Slavă Divinițății pentru toate!
Îngerii luminii ne inspiră, ne veghează, ne ghidează și ne transmit mesaje simbolice.
În noaptea de 18 spre 19 septembrie 2022, îngerii m-au condus în spirit în tărâmul unde viețuiesc ființele care urmează să se întrupeze pe pământ. Tataie, socrul meu plecat în lumea îngerilor, a venit spre mine ținând în brațe o fetiță. Bucuros, mi-a dat fetița în brațe și mi-a spus: „Să o conduci în tărâmul fizic și să veghezi la creșterea ei.”
Cu fetița în brațe, am coborât printr-un canal de lumină și am ajuns acasă.
Peste trei zile, în 21 septembrie 2022, după lansarea cărții „Arc Spiritual Peste Timp” le-am povestit Claudiei și lui Andrei despre fetița pe care am adus-o din alt tărâm. Claudia mi-a zis că și ea a primit informații referitor la aceasta. Mi-a povestit că în timpul meditației, i-a apărut pe ecranul mental o imagine în care s-a văzut că avea burtică, pe care sora ei desena chipul unei fetițe. Mi-a spus, emoționată: „Ați aflat înaintea mea de fetiță!” Îngerii mi-au dat de veste și mai mult decât atât, am condus-o de pe tărâmul îngerilor la noi acasă. Când va fi rânduit, se va întrupa în familia noastră.
În noaptea de 23 spre 24 decembrie 2023, Claudia și Andrei au venit în spirit la noi acasă. Au intrat în casă, s-au oprit în holul de la intrare și au început să colinde: „O, ce veste minunată!”. Mi-a tresărit inima și am știut că urmează să ne dea o veste minunată.
În ziua de Crăciun, ei au venit la noi acasă pentru a lua împreună masa de prânz. Au intrat în casă, s-au oprit în holul de la intrare și au început să colinde. Era locul în care au colindat și în spirit. Ne-am dus și noi lângă ei să colindăm împreună. Dintr-o dată, a coborât lumina Duhului Sfânt și ne-a pătruns ființele. Cu emoție, am spus: „Coboară lumina Duhului Sfânt peste noi.”
În prima zi a anului, în jurul prânzului, am ieșit cu Ionuț să ne plimbăm prin pădure. Când am deschis poarta, exact atunci au ajuns cu mașina Andrei și Claudia. Nici dacă stabileam o întâlnire, nu nimeream exact momentul, ca atunci când ieșim noi din curte, ei să ajungă în fața porții. Am plecat împreună la plimbare prin pădure. Claudia mi-a dat vestea minunată, testul de sarcină a ieșit pozitiv, urmând apoi confirmarea medicului. Am realizat cât de frumos mi-au arătat îngerii vestea în plan subtil, apoi în plan fizic. A fost darul de Crăciun!
Andrei și Claudia urmau să intre într-o nouă etapă a vieții lor: să fie părinți cu bucurii și mai ales cu responsabilități.
Eu și Ionuț, bunici drumeți, așteptăm cu drag să colindăm potecile de munte împreună cu Ioana sau Rafael, care să strige după noi: „Mamaie, tataie, așteptați-mă și pe mine!”
Spre sfârșitul lunii februarie, Claudia și Andrei au renovat baia. În apartamentul lor era șantier și au venit să locuiască la noi acasă. Timp de trei săptămâni, am stat mult în preajma Claudiei și a bebelușului. Ne-am plimbat, am făcut împreună rugăciune, meditație și am trăit momente de înălțare spirituală.
Pe 1 martie, mi-a apărut pe ecranul mental o imagine frumoasă: o mânuță întinsă către mine, care-mi oferă un ghiocel. Am știut că era binecuvântarea bebelușului din burta Claudiei.
Pe 12 martie, la ora 17:30, eram în sufragerie împreună cu Claudia. Până la ora 18, când urmau să ajungă băieții acasă, ne-am gândit să spunem o rugăciune. S-a creat o energie foarte frumoasă, care ne-a ridicat frecvența vibrațională. Am văzut în spirit o entitate, care a ridicat mâna dreaptă în semn de binecuvântare. În mâna stângă ținea un papirus cu câteva rânduri scrise, însă nu am văzut clar ce scrie. Privindu-i chipul, mi-a trecut un fior prin inimă și am știut că este Sfântul Ioan Botezătorul. Când am înțeles cine era entitatea, ne-a binecuvântat pe amândouă și a dispărut vederii mele. Am deschis ochii, m-am uitat la Claudia, care se ruga în tăcere și am mai stat un timp în liniște. După rugăciune, Claudia mi-a spus: „Am văzut culori frumoase, mult verde și mov. Am văzut o imagine cu o entitate, care stătea întinsă. I-am văzut capul, care s-a ridicat de trei ori. Vedeam conturul fetei: ochii, nasul și bărbia, învăluite într-o energie mov, luminoasă, fosforescentă.”
În timp ce-i relatam despre binecuvântarea primită, mi-a venit în gând că am în casă o icoană pictată a Sfântului Ioan Botezătorul, pe care Ionuț a comandat-o la un pictor de icoane după ce s-a născut Gheorghe. Am mers cu Claudia în fața icoanei, să vadă chipul entității care ne binecuvântase. Claudia a citit ce scria pe papirusul din mâna Sfântului Ioan: „Pocăiți-vă, că se apropie Împărăția Cerurilor”. În partea de jos a icoanei, pe o tipsie, era așezat capul Sfântului Ioan. Atunci am făcut legătura între entitatea care ne binecuvântase și chipul entității văzut de Claudia. Am înțeles că era aceeași entitate: Sfântul Ioan Botezătorul. Am rămas foarte impresionată de ceea ce trăisem.
Între timp, au venit rezultatele analizelor. Mesajul doamnei doctor a fost:
„Ura! Felicitări, aveți o fetiță sănătoasă!” Și ne-am bucurat pentru Ioana.
Odată cu analizele bebelușului, au venit și analizele Claudiei: risc minor de trombofilie.
Pe 3 aprilie, avea programată vizita la medic pentru monitorizarea sarcinii. Așteptam ca Andrei să-mi trimită o fotografie cu bebelușul, așa cum făcuse la ultimul control, dar Andrei mi-a trimis mesajul: „A încetat să bată inimioara Ioanei.”
I-am sunat, erau foarte răvășiți. Doamna doctor și-a găsit cu greu cuvintele să le spună. Claudia și Andrei au venit seara la noi acasă. Am văzut spiritul în câmpul ei și i-am spus:
„Claudia, spiritul bebelușului tău e viu. Este în câmpul tău. El nu este trupușorul a cărei inimă a încetat să bată.” „Teoretic știu asta, dar îmi este foarte greu să procesez toate acestea”, mi-a răspuns ea.
A doua zi a mers la spital. Doamna doctor a susținut-o și ajutat-o cu multă dăruire, însă durerea din sufletul ei era foarte mare pentru pierderea suferită. „Roagă-te”, am îndemnat-o, „nu te lăsa copleșită de durere. Am trecut și eu prin durerea pierderii unei sarcini și știu ce este în sufletul tău” (s-a întâmplat aceasta când fiul meu, Andrei, avea 5 ani, iar peste șase luni de la pierderea sarcinii, am rămas însărcinată și l-am născut pe Gheorghe).
Stăteam în liniște și mă rugam pentru Claudia să aibă puterea să treacă peste această durere sufletească.
Deodată, a apărut în spirit tatăl meu, plecat cu ani în urmă în alt plan de existență. M-a privit în ochi și m-a intrebat:
„De ce ești tristă? Totul va fi bine!”. Mi-a transmis atât de multă blândețe și iubire prin privirea sa și mi-a întărit inima. În acest timp, Claudia era în camera de spital. Se ruga, când deodată, a văzut chipul unui îngeraș, care a luat-o cu el în spirit și a dus-o ca să-i arate lumea din care vine. A văzut Raiul, lumina cea adevărată. A trăit starea de grație, iubire, pace și unime cu tot ceea ce există. A venit în planul fizic împăcată și cu inima plină de iubire. Atât de mult m-am bucurat! Am trăit de multe ori aceasta și știu cu ce forță spirituală te întorci în planul pământesc.
Spiritul copilului, văzând durerea din sufletul mamei, a condus-o în lumea îngerilor. I-a arătat că el este viu, în pace și iubire divină. Spiritul copilului a rămas în câmpul Claudiei și se va reîntrupa la momentul potrivit. Probabil, văzând cât de mult suferă o mamă, va alege să se întrupeze ca băiat…
Duminică, 7 aprilie, eram singură în bucătărie și alegeam urzici. Mă gândeam la ceea ce trăisem în ultimele zile, și deodată, am înțeles mesajul pe care-l primisem cu un timp în urmă: „M-am văzut cu Ionuț într-un centru de vindecare. Au venit la mine două asistente, una mă veghea și una mi-a făcut o injecție. Știam că nu eram bolnavă și am întrebat de ce anume primesc injecția. Asistenta care mă veghea mi-a spus ca să fiu mai relaxată, nu stresată, de ceea ce va urma. Zile întregi m-am întrebat: oare ce va urma ?
Am înțeles să nu mă las copleșită de toate acestea, ci să fiu puternică, să-mi susțin copiii care trec prin momente de durere sufletească.
Dintr-o dată, am auzit glasul Sinelui Meu: „Scrieți aceasta, să fie ajutor și mângâiere altor mame.” I-am transmis Claudiei și am îndemnat-o să scrie câteva rânduri.
Iată mărturia sa:
,,Îmi amintesc și acum perfect bucuria și lacrimile de fericire când am văzut rezultatul pozitiv de la primul test de sarcină pe care mi l-am făcut chiar în 1 Ianuarie 2024, în prima zi de Anul Nou.
A urmat apoi mii de zâmbete și emoții când m-am dus în dormitor să-i dau vestea lui Andrei. Știu că m-am oprit chiar la intrarea în cameră și-l priveam cu atâta bucurie, iar el și-a dat seama imediat care e motivul din spatele zâmbetelor largi și necontenite, urmate apoi de hohote de râs.
Ne-am anunțat apoi părinții, nașii și finii de marea binecuvântare primită odată cu noul început de an.
În 18 ianuarie am avut al doilea control ginecologic, moment în care i-am auzit pentru prima dată bătăile inimioarei. O emoție incredibilă m-a cuprins, și în timp ce-mi stăpâneam lacrimile din ochi, i-am spus doamnei doctor: „Minunea vieții!”.
În toată această perioadă am evitat efortul susținut, am ales plimbările prin pădure, ușoare drumeții – majoritatea la Păltiniș și m-am hrănit sănătos atât fizic, cât și spiritual prin gânduri și sentimente pozitive.
Vreau să menționez că majoritatea rezultatelor de la analize au fost ok de fiecare dată, inclusiv rezultatul testului genetic ne-a confirmat că vom avea o fetiță sănătoasă. Doar la analiza de sânge pentru trombofilie, a ieșit pozitiv, indicând faptul că am o trombofilie minoră, începând astfel tratamentul prescris de doamna doctor ginecolog.
La al șaselea control ginecologic, din 3 Aprilie, când aveam aproape 18 săptămâni fără o zi, am aflat cu tristețe că inimioara copilașului nostru a încetat să-i mai bată. Probabil trombofilia și-a făcut de cap!
A doua zi, dimineață, în 4 Aprilie, am fost programată la Spitalul Județean pentru a mă ajuta cu eliminarea sarcinii oprite în evoluție.
În tot acest timp m-am rugat și am cerut ghidare, tărie și ajutor forțelor divine, pentru a se rezolva totul cât mai rapid și ușor.
Rugăciunile mi-au fost ascultate, întrucât după o zi internată, medicamentele și-au făcut efectul, și dis de dimineață, în jurul orei 7:20 am avut o naștere naturală în miniatură. A fost o experiență tulburătoare, tremuram cu tot corpul, mi-am văzut minunea vieții! Am sunat-o repede pe doamna doctor ginecolog, pentru a mă transfera din salon în sala de intervenții medicale.
Lucrurile s-au întâmplat foarte rapid și am fost supravegheată de Sus, pentru ca totul să decurgă cât mai ușor posibil. Cu lacrimi in ochi și pe obraji, ziceam în gând rugăciunile „Tatăl Nostru” și „Bucură-te Marie”, pentru a lumina mâinile celor care m-au ajutat și curățat.
În timp ce o doamnă asistentă mă ținea de brațul drept, o altă mână divină, deasupra celei fizice, mă atingea blând, dându-mi liniște, încurajându-mă și alinându-mi durerea. Chiar dacă am avut anestezie am fost conștientă și am auzit tot ce se discuta în preajma mea, auzeam cum se exclama: „Ce frumos! Foarte Frumos!”. Semn că intervenția era binecuvântată!
În jur de ora 7:44 am ajuns din nou în salon, m-am întins în pat și am încercat să stau liniștită și să mă rog, să mulțumesc că a trecut. În timp ce stăteam în starea de meditație și cu ochii închiși, am fost dusă în spirit într-un loc atât de frumos și minunat, încât nici nu am cuvinte să îl pot descrie pe deplin, la adevărata valoare.
Altfel spus, vedeam Raiul într-o lumină superbă, trăind o stare de pace, împăcare și liniște sufletească. Am zărit deodată și chipul unui copilaș, foarte vesel și frumos, era un băiețel blondin.
Mi-a fost tare bine apoi! Doamne Ție îți mulțumesc enorm pentru acest mare dar!
M-am auzit apoi la telefon cu soacra mea, care m-a sunat și înainte cu 15 minute. În timp ce ea se ruga pentru mine, eu eram plecată în acel loc de vis.
Pot afirma din suflet că au fost 18 săptămâni de sarcină minunate, pline de speranță, vise și sentimente frumoase, în ciuda episoadelor de greață și vărsături. Sunt profund recunoscătoare pentru toate binecuvântările primite de la începutul anului și până acum, pentru faptul că am rămas însărcinată și am avut prilejul de a mă bucura de statutul de viitoare mămică, chiar și pentru o perioadă de timp atât de scurtă.
Sunt împăcată cu cele întâmplate, pentru că știu și cred că nimic nu este întâmplător. Totul se desfășoară conform voinței divine și totul are o explicație, chiar dacă noi oamenii nu reușim să înțelegem mesajul și în planul fizic.
Am scris toate acestea pentru a ajuta și alte mămici sau mămici în devenire, care au trecut sau vor trece prin astfel de momente, să știe că spiritele copiilor sunt vii, doar trupurile mor. Drept mărturie este propria trăire, relatată mai sus,care este fără de preț. Atunci, soacra mea m-a întrebat: „Dacă ar fi să primești o sută de milioane, și ți s-ar cere în schimb trăirea ta de astăzi, ce ai alege: banii sau trăirea?”. Răspunsul meu, din inimă a fost: Cu siguranță trăirea! Nimic material din această lume nu se compară cu ceea ce am văzut, simțit și trăit acolo Sus!
Mulțumesc Cerului și bebelușului meu care m-au binecuvântat cu această trăire minunată. Am văzut Raiul și Lumina cea adevărată! Am trăit în inima mea, pacea și iubirea divină pe care v-o transmit tuturor!”
Înainte cu câteva zile de nunta lui Andrei și a Claudiei, am rugat cerul să binecuvânteze mirii, ca să aibă pace în suflete, iubire în inimile lor și înțelepciunea de a trece cu bine testele școlii pământene.
Îngerii mi-au adus aminte că în viață nu urci numai la deal, ci mai cobori și la vale.
Și asa este!
Dragi cititori, în viață trecem prin multe încercări, ca să învățăm din ele și să devenim puternici. Însă indiferent că trecem prin bucurii sau suferințe, să aducem slavă divinițății pentru toate.
Spre zorii zilei de astăzi, 9 aprilie, m-am trezit în gând cu imaginea unui copilaș, care venea plutind prin văzduh spre mine. Era îmbrăcat într-un costum de sport, alb, cu un simbol pe piept. Dimineața, m-am luat cu treabă și nu m-am mai gândit la ceea ce văzusem. La ora 13, am ieșit în grădină și m-am întins pe balansoar. Se auzea cântecul păsărelelor și simțeam adierea vântului care-mi mângâia fața. Am stat într-o rugăciune tăcută.
Deodată, mi-a apărut pe ecranul mental imaginea aceluiași copilaș, ca un îngeraș, care plutea prin văzduh, venind spre mine.
A zâmbit și mi-a spus: „Buni, sunt Superman!”.
Mi-a transmis o stare de bucurie,de veselie și am început să râd de una singură prin grădină.
E un înger luminos și năzdrăvan. Se bucură și luminează văzduhul.E Superman! adică Supraom,cu calițăți deosebite folosite în slujba umanității.Foarte mulți copii care se întrupează în aceste vremuri ,au capacități și talente deosebite dar mai ales au inimile deschise și emit în jurul lor lumina și iubirea divină spre înălțarea spirituală a omenirii .
M-am bucurat că este în preajma noastră în chip de înger al luminii ce ne inspiră,luminează,ocrotește și veghează.
Tuturor cititorilor,
Pace și iubire !
Nicoleta Păsat
Sibiu,
9 aprilie 2024