Pe urmele pașilor Maestrului Peter Deunov

Vineri, 18 august, urma să mergem la o nuntă în orașul Roșiori de Vede. Înainte de nuntă, era mini-vacanța de Sfânta

Maria și ziua aniversară a fiului meu, Andrei, care a venit cu ideea să mergem câteva zile la mare, iar la întoarcere să ne oprim la nunta verișoarei lui, Cosmina. Amelia ne-a invitat la mare în stațiunea Lozenets, Bulgaria. În ultimele zile, primisem noi confirmări, cum că Universul mă susține în editarea cărților și mă îndeamnă să scriu. Mergeam spre casă, mulțumind îngerilor care mă susțin în lucrarea spirituală. Dintr-o dată, am auzit vocea Sinelui Divin, care m-a ghidat ca atunci când merg în Bulgaria, să ajung în zona muntoasă în care l-am întâlnit în spirit pe Maestrul Deunov. Tot drumul până acasă m-am gândit la aceasta și s-a activat în sufletul meu dorința de a ajunge și fizic în acel ținut. Când am ajuns acasă, am luat cărțile mele din bibliotecă și am început să citesc ce am scris despre asta.

Aveam un capitol scris în cartea „Darul Mamei Divine”, în care îngerii mi-au arătat că Amelia va avea o casă la mare. Și așa a fost. Înainte de a merge la noua ei casă de la mare, îngerii m-au purtat în spirit într-o zonă muntoasă din Bulgaria. Mergeam pe poteca ce ducea spre vârful muntelui, cu câteva caiete și cărți. Deodată, în fața mea a apărut un bătrân blând și luminos, cu barbă și plete albe, care modela cu mâinile argilă albă. Mi-a oferit cheia și motocicleta lui albă, ca să urc mai departe pe potecă. Urcam o pantă abruptă spre vârful muntelui, pentru ca apoi să trec un pod pe cealaltă parte a muntelui. Urcând panta cu motocicleta, roțile au început să patineze. Atunci, o mână mare m-a ridicat în aer spre pod. Era mâna entității blânde și iubitoare, care-mi oferise motocicleta. Mă ajuta să urc mai departe poteca și să trec cu ușurință podul pe partea cealaltă a muntelui. În timp ce mă ridica, mi-a spus: „Te iubesc, Nicoleta. Iubirea mea te va ajuta să te înalți spre spații celeste!”. Era maestrul Peter Deunov, un mare spirit de lumină, care a adus lumii învățătura Frăției Albe și a avut mii de discipoli.

În cartea „Portal De Lumină” am scris despre semnul cerut îngerilor în sejurul de la mare din Bulgaria. ,,M-am văzut însoțită de siluete albe, într-un flux de lumină ce se înalță din cupola unei biserici. În timpul rugăciunii, am înțeles că merg în Bulgaria, nu doar pentru soare și plajă, ci și pentru lucrări spirituale. Maestrul Deunov mi-a oferit un buchet de trandafiri de lumină albă.” Citind acestea, mi s-a accentuat în suflet dorința de a ajunge și fizic în zona muntoasă unde a desfășurat lucrarea Maestrul Deunov.

Abia am așteptat să vorbesc cu soțul și copiii, ca să-i întreb dacă sunt de acord ca în sejurul nostru din Bulgaria să facem drumeție la Munții Rila, apoi am vorbit cu Amelia să mergem împreună. Ea știind limba bulgară, am rugat-o să citească articole și să-mi spună la care dintre cele Șapte Lacuri glaciare se adunau Peter Deunov și discipolii săi pentru dansul mistic, rugăciune, incantații, meditații. Amelia mi-a spus că în luna august, discipolii lui Deunov se întâlnesc pentru dansul mistic, cunoscut drept Paneuritmia, pe platoul lacului glaciar Babreka (Rinichiul). Seara, în jurul orei 22:30, când m-am întins în pat să dorm, mi-au venit în gând următoarele:

„Platoul Rinichiului. Ce simbolizează rinichiul? Esența, forța vieții.”

Vineri, 11 august, începea mini-vacanța de Sfânta Maria. Ca să nu fie aglomerat la graniță, am plecat spre Lozenets miercuri seara, în 9 august. Am plecat cu mașina Ford Transit a lui Andrei, ca să avem loc pentru noi și trei tipuri de ținute: nuntă, munte și mare. Când am ajuns să trecem granița la Ruse, erau câteva rânduri de mașini aliniate care așteptau. Chiar atunci s-a deschis o nouă poartă și controlorul ne-a făcut semn să trecem. În câteva minute, am trecut granița la Ruse și dimineața am ajuns la Lozenets, unde Amelia ne aștepta cu bunătăți. Ne-am bucurat de mare și soare pe Plaja Coral, o plajă sălbatică la marginea pădurii de pini, cu nisip fin și apă în culoarea smaraldului.

În zori zilei de 12 august, am avut o trăire la care am înțeles răspunsul peste două zile, în timpul rugăciunii la Mănăstirea Rila.

Îngerii m-au dus în spirit într-un loc unde erau mulți copii. Era o sală mare, ca la grădiniță, plină cu copii mici, supravegheați de două îngrijitoare. Când m-au văzut copiii, au venit în jurul meu. Mi-au spus, plângând: „Vrem să mergem la mama și la tata. Ajută-ne să ajungem acasă.” O îngrijitoare mi-a arătat unul dintre copii, care, spunea ea, era al surorii mele.

Am revenit în trup, având clară în minte trăirea mea. Peste zi, am povestit celor apropiați ceea ce văzusem și m-am întrebat oare ce va însemna aceasta.

Luni, 14 august, am plecat din Lozenets spre Mănăstirea Rila. Din Burgas am circulat 378 km pe autostradă până în Sofia. Din Sofia am continuat călătoria 117 km, cea mai mare parte din drum fiind pe autostrada ce leagă capitala de punctul de trecere vamală spre Grecia, Kulata.

Mănăstirea Rila este situată la o altitudine de 1147 m, într-un cadru feeric la poalele Munților Rila, unde se află și cel mai înalt vârf din Peninsula Balcanică, Vârful Musala, 2925 m. Numele vârfului provine de la „Musalla”, din timpul ocupatiei otomane, semnificând „Muntele lui Dumnezeu” sau un loc de rugăciune aproape de Dumnezeu.

Mănăstirea Rila este considerată cel mai important monument cultural, istoric și architectural al Bulgariei, dedicată Sfântului Ioan de Rila,  patronul Bulgariei.Mănăstirea a fost fondată în secolul X de Sfântul Ioan de Rila și ucenicii săi. Sfântul Ioan de Rila a fost un pustnic bulgar, care, după moartea părinților săi, la vârsta de 25 de ani, a renunțat la viața lumească și a trăit în post și rugăciune într-o peșteră pe Valea Rila. Legendele spun că el comunica cu animalele sălbatice și cu păsările care roiau în jurul său. După moartea sa, s-a arătat în vis ucenicilor săi și le-au cerut să-i ducă trupul la Sofia, locul de origine al tatălui său. Astfel, trupul lui a fost descoperit neputrezit și emițând în jur mireasmă. În apropierea peșterii în care a trăit Sfântul Ioan de Rila a fost construită Biserica „Adormirea Maicii Domnului Sfântul Ivan din Rila”.

Mănăstirea Rila a fost sprijinită de țarii imperiului bulgar, devenind astfel un important centru cultural și spiritual. În timpul invaziei otomane, a fost jefuită și distrusă. Ulterior, a fost refăcută și construită prin intermediul donațiilor locuitorilor bulgari și prin ajutorul oferit de mănăstirile ortodoxe moldovenești, rusești și de pe Muntele Athos.

În anul 1976, mănăstirea a fost declarată monument istoric și architectural național. În anul 1983, a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Parcarea de la intrarea în mănăstire era plină și am fost îndrumați să ocolim mănăstirea și să ne întoarcem la parcarea de jos. Am parcat mașina și am mers o porțiune de drum pe jos, pe malul râului Rila, în susurul apei și al aerului proaspăt al pădurii, pregătindu-ne trupurile și sufletele pentru binecuvântarea Sfântului Ioan de Rila. Din exterior, mănăstirea pare o cetate medievală, cu ziduri din piatră, înalte de 22 de m, ce alcătuiesc un pentagon neregulat. Am intrat pe una din cele două porți groase din fier spre curtea interioară, pavată cu piatră și înconjurată de chilii. Am admirat frescele de pe pereții turnului și ale Bisericii Centrale, precum și arhitectura deosebită: arce așezate pe coloane de piatră, scări din lemn, balcoane sculptate, dar și priveliștea deosebit de frumoasă a munților care înconjurau mănăstirea.

Conform datelor scrise, Complexul Monahal se întinde pe o suprafață de 8.800 m². Este alcătuit din Biserica Centrală, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, Turnul lui Hrelio, patru muzee (Muzeul de Istorie, Muzeul Economatului, Muzeul Etnografic și Muzeul Camerelor de Oaspeți), peste 300 de chilii, bucătăria mănăstirii, biblioteca cu mii de cărți și manuscrise, galeria de icoane, cimitirul, osuarul. Mai conține și un hotel, restaurant, magazine de suveniruri și obiecte artizanale, birouri, toalete publice.

Cea mai veche clădire din mănăstire este Turnul de Apărare, înalt de cinci etaje și cu ziduri înalte de 24 m. A fost construit de voievodul Hrelio pentru a supraveghea împrejurimile. Este decorat cu picturi ce arată scene din viața Sfântului Ioan de Rila și Vechiul Testament.

Muzeele nu le-am vizitat, dar citind despre ele, am aflat că printre cele mai valoroase obiecte de artă din expoziția Muzeului de Istorie se află crucea sculptată de Monahul Rafael, la care a lucrat timp de 12 ani. Crucea are o dimensiune de  81 x 41 cm și redă 104 scene religioase aparţinând Vechiului şi Noului Testament, precum și 600 de figuri biblice în miniatură.

Biserica Centrală „Nașterea Maicii Domnulu” a fost construită între anii 1834 și 1837 pe amplasamentul vechii biserici. A fost construită de un maestru zidar, care a lucrat și în Muntele Athos. Are o arhitectură unică, în care se împletesc armonios stilul baroc cu cel medieval. Biserica are cinci turnuri, trei altare și două capele laterale, iconostasul Sfântului Nicolae și iconostasul Sfântului Ioan de Rila. Este ornamentată la exterior cu picturi și fresce, prezentând scene biblice. Acestea sunt deosebit de frumoase, fiind realizate de cei mai valoroși pictori bulgari ai vremii. Este impresionant iconostasul sculptat în lemn și placat cu aur și picturi murale. În biserică se află moaștele Sfântului Ivan Rinski (Ioan de Rila) și a altor sfinți la care ne-am închinat. Sunt și icoanele făcătoare de minuni „Fecioara Maria Hodegetria”, „Cea care arată Calea”, din secolul XII, și Icoana Sfântul Ivan Rinski, din secolul XVII.

Îngerii m-au dus în spirit în acest lăcaș sfânt în 2014, când sărbătoream în Lozenets 21 de ani de căsătorie.

S-a rânduit ca de sărbătoarea închinată Maicii Domnului din 15 august 2023 să ajung fizic în acest loc, în care mi-am înălțat sufletul printr-o trăire deosebit de frumoasă. Când ne-am rugat în fața altarului, am simțit binecuvântarea Maicii Domnului în lumina care ne-a pătruns ființele și mireasma de mir și flori de munte care mi-a adus în suflet bucurie. Fiind mulți pelerini care vizitau mănăstirea, ne-am retras în partea laterală, ne-am așezat pe scaune, unde am rămas un timp în rugăciune și am desfășurat lucrarea spirituală, așa cum am fost ghidată.

Am primit binecuvântarea forțelor luminii, care veghează lucrarea spirituală „Lumina Iubirii” și a Sfântului Ioan de Rila, părintele spiritual al Bulgariei. Prin lumina binecuvântării lor, am înțeles ce simbolizau copiii care voiau să-i ajut să ajungă acasă. Vedeam siluete albe, care duceau copiii pe brațe spre culoarul de lumină deschis spre înaltul cerului. Erau suflete care aveau nevoie să ajungă în lumină, să ajungă acasă. Îmi ardeau centrii energetici iar ochii îmi erau plini de lacrimi de emoție și bucurie pentru acele suflete.

Sfântul Ioan de Rila, cunoscut ca mare factor de minuni, este prăznuit în fiecare an, pe 18 august, ziua adormirii sale, pe 19 octombrie, ziua aflării moaștelor sale și pe 1 iulie, ziua readucerii moaștelor sale la Mănăstirea Rila. Fiind unul dintre cei mai importanți sfinți ai creștinismului bulgar, acesta este reprezentat pe reversul monedei bulgare de o leva, începând cu anul 2002. Am cumpărat o iconiță a Sfântului Ioan de Rila de la unul din magazinele de suveniruri, ca amintire a binecuvântării sale. În curtea mănăstirii, am făcut fotografii, pe care le atașez ca să vedeți arhitectura mănăstirii, pereții decorați cu picturi și munții ce veghează mănăstirea.

Am băut apă de la cișmeaua mănăstirii, am mâncat gogoși și am plecat pe malul râului spre parcarea unde aveam mașina, urmând să plecam la Villa Ema din Panichishte, unde aveam rezervate camerele. Am trecut prin Sapareva Banya, o stațiune termală. Gheorghe citise că în Parcul Central se află singurul gheizer din Europa, care aruncă apă fierbinte cu miros de sulf. Ne-am cazat și am mers să vedem de unde pleacă telescaunul. Astfel, am urcat cu mașina 5 km de drum în serpentine până la telescaun. Parcarea era plină și nu mai puteam intra cu mașina. Domnul de la barieră ne-a spus să venim a doua zi, în jurul orei 8, dacă dorim să prindem parcare la telescaun, care costă 5 leva/zi. Am coborât la pensiune, am vizitat stațiunea, am mâncat pe terasă și am meditat la drumeția de a doua zi.

Noaptea, îngerii luminii și veghetorii zonei m-au dus în spirit pe Muntele Rila, muntele sfânt al Bulgariei. Era un munte de lumină, asemănător unui templu, luminat în trepte, vegheat de luminătorul zonei, Vârful Musala (2925 m). Am văzut lumina de pe crestele munților și lumina lacurilor situate în trepte, care radiau pe sub munte în toate direcțiile.

Muntele era înțesat de fluxuri luminoase, ce străluceau :raze din înaltul cerului, raze ce luminau din crestele munților, iar altele luminau apele de sub munte.

Atunci am înțeles  înțelepciunea maestrului Deunov, care mergea cu discipolii săi pentru rugăciune și meditație pe muntele de lumină, un simbol al muntelui interior, pe care fiecare îl are de urcat, ca să ajungă în împărăția luminii și a iubirii. Mirosul de rășină, aerul curat și ionizat purifică corpurile, ciripitul păsărilor, șuierul vântului, susurul apei limpezesc mințile, ochiii văd peisaje frumoase, ce bucură sufletele. Oamenii se simt mai aproape de Dumnezeu, apoi Îl simt în ei, în semeni și în tot ce-i înconjoară. Își deschid inimile, simt și emit lumină și iubire. Apele de sub munte preiau informațiile și curg spre lume, încărcate cu vibrația luminii și iubirii divine emisă din inimile pure.

Dumnezeu este iubire! aud șoapta sinelui meu .În timp ce scriu aceasta, simt prezența maestrului Deunov, îi simt energia arzătoare pe creștet și în centrul inimii, îmi confirmă și-mi transmite:

Dumnezeu este iubire! Mi-au dat lacrimile de emoție și bucurie. Îi simt vibrația energiei sale, care m-a învăluit, îmi ard chakrele mâinilor și ale degetelor când apăs tastele să scriu. I-am mulțumit că m-a condus în spirit și în plan fizic pe muntele sfânt. Prin energia rândurilor scrise, transmite tuturor iubirea și binecuvântarea sa.

Dimineața, după micul dejun, ne-am îmbrăcat de drumeție, cu bețe și rucsaci. Am urcat cu mașinile drumul în serpentine, am plătit 5 leva pentru parcare, am parcat mașinile, am cumpărat bilete dus-întors de 25 leva/persoană pentru telescaun. Timp de 25 de minute cât am mers cu telescaunul, am spus cu Amelia rugăciunea „Tatăl Nostru” și „Bucură-Te, Marie” și am cerut maeștrilor cosmici să ne susțină în lucrarea spirituală din mijlocul munților. Am urcat cu telescaunul de la 1584 m până la 2163 m, la Cabana Lacurile Rila, aflată în Rezervația Parcul Național Rila. Dacă nu doriți să urcați cu telescaunul, se poate face drumeție până la Cabana Lacurile Rila și pe jos, durata fiind cam de 2 ore de urcuș. Ne- am pus rucsacii în spate și am început să urcăm poteca spre creste, ca să facem Circuitul celor Șapte Lacuri. Erau turiști care făceau circuitul lacurilor invers: coborau poteca spre platoul unde se aflau zeci de corturi și apoi urcau  spre lacuri. Noi am urcat pe traseul marcat cu bandă roșie pe poteca abruptă, ce ducea spre creste, cu popasuri scurte, ca să mai dăm jos câte un strat de haine, întâi geaca, apoi hanoracul, ca mai târziu să rămânem în tricou.

După aproximativ o jumătate de oră, am ajuns sus pe platou, unde am făcut popas pentru fotografii și pentru a admira panorama deosebit de frumoasă. Am putut admira măreția munților, în care se vedeau lacurile limpezi, în care se reflectau cerul și crestele munților. Pe platou, am mers pe poteca frumos amenajată din pietre, simțind energiile purificatoare ale muntelui. Lacurile Munților Rila au o puternică încărcătură energetică.

Conform informațiilor scrise, sunt șapte lacuri glaciare, numite diferit, în funcție de înfățișarea lor. Cele Șapte Lacuri glaciare sunt situate în trepte, fiind unite între ele prin cascade și pârâie mici.

Lacul Dolnoto Ezero (Lacul de Jos) este situat la 2095 m, cu o suprafață de 0,7 ha și o adâncime de 4,5 m. Apa din  lacurile aflate la altitudini mai înalte ajung în Lacul de Jos și de aici izvorăște râul Dzherman (râul German), afluent al râului Struma, care traversează Grecia și se varsă în Marea Egee.

Lacul Ribnoto Ezero (Lacul Peștelui) este situat la 2184 m, cu o suprafață de 3,5 ha și o adâncime de 2,5 m.

Lacul Trilistnika (Trifoiul) este situat la 2216 m, cu o suprafață de 2,6 ha și o adâncime de 6,5 m.

Lacul Bliznaka (Geamănul), este situat la 2243 m, cu o suprafață de 9,1 ha și o adâncime de 27,5 m.

Lacul Babreka (Rinichiul) este situat la 2282 m, cu o suprafață de 8,5 ha și o adâncime de 28 m.

Lacul Okoto (Ochiul) este situat la 2449 m, cu o suprafață de 6,8 ha și o adâncime de 37,5 m.

Lacul Salzata (Lacrima) este situat la 2535 m, cu o suprafață de 0,7 ha și o adâncime de 4,5 m.

Ne-am oprit la Lacul Rinichiul. Ne-am așezat în cerc pentru rugăciune și meditație. În jurul nostru, au apărut entități veghetoare, care luminau și scânteiau ca stelele. Ne-au primit și vegheat cu multă bucurie. Imediat am simțit chakra coroanei rotindu-se și am văzut lumina care curgea prin câmpurile noastre energetice, făcându-ne corpurile să vibreze. Binecuvântarea maeștrilor cosmici, lumina și vibrația muntelui o simțeam intens în chakrele noastre, iar pe ecranul mental vedeam culori strălucitoare, mov-rozalii, albastre, verde-smarald și alb-aurii.

Ionuț, Andrei, Gheorghe și Claudia au continuat drumeția spre Lacul Ochiul (2449 m), punctul de belvedere Ezeren Vrah (2560 m), Lacul Lacrima (2535 m) și Vârful Otovitsa (2696 m).

Eu și Amelia am rămas  pe platoul Lacului Rinichiul. Ne-am întins cu spatele pe pământ și simțeam liniștea care ne ducea spre noi înșine. Ne simțeam una cu muntele, cu lacul, cu cerul.

După un timp, ne-am întors spre cabană, pe lângă lacurile pe care le admirasem de pe platou (Geamănul, Trifoiul, Peștelui, Lacul de Jos), pe poteci cu pietre, pârâuri, podețe, cascade. Am făcut pauze de mâncat afine și de admirat pajiști cu floricele. Sandvișul l-am savurat deasupra unui podeț in susurul apei. Pe platoul lacurilor glaciare erau turiști îmbrăcați în alb, adunați pentru Paneuritmie.

Paneuritmia este o practică de sănătate fizică, mentală, spirituală și înseamnă ritmul cosmic universal, care pune în armonie sufletul și corpul omului cu natura. Dansatorii se îmbracă în alb și la răsărit de soare dansează în cerc, în perechi, un dans mistic, ce a fost creat pe baza mișcărilor cerești, care combină douăzeci și opt  de pași, cu diferite mișcări relaxante, urmând ritmul muzicii și a versurilor cu mesaje spirituale. Melodiile se cântă mai ales la vioară, fiind considerat instrumentul cel mai apropiat ca vibrație de vocea umană. Creatorul dansului mistic Paneuritmia a fost Peter Deunov, care a recomnadat ca această practică de sănătate fizică, mentală și spirituală să se desfășoare în natură, mai ales în lunile de primăvară și vară, când energiile cosmice reînnoiesc corpurile noastre.

Am ajuns la o cabană părăsită, am urcat iarăși poteca spre intersecția cu Lacul Rinichiul, iar apoi am coborât la cabana de la telescaun. Norii acoperiseră cerul și nu se mai vedea nimic în jur. Savurând un suc și o cafea, am așteptat ceilalți membrii ai grupuli să vină de pe creste, apoi am coborât cu telescaunul. În drumul spre parcare, de la tarabele cu suveniruri, am cumpărat un clopoțel ce emite sunete foarte frumoase, care să-mi aducă aminte de emoțiile trăite în acest loc de o rară frumusețe și cu o încărcătură energetică de înaltă frecvență.

Plini de energie, ne-am întors în aceeași zi la Lozenets și ne-am bucurat de încă două zile de mare și soare. Am vizitat biserica din Tsarevo, un loc de rugăciune pe malul mării. Andrei ne-a făcut cinste de ziua lui la un restaurant pe malul mării în Aytos, unde am savurat pește și fructe de mare. Vineri dimineață la ora 5, s-a dat deșteptarea și am plecat spre țară. Fiind devreme, drumul a fost liber, am trecut repede la graniță și ne-am dus în Roșiori de Vede la nuntă.

A fost o bucurie să ne reîntâlnim cu frați, surori, prieteni și să fim alături de mirii Cosmina și Aurel la acest eveniment al vieții lor. Am dansat sârba de mi-am simțit  genunchii mai mult decât în drumeție. Dimineața devreme, am plecat spre Sibiu. Eram obosiți fizic, dar cu multă bucurie în suflete. A fost o săptămână plină: ne-am bucurat de mare, de soare, de întâlnirea cu rudele și de locuri de mare încărcătură energetică, Mănăstirea Rila și Cele Șapte Lacuri din Munții Rila.

Cu multă recunoștință, am mulțumit Maeștrilor Cosmici, sfinților protectori ai zonei, care ne-au vegheat și luminat pașii în sejurul nostru din Bulgaria.

Dragi cititori, în drumul vostru spre mare, pe litoralul bulgăresc sau grecesc, faceți un popas în aceste locuri. Merită! Sunt locuri deosebit de frumoase pentru bucuria inimilor și înălțarea  sufletelor voastre!

Transmit cititorilor,

Binecuvântarea Mariei,Maica Domnului,a Sfântului Ioan de Rila și a maestrului Peter Deunov.

Nicoleta Păsat

Sibiu, 24 august 2023.