Sharing is caring!


Duminică, 21 aprilie, ne-am întâlnit în cabinet pentru rugăciune și meditație. Una dintre persoanele prezente a fost Dana, sora soțului meu, care mi-a oferit un buchet de liliac alb din partea surorii lor, Liliana. Când i-am mulțumit și am îmbrățișat-o, îngerii mi-au arătat în câmpul ei tristețe și îndurerare. Știam că Dana mereu a fost ajutătoare și săritoare, a ținut post și a făcut rugăciune pentru membrii familiei. Mă întrebam ce energii mai curăță de această dată.
După meditație, am plecat împreună cu mai multe persoane din cabinet. De obicei, Dana mergea acasă cu autobuzul, însă de data aceasta o aștepta soțul ei, împreună cu niște rude apropiate. Veneau de la o zi aniversară, bine dispuși. I-am salutat din mers și am  plecat la mașina mea, relatându-i soțului meu despre ce mi-au arătat îngerii la sora lui.
A doua zi, dimineața, m-a sunat Dana plângând și m-a rugat să fac rugăciune pentru soțul ei, care a părăsit planul fizic. Atunci înțelegeam ceea ce-mi arătase îngerii, referitor la inima îndurerată a Danei și la faptul că Romeo venise să-și ia la revedere.
Am îndemnat-o să fie puternică, pentru copii și nepoți. Ea știe că nu există moarte, ci un proces firesc de trecere într-o altă formă de existenţă, moartea având menirea de a descătuşa sufletele şi de a le elibera.
Dana era învăluită de multă durere, tristețe, uimire că totul s-a întâmplat atât de repede. L-a văzut pe Romeo seara, la culcare, iar dimineața, la trezire, nu mai răspundea chemării sale.
O înțelegeam că nu-i este ușor să se despartă de partenerul de viață cu care a trăit timp de 44 de ani de căsătorie.

La prima tinerețe au avut doi băieți, Bogdan și Alin. La a doua tinerețe, urmând dorința Danei de a mai avea o fetiță, au mai adus pe lume doi băieți, Dani și Sorin. Glumea de multe ori când la grădiniță,  supraveghetoarea spunea copiilor săi că a venit bunicul după ei. „Sunt tatăl”,  spunea el, mândru. A iubit viața cu toate bucuriile ei.
Luni dimineață, am făcut rugăciune singură acasă, iar seara, la priveghi, am făcut rugăciune împreună cu toți cei prezenți, ca să-i deschidem cale spre lumină. Am cerut celor prezenți să spunem împreună de șapte ori  rugăciunea „Tatăl Nostru” și de trei ori rugăciunea „Bucură-Te, Marie”. Când am început să spunem rugăciunea „Tatăl Nostru”, Romeo a apărut în lumină și s-a rugat împreună cu noi. După un timp de rugăciune, Cerul a răspuns rugăciunii noastre și a coborât lumina Duhului Sfânt peste noi.

Marți ,în biserică,când frații lui Romeo erau lăngă sicriu,a apărut în spirit și buni, mama lor pâmănteană,plecată cu ani în urmă în alt plan de existență.

După rugăciunea din biserică, unul dintre fiii lui, Alin, pe care l-am îmbrăcat cu ani în urmă în lumină, m-a întrebat: „Nico, acum ce se întâmplă cu sufletul și spiritul tatălui meu?”.
I-am relatat că noi suntem trup, suflet și spirit. De fiecare dată moare trupul, vehiculul nostru terestru, cu care, din păcate, ne confundăm în timpul vieții. Când sufletul s-a separat de trup, omul realizează adevărul. Nu este corpul, ci sufletul și spiritul, scânteia divină și nemuritoare. Trupul prin care s-a manifestat pe Pământ și pe care a pus atât de mult preț, se întoarce în pământ, așa cum scrie în Cartea Sfântă, „Din pământ ești zidit și în pământ te vei întoarce”.
De fiecare dată moare trupul, dar sufletul se înalță și creează trup după trup și se reîntoarce la școala vieții pământene pentru spiritualizarea materiei.
Omul vine pe Pământ pentru a evolua spiritual, nu material. Pentru suflet și spirit nu are importanță câte case, terenuri sau  mașini deține, ci cât de multă iubire, lumină, înțelepciune are în suflet. Toate bogățiile terestre rămân pe Pământ. Ce ia cu el ca și călăuze prin spații celeste vor fi lumina, înțelepciunea și iubirea divină.
Din Înalt se doreşte ca noi, pământenii, să cunoaştem adevărul şi să nu mai suferim când cei apropiaţi nouă şi-au încheiat misiunea în planul fizic şi pleacă spre alte spaţii. Sufletele se eliberează de corpul fizic şi se înalţă spre alte spaţii, corespunzătoare evoluţiei lor.
Cand te înalți spre alte lumi ești atras spre stratul corespunzător luminii tale, conform legilor care guvernează Universul.
Dacă luminezi ca un bec de 60 de wați, vei merge la lumina stratului de 60 wați. Tânjești spre lumina straturilor superioare și-ți dorești să evoluezi ca să viețuiești și tu acolo.
Când vezi, știi și trăiești adevărul, vrei să-l transmiți și membrilor familiei tale. Vii în corp de lumină în preajma lor, însă ei nu te văd. Îi strigi pe nume, însă urechile lor nu te aud. Îi mângâi cu brațele de lumină, dar ei nu-ți simt mângâierea. Din alt plan de existență, prin lumina iubirii tale, dorești să le direcționezi pașii spre evoluție spirituală.

E normal să simți durerea despărțirii fizice. E normal să-ți fie dor de cei plecați. Să nu fim egoiști, să menținem o stare exagerată de tristețe și supărare, întrucât energia emoțiilor noastre ajunge la sufletele lor şi le produce suferinţă. Dacă dorim să ajutăm aceste suflete, o putem face emiţând către ele fluxuri de lumină şi iubire, sau ajutând în numele lor persoane din jurul nostru, care trec prin nevoi și suferințe.
Povestindu-i toate acestea, Sinele Divin mi-a adus în gând Îndemnul Maicii Veronica, pe care l-am cuprins în cartea „Izvorul Vieții și l-am îndemnat să citească acel capitol.
Miercuri, în timpul slujbei de înmormântare, când ne-am rugat împreună și am cântat:

„ FERICIȚI CEI CURAȚI CU INIMA, CĂ ACEIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU.” am primit binecuvântarea Domnului Iisus.

M-am bucurat de cuvântarea preoților, care au vorbit atât de frumos și adevărat, îndemnând pe cei prezenți să treacă dincolo de durerea lor și să realizeze că pentru sufletul și spiritul lui Romeo este sărbătoare, că se întoarce acasă.

(O confirmare am primit în anul 2006,când m-am întâlnit în spirit cu domnul Vinereanu, astrolog renumit ,căreia i-am spus că am suferit mult când am aflat că a plecat din planul fizic.Eu îl aşteptam în Sibiu cu cărţile promise.Atunci el mi-a răspuns :

,,De ce ai suferit Nicoleta ? Ai uitat că aici este adevărata noastră casă ? Noi suntem asemeni soldaţilor aflati în misiune şi când timpul acordat misiunii s-a terminat, ne întoarcem acasă, indiferent că ne-am îndeplinit sau nu misiunea.”)

Și așa este !

Dupa binecuvântarea Domnului Iisus, am văzut  lumina pe creștetul preotului care vorbea și am știut că este un Preot de Foc, inițiat în tainele vieții subtile.
La cuvântare, preotul paroh ne-a citit o poezie foarte frumoasă scrisă de Romeo anul trecut.

Lucrând în cadrul armatei, grad de locotenent colonel, sicriul i-a fost acoperit cu tricolor și a fost condus pe ultimul drum de preoți, un pluton de soldați ,membrii familiei și persoane care l-au iubit, stimat și apreciat. A fost înmormântat cu onoruri militare.Au fost trase trei salve de foc.
Azi mă gândeam la mesajul Măicuței Veronica, pe care Sinele divin mi l-a adus în gând când Alin m-a întrebat ce se întâmplă cu spiritul tatălui lui.
După ce am scris câteva rânduri, m-a sunat Gheorghe să merg la mașină după cărți. Când m-am aplecat să iau o cutie cu cărți, dintr-o dată, l-am simțit pe Romeo. M-a luat prin surprindere ,am tresărit brusc și mi-a căzut  cartea „Izvorul Vieții” într-un ochi de apă pe trotuar ,însă doar coperțile s-au udat.

Nu am întrebat dacă s-a convins de lucrarea mea spirituală, însă era bucuros că a citit cărțile mele ,că m-a susținut la editarea cărții,,Arc spiritual peste timp”,că i-a permis Danei să vină la rugăciune și meditație. I-am simțit dorința de a cuprinde în acest articol și poezia sa. Vă mulțumește pentru gândurile voastre de lumină și iubire !

L-am îndemnat să meargă în lumină, la locul unde îi este dat să viețuiască.


L-am sunat pe fiul său, Alin, ca să-mi trimită poezia pe care o cuprind în următoarele rânduri:

,,Se-ngălbenește Petricica

În amurgul verii

Și anii trec, și alții vin

Trecând și peste tine.

Stau pe balcon, mă uit în deal

Pădurea-i încă verde

Dar făr să vrem, și e firesc,

Zăpada se va-șterne.

Și-atunci gândesc, ca orice om,

Că timpul se strecoară,

Anii tot trec, și alții vin,

Iar viața noastră zboară.

Ca frunzele din bravii pomi

Ce muntele-nconjoară

An după an, zi după zi,

Ce-am fost odinioară?

Stejar sau plop, răchit-acum

Povara mă-nconvoaie

Aș vrea s-alerg, dar nu mai pot

Picioarele-s de paie.

Dar nu mă las, atât cât pot

Voi merge înainte

Văzând cum sunt, ai mei lăstari

Să tragă-nvățăminte.”


 La ghidarea Sinelui meu Divin, aduc în atenția cititorilor îndemnul pe care ni-l transmite Maica Veronica de la Vladimirești în cartea „Vedeniile Maicii Veronica”.

Maica Veronica a fost purtată în spirit în cerul de lumină până la stratul 7, unde puteau ajunge ghizii ei spirituali, Filip și Serafia. A aflat că în total sunt nouă straturi, nouă trepte de sfințenie, care sunt rânduite în funcție de activitatea fiecăruia și intensitatea efortului depus.

În straturile 1-4 sunt sufletele venite de pe pământ, repartizate după meritul și frumusețea hainelor, curățate prin râvnă și sârguință.

În straturile 3 și 4, sufletele trăiesc bucuria și se veselesc de frumusețea locului în care stau.

Sufletele din straturile 1 și 2 sunt cele stinse, fără de foc interior, fără lumina interioară. Ele trăiesc în odihnă, liniște și pace, însă nu au bucuriile celor din straturile 3 și 4. De aceea, râvnesc la ele.

De la stratul 5 încep straturile celor care au atins treapta sfințeniei, a căror haine și suflete emană lumină, începând de la culoarea albă, în stratul 5, până în stratul 9, în care luminează ca soarele.

Sunt sufletele care trăiesc contemplația,extazul și fericirea veșnică.

În stratul 9, sau Orașul de Aur, este stratul Maicii Domnului și a marilor spirite.

Tronul Tatălui Ceresc, Izvorul de Lumină este deasupra și domină întreaga ierarhie cerească. Este stratul în care numai domnul Iisus a pătruns, deoarece El însuși a venit rupt din Tată.

Primul fapt ce a surprins-o pe Maica Veronica este acela că în „Împărăția Luminii” nu se vorbește de milă. Acolo există legi severe, iar în urma Judecății Tronului, fiecare suflet merge la locul său corespunzător, fără ca cineva să-l poată înălța de pe treapta pe care se află. Repartizarea nu o face nimeni. Sufletul, când părăsește corpul pământean, este atras până la tronul de lumină a Domnului Iisus. Domnul Iisus îl privește, apoi, automat, prin Legea Atracției, este atras spre locul pe care îl merită (Legea Ierarhizării Spațiale).

Maica Veronica spune că ea nu a auzit niciodată de aceste Legi, dar Legile există!

Ordinea și Legile Divine guvernează întreg Universul.

Al doilea fapt, care a surprins-o pe Maica Veronica, a fost acela că în Împărăția Luminii, nu există iertare. Sufletele care păcătuiesc sunt atrase spre zona celor trei trepte de chin sau spre zona de întuneric a sufletelor rătăcitoare. Acestea sunt sufletele care așteaptă hrană, cum spunea Maica Domnului, când mi le-a arătat.

În decembrie 2007, Maica Sfântă mi-a arătat sufletele care așteaptau hrană. Sunt suflete care rătăcesc prin Univers, care nu au corpuri fizice să fie pe pământ, dar nici lumină destulă să se îndrepte spre spații celeste. Ele strigă după ajutor și așteaptă hrană. Atunci am întrebat, emoționată: „Ce hrană să le dau, Măicuță Sfântă?”. Maica Sfântă mi-a răspuns: „Rugăciunea, lumina și iubirea pe care o trimiteți în Univers!”

Spovedania nu iartă. Există Taina Pocăinței, pentru că ștergerea păcatelor implică pocăință, părerea de rău, răscumpărarea păcatului făcut.

Dacă un om insultă pe altul, să-și ceară scuze și să nu mai repete. Dacă un om vorbește de rău pe alt om, să-și mărturisească greșeala și să nu o mai repete. Dacă un om a furat, să întoarcă păgubitului lucrul furat și să nu mai repete.

Păcatul este o pată pe suflet. Păcatele nu se iartă, păcatele se șterg. Te poți curăța de ele prin efort, lupta cu tine însăți, căință, rugăciune, lacrimi. „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.

Există iertarea greșelilor, însă nu a păcatelor. Greșeala este cea făcută fără voie, din neștiință și nebăgare de seamă. Păcatul este făcut cu bună știință. Preotul cu har are puterea de a dezlega păcatele, însă nu este același lucru cu a ierta. Preotul dezleagă, dar omul, care a păcătuit, trebuie să conștientizeze fazele pocăinței:

să mărturisească păcatul, să trăiască părerea de rău, să răscumpere prejudicial făcut (întreit, înșeptit, înzecit), să nu mai repete păcatul, să ajute pe semenul său să nu mai păcătuiască.

Ca și prietenă, Maica Veronica ne îndeamnă:

„Feriți-vă de comoditate și mai ales de lenea minții!

Feriți-vă de șoapta șarpelui, care vă spune la ureche că ați făcut destule și destul!

Nu vă mulțumiți cu biserica exterioară, cu slujbele și orândulieli exterioare.

Nu pregetați în Liturghia Lăuntrică a rugăciunii Inimii, în care mintea este Liturghisitorul, iar inima este Altarul.

Nu fiți asemenea lumânărilor ce ard un timp și apoi se sting.

Fiți candele vii, mereu turnând untdelemnul meditației în cupele inimii voastre!

Fiți cu râvnă pentru întreținerea focului și a luminii, atât de necesare pentru a intra în cămara nunții cerescului mire!

Să fim cu toții și cu toate asemenea fecioarelor înțelepte, ca să gustăm bucuria, fericirea, extazul veșnic, al celor ce au ajuns să privească frumusețea mirelui ceresc!”

Dragi cititori,nu întâmplător sinele divin mi-a adus în gând  îndemnul Maicii Veronica ,când Alin m-a întrebat ce se întâmplă cu spiritul tatălui său .Să medităm la aceasta .Pace și iubire !

Sibiu,26 04 2024

………………………………………………………………………………………………………………………………………

Peste o lună de zile, în noaptea de 22 spre 23 mai, m-am întâlnit cu Romeo în spirit.

Eram în camera mea, în pat, așteptam să-mi vină somnul. Deodată, m-am înălțat în spirit și m-am văzut în fața unei clădiri cu multe camere etajate (un fel de pensiune turistică, cum cunoaștem noi). O parte a pensiunii era luminată de razele soarelui, iar cealaltă parte era umbrită.

O entitate veghetoare m-a condus prin pensiune. Erau camere cu paturi amenajate pentru odihnă și refacere, destinate persoanelor care au părăsit planul fizic. După o perioadă de odihnă, ele vor pleca spre alte spații, acolo unde le este dat să viețuiască, după lumina sufletelor.

Într-una din camere, pe un pat, stătea întins Romeo. Privea la o țigară aprinsă și spunea celorlalte persoane din cameră: „Așa ne trec anii și viața, ca și foița de țigară!”.

Simțeam și înțelegeam cât de mult tânjea să fumeze o țigară.

El nu m-a văzut pe mine decât atunci când l-am salutat și i-am spus:

„Lasă țigara, că te îneacă fumul!”.

El mi-a răspuns: „Ia uită-te la ea, parcă ai fi Dănuța!”.

L-am lăsat să filozofeze și am plecat prin alte camere. Pe partea însorită a pensiunii, camerele erau luminoase, scăldate de lumina soarelui.

Dimineața, am sunat-o pe Dana, soția lui Romeo, și i-am povestit de întâlnirea cu Romeo. Dana mi-a spus că atunci când îl vedea că fumează, mai ales când tușea de la fumul înecăcios, îi spunea să lase țigara.

Îngerii mi-au arătat și m-au ghidat să scriu aceasta ca să transmit semenilor mei să renunțe la vicii și dependențe cât viețuiesc în trupul fizic. În corpul de lumină nu-și mai pot împlini aceste dependențe, ci doar tânjesc după ele.

Tuturor cititorilor,

Pace și iubire! 

Nicoleta Păsat,

Sibiu,25 mai 2024