și în suflet aveam senzația că zbor. Chilia Părintelui Arsenie este un loc încărcat energetic de rugăciunea Sa și Binecuvântarea Maicii Domnului.

În Chilie am spus o rugăciune cu soțul și copii. Maica Domnului și Părintele Arsenie s-au rugat împreună cu noi. Când băieții s-au retras pe o băncuță, eu am mai  rămas un timp singură în Chilie. Am mulțumit că eram în acel loc binecuvântat și m-am rugat pentru țara mea, așa cum m-a îndemnat Părintele Arsenie. Când am coborât de la Chilie, Părintele Beniamin mi-a oferit în dar o iconiță și o brățară cu chipul Părintelui Arsenie și o sticluță cu mir de trandafiri de la Muntele Athos.

Mi-am pus brățara la mână, ne-am uns cu mir și am mulțumit Părintelui Beniamin că ne-a condus la Chilie. Am simțit iarăși Binecuvântarea Divină și am văzut lumina care a curs peste noi.

Am coborât cu bucurie poteca abruptă, ne-am luat rucsacii în spate și am plecat mai departe în drumeție de la Cabana Valea Sâmbetei spre Șaua Fereastra Mare.

Cu sufletul plin de lumină și bucurie, am urcat cu ușurință spre golul alpin,  admirând peisaje deosebit de frumoase. Dupa o oră și jumătate de urcuș, am ajuns la indicatorul pe care scria că mai aveam de parcurs încă o oră până în Șaua Fereastra Mare. Am făcut popas, ne-am odihnit, am mâncat, iar când să plecăm mai departe, a început să plouă mărunt și ne-am întors spre cabană cu promisiunea făcută lui Ionuț că vom reveni să urcăm până în Șaua Fereastra Mare din Munții Făgăraș.

După amiază, împreună cu câțiva prieteni, am vizitat Mânăstirea Sâmbăta și am sărbătorit drumeția la Chilia Părintelui Arsenie, care a fost binecuvântată cu daruri divine, bucurii și împliniri sufletești.

Tuturor,

Binecuvântarea Maicii Domnului și a Părintelui Arsenie Boca.

Nicoleta Păsat,Sibiu,3 iulie 2016