În Săptămâna Luminată

În Săptămâna Luminată, fiind cu toții liberi, ne-am gândit să ne relaxăm câteva zile și să sărbătorim ziua onomastică și aniversară a fiului meu, Gheorghe. Avem în țară multe locuri frumoase și am ales zona Parcului Național Domogled-Valea Cernei. Ne-am gândit ca ziua să facem drumeții, iar seara băi sulfuroase, ca să ne refacem genunchii după drumeții. Stațiunea Herculane este recunoscută în lume pentru aerul curat, bogat în ioni negativi și apele termale tămăduitoare.

Luni dimineață, în a doua zi de Paște, am plecat spre Herculane. Primul popas l-am făcut la Prislop, la mormântul Părintelui Arsenie. În urmă cu câteva săptămâni, într-o trăire frumoasă, părintele mi-a binecuvântat familia și ne-am dorit să ajungem la Prislop să-i mulțumim.

Când am intrat în mănăstire, au început să bată clopotele și toaca. Am urcat în rugăciune cărarea spre mormânt și ne-am așezat la coada care se formase. Pelerini, veniți din toate colțurile țării, se așezau la rând și așteptau în liniște să se închine la crucea de pe mormânt. Astfel, rând pe rând, cu inimile pline de speranță spre împlinirea dorințelor, cereau ajutorul și binecuvântarea părintelui. Cu ochii fizici, noi vedem mormântul plin de flori și crucea de lemn, însă în plan subtil nu se văd florile, ci o lumină albă, aurie, care înconjoară mormântul și se înalță spre înaltul cerului. Crucea de pe mormânt arăta ca o cupolă de lumină, de unde Părintele Arsenie binecuvântează pelerinii.

În noimebrie 2009, când îngerii m-au dus în spirit la mormântul Părintelui Arsenie, mi-au arătat lumina de la mormânt, care se înălța spre înaltul cerului. Mi s-a cerut să scriu aceasta (amănunte găsiți în cartea „Sunet Divin”). Este o coloană de lumină și un portal spre alte spații celeste. Pelerinii simt pacea în suflete și o stare de bucurie, pentru că-și hrănesc sufletele cu lumina albă, aurie, care învăluie mormântul. Cu recunoștință, am mulțumit Părintelui Arsenie pentru binecuvântarea Sa, pe care o transmit și cititorilor acestor rânduri.

În jurul orei 14, am ajuns la Herculane și ne-am cazat la Pensiunea Floare de Colț, situată în mijlocul stațiunii. Ne-am simțit minunat: gazde ospitaliere, camere spațioase, mic dejun delicios, cafea bună și bazin cu apă termală fierbinte schimbată zilnic. Seara, ne-am plimbat prin toată stațiunea, pe la cădițele cu apă sulfuroasă și am mâncat la Taverna Lui Hercules, în apropierea Statuii lui Hercules. Mi-a plăcut foarte mult localul: micuț, frumos amenajat, mâncare bună, muzică ușoară românească, cu melodii vechi, de neuitat.

Marți, ne-am luat costumele de baie în rucsaci și am pornit în drumeție de la pensiune până la Izvorul Domogled dim mijlocul stațiunii, de unde am luat apă. Izvorul conține apă pură, cu efecte terapeutice în multe afecțiuni. De aici ne-am îndreptat spre Hotelul Roman să vedem dacă se pot face băi la bazinele cu iod de lângă hotel. Am urmat traseul spre 7 Izvoare, până am ajuns la cădițe, unde am făcut baie în apă termală. La întoarcere spre pensiune, am admirat Parcul Central și copacii înfloriți, printre care și o magnolie superbă. Astfel, am făcut 20.000 de pași.

Miercuri, nu am plecat în drumeții pe munte din cauza vremii. Am vizitat portul Orșova și am mers în satul Balotești, lânga Drobeta Turnu Severin, ca să o vizităm pe Carmen, nașa de cununie și botez a copiilor mei, ca să o stropească de Paște. Carmen și mama ei, tanti Gina, ne-au așteptat cu bunătăți. Am mâncat, am ciocnit ouă și am depanat amintiri din vremea studenției mele și a lui Carmen. Ne-am adus aminte că și atunci Herculane era stațiunea mea preferată. Îmi plăcea să citesc articole și cărți despre locuri frumoase din țară și lume. Astfel, aflasem de aerul ionizat și de puterea tămăduitoare a apelor din Herculane. Deși este situată la o altitudine de 160 m, aerul bogat în ioni negativi este comparat cu aerul stațiunilor situate la peste 2000 m. La examenele de geografie sau turism eu aminteam în lucrarile scrise despre zona binecuvântată cu aer ozonat și ape tămăduitoare.

Încântați de frumusețea peisajului și de puterile tămăduitoare ale apelor, romanii au construit băi, temple, statui, monumente închinate zeilor. Numele stațiunii Herculane a fost dată după numele lui Hercules, patron al izvoarelor termale. Am iubit și iubesc Herculane. Cu ani în urmă, la privatizarea MEBO, am crezut în potențialul zonei și împreună cu soțul meu, am depus certificatele de proprietate și am devenit acționari la SC Hercules SA Herculane. În extrasezon, aveam facilități la cazare la Hotel Hercules și mergeam câte o saptămână cu copiii când erau mici. Peste ani, când nu mai aveam facilități, mergeam cu copiii în sezon și ne cazam la pensiuni. Chiar și nunta de argint, din 30 iulie 2018, am sărbătorit-o la Herculane, bucurându-ne de frumusețea peisajului, puterea vindecătoare a apelor și aerul ozonat.

Joi, am mers la Cheile Țăsnei, situate în Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Am plecat din Herculane spre Baia de Aramă și după 15 km am parcat mașina la Pensiunea Dumbrava. Ne-am luat rucsacii în spate și urmând indicatorul, am pornit pe traseul marcat cu cruce albastră spre Cheile Țăsnei. După aproximativ zece minute de mers lejer prin pădure, am trecut râul Țăsna și am început să urcăm pieptiș. Primul lucru mi-am căutat bețe care să mă ajute în urcuș, întrucât am uitat acasă bețele de trekking. Suflând din greu, arzând caloriile, am urcat jumătate de oră.

Când am ieșit din pădure, ne-au întâmpinat stâncile semețe, vegheate de pinii negri de Banat. Am făcut popas de poze la punctul de belvedere de lânga crucea din lemn, cu o priveliște deosebită asupra munților și Văii Cernei (pe vremea imperiului austro-ungar, grănicerii patrulau pe poteca săpată în stânca pe vârful munților). Am trecut pe lângă peretele de stâncă și am coborât încet pe malul râului Țăsna. Urmând marcajul potecii care șerpuiește de o parte și de alta a râului, am trecut de nouă ori râul, făcând acrobații pe bolovanii de piatră, ascultând cântecul apei care-și făcea drum printre pietre, trilul păsărilor și admirând mici poienițe. Am ajuns la moara abandonată din apropierea cascadei Cheile Țăsnei și am continuat traseul. Am trecut trei podețe peste râu și am ajuns la stâna fără oi, ciobani și câini.

De la stână am urcat în Poaiana Țăsnei, cu o priveliște foarte frumoasă în jur: pajiștea verde cu flori de munte, jnepeni, ienupări și în depărtare munți cu vârfuri semețe. În poiană, am făcut popas de odihnă și am mâncat cozonac și ouă roșii. Printr-o rugăciune, am mulțumit veghetorilor zonei și îngerilor luminii că ne-au ghidat pașii spre aceste locuri frumoase. Îngerii ne-au binecuvântat și au revărsat câteva picături de apă peste noi. Am crezut că o să înceapă ploaia și ne-am întors pe potecă, trecând râul peste podețe până la moară și apoi peste bolovani, urmând poteca șerpuită. Am rugat îngerii ploii să nu scuture norii, iar vântul a dus norii în partea cealaltă a munților, departe de noi.

Am avut parte de o vreme frumoasă și ne-am întors bucuroși pe potecă. Aveam la noi pelerinele de ploaie, dar nu le-am folosit. Debitul apei râului era deja mare datorită ploilor din zilele anterioare și voiam să trecem râul de pe o parte pe alta mai ușor. De la punctul de belvedere nu am coborât pe poteca pe care urcasem. Ca să ne protejăm genunchii, să putem merge și a doua zi în drumeții, am ales să ne întoarcem pe poteca ce cobora lin până la mașină. A fost o drumeție frumoasă, care a durat trei ore dus-întors.

Seara, la pensiune, ne-am relaxat în baia cu apă termală fierbinte. În apropierea parcării unde am lăsat mașina, când am mers la Cheile Țăsnei, privirea mi-a fost atrasă spre indicatorul care arăta spre Cascada Fecioarei Maria. Atunci am fost ghidată ca rugăciunea zilei de 21, de Sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”, să o desfășor la Cascada Fecioarei Maria.

Vineri dimineață, după micul dejun, am plecat cu mașina pe drumul care duce spre 7 Izvoare. La  15 km de Herculane, am parcat mașina la Podul Vânturătorii, cu dorința de a vizita Cascada Fecioarei Maria și Cascada Vânturătoarea. După  ce am trecut podul, am luat-o spre stânga, pe malul lacului Prisaca. Traseul a fost foarte lejer și în 45 de minute am ajuns la Cascada Fecioarei Maria. Am stat un timp în rugăciune și liniște, am admirat priveliștea frumoasă. Era pace în jur și în sufletele noastre și am trăit momente de înălțare sufletească. Când Ionuț filma cascada cum curge, Sinele divin m-a ghidat să spunem rugăciunea Fecioarei Maria ,care s-a rugat împreună cu noi și odată cu sunetul apei, prin vibrația rugăciunii, să ajungă la semeni lumina, iubirea și binecuvântarea Mamei Divine. Am mulțumit îngerilor care mi-au ghidat pașii spre Cascada Fecioarei Maria chiar de Sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”, sărbătoarea închinată Maicii Domnului .

Există o legendă frumoasă a acestei sărbători pe care ați auzit-o la Biserică sau ați citit în Cărțile Sfinte.

Conform scrierilor, Leon cel Mare, plimbându-se într-o pădure din apropierea Constantinopolului, a întâlnit un înțelept orb, care-și căuta drumul. Orbul l-a rugat pe Leon să-i dea apă. Leon, om blând și milos, s-a adâncit în pădure să caute izvorul cu apă. Căutând apa prin pădure, a auzit un glas, care i-a transmis: „Nu este nevoie să te ostenești, Leone, căci apa este aproape” . Glasul l-a îndemnat să pătrundă în desișul pădurii: „Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta și luând cu mâinile apă tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați și vei cunoaște de îndată cine sunt Eu care sălășluiesc aici de multă vreme”.

Urmând îndemnul, Leon a găsit izvorul, i-a dat orbului să bea apă și i-a spălat ochii, recăpătându-și vederea. Trăind această minune, orbul înțelept a spus: „Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit!”. Leon a îngenuncheat, spunând: „Am văzut Lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată. Aici este Izvorul Tămăduirilor, fântâna dătătoare de sănătate!”. Înțeleptul, care și-a recăpătat vederea, i-a prezis lui Leon că va ajunge împărat. După ce a ajuns împărat, Leon cel Mare a ridicat o biserică  lângă Izvorul Tămăduirii și mulți bolnavi s-au vindecat prin rugăciunea adresată Maicii Domnului.

Ne-am întors la intersecția unde arăta indicatorul spre Cascada Vânturătoarea. Am urcat pieptiș poteca marcată cu cruce roșie ,timp de o jumătate de oră, iar apoi s-a deschis o priveliște cu crestele munților și un perete abrupt de unde se revărsa Cascada Vânturătoarea. Am continuat poteca pe curba de nivel și am urcat pieptiș ultima pantă până la cascadă. Are o înălțime de 40 m, fiind una dintre cele mai frumoase cascade din țară. Apa care curge se lovește de peretele muntelui și emite în jur vapori de apă și un aer purificator.De aici vine și numele cascadei,Vânturătoarea, apa în curgerea ei pe versantul abrupt  este vânturată de vânt și pulverizată răspândind în jur picături binefăcătoare și înviorătoare pentru turiștii admiratori.

Poteca continuă prin spatele cascadei, spre Poiana Cicilovete, însă noi ne-am oprit la cascadă.

Înainte de a urca la cascade, dimineața, la micul dejun, am fost atenționați să avem grijă la urs, că mai vine să bea apă. Pe panoul expus la cascadă erau scrise câteva rânduri cu flora și fauna zonei: vipere, păianjeni și urși. Chiar dacă aveam la mine spray-ul de urs, nu am stat în calea ursului, ci am făcut popas puțin mai în lateral, admirând cascada și peisajul din jur. Testul rezistenței articulațiilor de la genunchi l-am dat la coborârea de la Cascada Vânturătoarea. Tot traseul abrupt pe care l-am urcat urma să-l coborâm. Câțiva turiști care au urcat după noi la cascadă ne-au spus că au întâlnit vipera pe potecă. Așadar, în plus de unde puneam picioarele să nu alunec, trebuia să fiu atentă și la vipere, să nu calc pe ele. Sprijinindu-mă pe bețele pe care le aveam din drumeția la Cheile Țăsnei, am coborât cu bine. Până la mașină mi-am simțit intens genunchii și șoldurile.

Am luat prânzul la Restaurantul ,,Tatăl și Fiul” în Parcul Central din stațiune, cu mâncare proaspătă și bună. Abia am așteptat să ajung la pensiune, să-mi refac genunchii în bazinul cu apă sulfuroasă și fierbinte. Seara, la ora 19, m-am conectat în rugăciune cu grupul sibian și am trăit alte momente de înălțare spirituală. Noaptea, am avut parte de o altă bucurie, pentru că îngerii luminii mi-au îngăduit să o întâlnesc în spirit pe mama mea pământeană, plecată în lumea îngerilor cu șapte ani în urmă. Mama a fost bucuroasă că ne-am întâlnit și m-a rugat să transmit îmbrățișări și binecuvântări tuturor copiilor ei, șapte la număr.

Sâmbătă dimineață, după micul dejun, ne-am făcut bagajele, am predat cheile, ne-am umplut sticlele cu apă de la Izorul Domogled și am pornit la drum. Primul popas l-am făcut la Mănăstirea Piatra Scrisă, unde s-a aflat în stâncă Icoana Sfintei Treimi. Cu ani în urmă, când se lucra la calea ferată Caransebeș-Orșova, săpând într-un tunel lângă localitatea Armeniș, s-a descoperit, pictată pe stâncă, Icoana Sfintei Treimi. Luând în considerare importanța spirituală a icoanei pentru credincioși, inginerul care conducea lucrările a deviat lucrările tunelului de cale ferată spre Armeniș, la câțiva metri înspre apus de icoană. O tradiție spune că această icoană are origini miraculoase, întrucât nu este pictată de mână omenească. O alta spune că icoana a fost pictată în stâncă în semn de mulțumire că au scăpat de primejdii sau în semn de recunoștință către divinitate pentru toate cele primite în viața noastră.

Indiferent de tradiții, Piatra Scrisă este un loc de rugăciune și închinare, dedicată Sfintei Treimi, o poartă de lumină spre alte lumi, așa cum am scris în cartea „21 Darul Meu Pentru Tine”, „Locul pe care tu l-ai accesat astăzi, face legătura cu Împărăția Mea, a Tatălui Ceresc. Este un canal de energie prin care Eu comunic cu oamenii. Acest loc cunoscut de voi ca Piatra Scrisă este o poartă de lumină între lumea văzută și cea nevăzută”. Imediat ce am început rugăciunea, a coborât lumina Duhului Sfânt peste noi și am simțit prin toată ființa energia iubirii divine.

Lângă Schitul Piatra Scrisă este un magazin de unde poți cumpăra icoane, tămâie și lumânări. Am admirat mai multe icoane și am cumpărat o icoană pictată a Domnului Iisus, cu o mână binecuvântând și cu cealaltă mână ținând globul pământesc. Când am ajuns acasă și am pus icoana pe perete, privind icoana, un fior a trecut prin inimă și mi-a venit în gând că în Lucrarea de Luminare, Domnul Iisus binecuvântează pământul. Seara, la știri, am aflat că în 22 aprilie, întreaga lume sărbătorește „Ziua Pământului”.

Următorul popas l-am făcut la Hațeg, ca să vizităm Tronul Străbunilor, un megalit estimat cu o vechime între 32 și 65 milioane ani. Îmi doream să ajung și fizic în acest loc, în care îngerii m-au dus în spirit în urmă cu doi ani, în martie 2021. Am scris trăirea cu megalitul în cartea „Lumina Sinelui Divin”. O amintesc pentru cei care nu ați citit cartea.

„Mergeam printr-o pădure și m-am oprit în fața megalitului, care emitea în jur o energie în culoarea cerului senin. În jurul megalitului, ca într-un cerc, erau entități ce țineau în mâini făclii de lumină. Deasupra, în văzduh, în fluxul de lumină care venea din Înalt și intra în interiorul megalitului, era un altar unde slujeau preoți ai neamului românesc. O entitate îmbrăcată în veșminte albe preoțești, cu barbă și plete de lumină albă, mi-a făcut semn să mă apropii și mi-a oferit să beau apă dintr-un pocal. În timp ce beam apa, a apărut Domnul Iisus și ne-a binecuvântat pe toți.”

Am parcat mașina la Restaurantul Popas Zimbrul. Urmând indicatorul, am pornit în plimbare prin pădure. A fost o zi însorită, razele soarelui ne mângâiau printre ramurile copacilor și ascultam cântecul păsărilor. În jumătate de oră, am ajuns la Tronul Străbunilor. Erau acolo câteva persoane care meditau. Lângă  megalit, am spus cu toții o rugăciune și am rămas în liniște. Am fost ghidată să ne conectăm la energia megalitului. Am cerut permisiunea îngerilor veghetori și binecuvântarea străbunilor, am pus mâna stângă pe megalit și mâna dreaptă în plexul solar. Am rămas din nou în liniște. Imediat am simțit energia care ne-a pătruns ființa și ne-a activat centrii. Simțeam mai ales legătura cu cerul și pământul, prin canalul de lumină activat în acest loc.

Ne-am întors pe potecă, am servit masa la Restaurantul Popas Zimbrul și după amiază am ajuns acasă. M-am plimbat prin grădină, am admirat și udat florile și am mulțumit pentru acest sejur minunat pe meleaguri străbune din țara noastră, cu ocazia zilei onomastice și aniversarea lui Gheorghe. Tortul l-am savurat duminică de Sfântul Gheorghe, iar azi, de ziua aniversară, am scris acest articol. L-am rugat ca să-și sărbătorească ziua aniversară de 23 de ani corectând textul pe care l-am scris pentru bucuria inimilor voastre. Sărbătoare nu înseamnă doar să primești cadouri, ci mai ales să oferi daruri de lumină. Prin trăirea și bucuria inimii tale, să bucuri și să înalți și alte ființe terestre.

Mulțumesc Divinității pentru binecuvântările primite, soțului meu pentru sponsorizarea sejurului și copiilor noștri, Andrei, Claudia și Gheorghe, pentru aceste zile minunate petrecute împreună în împărăția munților. Mulțumesc pentru gândurile voastre de lumină și pentru urările primite de ziua onomastică și aniversară a fiului meu, Gheorghe.

Atașez câteva fotografii, prin care să vă conectați la energia acestor locuri binecuvântate ale țării noastre.

Vă iubesc!

Nicoleta Păsat

Sibiu, 24 aprilie 2023

Pentru a asculta cântecul Cascadei Fecioarei Maria și al rugăciunii, dați click pe video.