În seara de miercuri, 10 mai, am mulțumit în mod deosebit îngerilor luminii care m-au atenționat asupra unor evenimente și Maicii Domnului pentru binecuvântarea Sa.

În urmă cu trei săptămâni, îngerii mi-au arătat cum o energie cețoasă îl pune la pământ pe fiul meu, Gheorghe. El s-a ridicat imediat și a mers mai departe. (Cu ani în urmă, în timpul liceului, îngerii mi-au arătat că Gheorghe a căzut la pământ și când s-a ridicat avea noroi pe mâna stângă. Mi-am spus atunci în sinea mea că noroiul se spală și nu am mai acordat importanță. Peste un timp, la un meci de fotbal, a căzut și și-a rupt mâna stângă).

Acum, nu am mai rămas indiferentă la mesajul îngerilor, ci am mulțumit că mi-au arătat aceasta. I-am povestit lui Gheorghe și i-am spus să fie atent când joacă fotbal, iar eu am făcut rugăciune pentru protecția sa. Peste o săptămână, în timp ce juca fotbal, un sportiv, alergând după minge, a alunecat fără să vrea și l-a luat și pe Gheorghe după el, care a căzut pe burtă, însă a pus mâna foarte repede și s-a sprijinit fără să pățească nimic, doar și-a resimțit articulația mâinii. Îngerii luminii l-au protejat și a trecut cu bine peste acest eveniment. Am rămas într-o rugăciune tăcută până târziu în noapte.

Prin rugăciune, m-am înălțat în spirit și m-am văzut pe o pajiște unde erau mulți oameni care se rugau la Maica Domnului. Oamenii se rugau și așteptau binecuvântarea Maicii Domnului.

Când Maica Domnului trimitea binecuvântarea , se întâmpla o minune. Un firicel de apă, care curgea din munte și era captat la un robinet, se transforma în mir. Cu emoție, am spus celor prezenți că fac și eu rugăciune și cer binecuvântare Maicii Domnului. Dintr-o dată, s-a întămplat minunea :a curs mir, cu care mi-am uns întreg corpul. Trăiam un sentiment de împlinire și bucurie, simțeam corpul revigorat, vibrând fiecare celulă.

Am chemat copiii și soțul, i-am uns și pe ei cu mir, iar apoi am fost ghidată, rând pe rând, să ung cu mir pe toți cei care se rugau la Maica Domnului, ca să vadă și ei lumina cea adevărată. În mireasma de mir, am tresărit brusc și m-am văzut în camera mea. Era ora 3. Mă simțeam ușoară și cu inima plină de bucurie. Cu multă recunoștință, am mulțumit Maicii Domnului și am transmis binecuvântarea copiilor și soțului.

Sâmbătă dimineață pe 13 mai, în zori, am trăit o nouă bucurie sufletească. Îngerii m-au dus în spirit într-un loc de rugăciune închinat Prințesei Prânzului. Așa cum mi s-a arătat și am fost îndemnată să scriu, locul în care a apărut Maica Domnului la Fatima a fost numit de spiritele iubitoare de lumină „Piatra Prânzului”, întrucât acolo veneau să-și hrănească sufletele cu pace, lumina și iubirea divină. Maica Domnului era numită ,,Prințesa Pietrei Prânzului” care hrănea sufletele iubitoare de lumină. Era un loc de rugăciune, unde sute de mii de spirite se rugau la Maica Domnului pentru ajutor și binecuvântarea Sa. Era o atmosferă de sărbătoare, de bucurie și recunoștință. La plecare, entitățile de lumină mi-au spus: „Ne întâlnim la sărbătoarea zilei de 21.”

Am primit confirmare chiar în aceeași zi, când am aflat la știri că de peste un secol, pe 13 mai, este sărbătoare la Fatima (peste 200.000 de pelerini erau prezenți la rugăciune). În planul fizic, au fost prezenți 200.000 de oameni, însă în spirit, au fost sute de mii de spirite.

Ce mult înseamnă pentru oameni, pentru Pământ, pentru evoluția și înălțarea noastră ajutorul și binecuvântarea Maicii Sfinte, care se roagă pentru pământeni și ne cheamă pe toți la rugăciune, iubire, îngăduință și jertfă față de semeni.

Urmând îndemnul entităților de a ne întâlni la sărbătoarea zilei de 21, am trimis mesaj persoanelor care ne adunam de obicei la rugăciune. Fiind Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, ne-am adunat numai 20 de persoane. Un domn a spus: „Mai trebuia să vină cineva, ca să fim 21!”. Am zâmbit și am spus: „21 e Măiastra!”

Una dintre persoanele prezente la meditație a fost Simona, iubitoare de lumină, care a venit din București și a dorit ca a doua zi să-i fac și terapie. Au curs energii frumoase peste noi și am primit  binecuvântarea Măiastrei. În timpul terapiei, am văzut lumina sinelui ei divin cum a primit binecuvântarea Domnului Iisus, a Măiastrei și a entităților de lumină care ne vegheau.

Mi s-a cerut să scriu aceste trăiri ca și confirmare a lucrării divine care se face prin binecuvântarea Maicii Domnului, spre înălțarea sufletelor noastre. Fie ca sărbătoarea zilei de astăzi „Înălțarea Domnului” să fie și o sărbătoare a înălțării sufletelor și a inimilor noastre! În inimile noastre să fie altarul din care să înălțăm slavă Divinității pentru binecuvântările primite. „Roagă-te în biserica vie din inima ta!” mi-a transmis sinele meu divin, cu ani în urmă, de sărbătoarea „Înălțarea Domnului”.

Domnul Iisus ne-a transmis: „Trupul nostru este Templul lui Dumnezeu celui Viu”. A fost creat ca prin el să manifestăm puterea, iubirea și înțelepciunea divină. Așa cum ne spun și Marii Inițiați: „Omul este asemenea unui templu, în care corpul fizic este marea sală, inima este altarul, iar mintea este un mare preot care deschide ușa spre spații celeste. Adevărata poartă spre cer este prin conștiința noastră.”

Iată mărturia Simonei:

„18.05.2023. Ziua mea de naștere.

Petrecerea se întâmplă pe iarbă privind cerul senin, iar soarele îmbrățișează simplitatea naturii. Privindu-l, am închis ochiii, căci culorile îl acopereau. În fața mea o văd pe Nicoleta. Deschid/închid ochii, încă e acolo. Întreb cu gândul ce mesaj vrea să îmi transmită, iar ea zâmbește și se disipă. Pentru că suntem călători, de data aceasta, ne întoarcem în 2017, anul în care am cunoscut-o pe Nicoleta. Adunam 2017 și îmi ieșea anul 1, începutul, sau x, ce îl vedeam ca pe o aliniere. 

Am stat la dânsa aproape două ore și au curs informațiile. Drept vă spun că din tot ce a spus, credeam că nu mai știu nimic. De fapt, îmi rămăsese o idee legată de nave, căci la un moment dat, mi-a spus că deasupra mea se descarcă coduri de lumină de pe o navă, iar mie prietenii îmi spuneau că mai calc pe arătură (să nu scriu direct că îmi spuneau că o iau razna), căci vorbeam despre dragoni și bătrâni înțelepți (geto-daci), iar acum o femeie îmi vorbește despre nave în ceruri.

„O altă neînțeleasă doar că ea este pe „partea tehnică“ cu nave iar eu pe mistic cu dragoni și străbuni“ suna în mine.

Revenind în prezent, 2023… 7, cifra Hristică, am și sunat o prietenă din Sibiu, căreia i-am transmis la un moment dat mesajul de a merge la rugăciune la Casa de Lumină Maria la Nicoleta. Am rugat-o să o sune, să o întrebe dacă se ține întâlnirea din 21 mai, care îmi este și zi de nume, fiind sfânta sărbătoare a împăraților Constantin și Elena, anul acesta fiind duminica, iar dacă se ține, să o roage pe Nicoleta să mă primească a doua zi la terapie.

Simțeam că trebuie să ajung la Sibiu. În câteva ore, am primit confirmarea. Drumul spre Sibiu a fost presărat cu mesaje, începând de la păsări, ce veneau incredibil de aproape sau zburau deasupra, desenând cercuri. Cifra 7 venea și revenea peste tot unde priveam, o vedeam.

Am ajuns la prietenii mei, iar primul mesaj a venit de la Luci, soțul prietenei mele:

„De când te așteptam!” ca mai apoi să vină răspunsul, căci la ei am ajuns să mergem toți trei la întâlnirea din 21.

21.05.2023. Nicoleta ne-a întâmpinat în Casa de Lumină Maria și a vorbit puțin despre faptul că i s-a transmis cum că această întâlnire trebuie să se țină chiar dacă va fi cu 3 oameni, iar în acel moment, am știut că am fost trimisă și că intuiția mea e corectă.

Am început cu rugăciuni, iar la un moment dat, am contemplat cu toții, ne omogenizasem, iar senzația de spațiu, vastitatea se împletea cu violet și auriu. Simțeam cum miliarde de particule aurii coboară cuprinzându-ne și cumva le simțeam mângâierea ca o atingere suavă, inclusiv pe corpul fizic.

Corpul meu aveam impresia că se ridică, capul și umerii deveniseră cumva rigide, mi-am dat seama după ce ne-am ridicat că mă durea gâtul până la umeri de parcă aș fi ținut greutățile pământului. Am încheiat seara cu sărbătoriții, căci mai erau încă două persoane Elena. Acasă, am stat până la miezul nopții într-o bucurie a conștientizărilor, căci acea stare de contemplare ne aducea răspunsuri comune mie și prietenilor mei.

22.05.2023 (an 7). 4+5+7 (din nou 7) = 16. 1+6=7 (din nou 7). 7, 7, 7 acum.  La ora 10 (x – din nou alinieri) am întâlnirea cu Nicoleta.

Am început să povestim, trecuseră cinci ani de când primisem mesajul dânsei cu nava și codurile de lumină și nu am înțeles decât după vreo doi ani de căutări, căci acel an 1 a însemnat pentru mine deschiderea către nou, un alt tip de informație și mesaje veneau doar că mi-a luat ceva vreme să le înțeleg. Începusem o altă cale, cea a simplității naturii, căci tot ce ne înconjoară ne scrie: cerul, soarele, stânca, apa, codrul, până și aerul îl vedem și nu doar îl simțim.

Cuvintele aveau sunet de harpă și clopot, căci atât de vii și melodioase curgeau, încât nici măcar timpul nu mai exista. Încăperea devenise un spațiu deschis luminii și cunoașterii, căci curgeau aurii, mesaje prin cuvintele vii. Pictam într-o muzică a cerului prin cuvânt și devenisem una. Nicoleta a simțit momentul și mi-a spus să mă ridic, căci acum mă va îmbrăca în Lumină, deși din noi vedeam cum ies raze și mă gândeam: „Poate fi mai mult?”

Da, acea atingere suavă ce o simțisem cu o seară înainte în rugăciuni, acele particule ne cuprindeau cumva, dând timp înapoi, formând ca un vortex ce se mișca în sens invers acelor de ceasornic, invitându-ne parcă la vals. Urcam. Nicoleta mi-a spus cu voce blândă:

„Văd o mână întinsă dinspre Cer către tine. E mâna Tatălui, ce ne ocrotește, inspiră și veghează.”

Iar vocea ei, acum plină de recunoștintă, rostește:

„Simona, ești în lumina Sa. Văd sinele divin, care luminează și se bucură pentru înălțarea ta spirituală”. Pulsul meu vibra în tot corpul fizic, iar eu eram pretutindeni în acele momente.

„A apărut în spirit Domnul Iisus, iar raze de iubire străluceau pretutindeni. În fața Domnului Iisus, a apărut în spirit Părintele Arsenie, care și-a unit mâinile în rugăciune în centrul inimii și a plecat puțin capul cu recunoștință și smerenie“, continuă Nicoleta. Iar eu m-am regăsit în drumul meu, în 2018, cerându-i părintelui Arsenie un singur lucru, „să mă îndrume spre Calea ce o am de făcut.“

Cu mâna Nicoletei la nivelul frunții, m-a întrebat dacă „văd“ ceva. Aceeași lumină alb-strălucitoare, cu particule aurii, formează ca un con de lumină dinspre Cer către noi, iar dinspre noi se formează sfere și semicercuri ce parcă urcă spre vârful unei piramide. Apoi apar Aripi Aurii, cât tot ceea ce puteam să cuprind cu privirea și un nume.

În fața mea vede și Nicoleta aripi de lumină și cumva am știut că numele și aripile sunt aceeași ființă, spice de grâu, izbândă, abundență îmi spune Nicoleta, iar în clipa următoare, apare stema: vechea stemă a României, pe care o mai „văzusem”, și în acel moment, Nicoleta îmi spune:

„Te văd, ești sus în lumină și îți place acolo, dar trebuie să cobori aici. Mesajul este pentru aici”. Vede deasupra mea un romb mare albastru (alt mesaj din cale). Entități de lumină ne sunt alături, cap de dragon cu ochi de miere privește blând, iar binecuvântările Măiastrei curg necontenit în mesaje și răspunsuri ce le așteptam de atâția ani.

Oare de ce ne rupem atât de mult de Divinitate? Și căutăm, crezând că avem răspunsuri, fără să ridicăm privirea Pierdută în Căutare eram și totuși binecuvântată să mă regăsesc.

Recunoștința mea veșnică pentru tot ceea ce îmi este dat să trăiesc și pentru ființele de Lumină ce îmi sunt aduse în cale!

Sunt foarte multe și intense trăirile și tot ceea ce Nicoleta mi-a spus, probabil că am așternut nici jumătate, încă mai vin conștientizări și posibil ca unele informații să le cuprind în următoarea perioadă, căci nou se scrie și noi suntem cu toții înălțându-ne spre Lumina Divină, fiecare în ritmul lui, susținându-ne unii pe ceilalți, pășind și înțelegând unii de la ceilalți.

Am să las imaginile să vorbească, căci vii sunt.

Doar un semn Divin am să vă mai împărtășesc, căci așa cum spuneam, natura ,cerul, soarele ne vorbesc. 

Mulțumesc Nicoleta, Suflet nobil, pentru tot ceea ce mi-ai dăruit cu atât de multă blândețe și forță în același timp, ești o ființă completă și complexă, care se arată prin dăruire și simplitate.”

Dragi cititori, suntem ocrotiți și binecuvântați de ,,Aripi Măiastre”. Pasărea mea Măiastră este o energie emisă din Înalte Spații Celeste, care coboară în chip de pasăre de lumină, asemănătoare unui porumbel alb, al cărui zbor îl percep sub forma unui sunet înălțător, care nu seamănă cu nimic din ce se cântă pe Pământ. De aceea, l-am numit „Cânt de Pasăre Măiastră”. Când auzi acest sunet divin treci de barierele timpului și spațiului și trăiești sentimentul că ești una cu tot ce există, că te regăsești în fiecare om, în fiecare floare și în toată creația divină.

Deschideți-vă inimile și primiți binecuvântarea Măiastrei!

Vă iubesc!

Nicoleta Păsat

Sibiu, 25 mai 2023