Te aștept să vii și în casa mea din Ierusalim ( 28 martie 2014)

În noaptea de 18 spre 19 ianuarie 2014, îngerii m-au purtat în spirit în Ierusalim.

Am ajuns într-o biserică veche numită „Sfântul Ioan Botezătorul” și în timp ce mă rugam în fața icoanei Maicii Domnului, mi s-a transmis să merg și fizic în Ierusalim, iar eu am gândit în sinea mea: „Ierusalimul este aproape de Fâșia Gaza, unde se luptă soldații.” Apoi am mers în biserica în care se află Mormântul Maicii Domnului.

Stăteam în genunchi în fața unui pat din piatră albă, la capătul căruia era o icoană a Maicii Domnului, asemănătoare celei pe care noi o cunoaștem ca și icoana „Adormirea Maicii Domnului”. Lângă patul de piatră, era un călugăr care avea grijă de mormânt. În timp ce mă rugam, deasupra patului de piatră a apărut Maica Domnului care a întins mâna spre mine, m-a binecuvântat și mi-a transmis: „Nicoleta te aștept să vii și în casa mea din Ierusalim.”

După câteva momente, în locul din care mă binecuvântase Maica Sfântă, spre partea din spate a patului de piatră până în înaltul cerului, a apărut o imagine mare în care am văzut o femeie îmbrăcată în veșminte asemănătoare măicuțelor, care cernea printr-o sită un praf alb strălucitor (o imagine asemănătoare celei în care cerni făina albă de grâu). Energia albă acoperea mâncarea pe care o serveau slujitorii bisericii și pelerinii, însă nimeni nu vedea că deasupra mâncării era acea substanță albă. Privind imaginea, prin inima mea a trecut un fior și am știut cine este entitatea din mâinile căreia se revărsa substanța albă. Am spus emoționată: „Este Maica Domnului!”, iar apoi imaginea a dispărut vederii mele.

După ce am ieșit din biserică, am urcat pe un deal unde am întâlnit o cunoștință dragă sufletului meu. Încântată că o revăd în Ierusalim, i-am spus: „Te iubesc! Ce mult mă bucur să te văd” și deschizând brațele să o cuprind cu ele, am întrebat-o: „Știi cât de mare-i bucuria mea?” și am făcut semn cu mâna de la inima mea până la cer, iar când am ridicat privirea spre cer am văzut cum din Înalt se revărsa un flux de lumină albă, care acoperea biserica în care se afla Mormântul Maicii Domnului, iar intensitatea fluxului curgea peste mormânt, unde văzusem imaginea măicuței care cernea substanța albă, energie pură peste pelerini și lăcașul sfânt.

Cu bucurie și lumină în suflet am tresărit și m-am văzut în patul meu. Era ora 02:30. Atât de mult m-am gândit la ceea ce trăisem și m-am întrebat: „Oare când voi ajunge și fizic în casa Maicii Domnului din Ierusalim?”

În momente de liniște îmi veneau în gând cuvintele Maicii Domnului: „Nicoleta te aștept să vii și în casa mea din Ierusalim.”

„Cu drag doresc să vin Măicuță Sfântă” spuneam eu și o rugam să aducă spre mine resursele financiare necesare călătoriei și persoanele care să mă însoțească în pelerinaj.

În 3 februarie seara, în jurul orei 22:00, m-a sunat Elena. În timp ce-i povesteam că Maica Sfântă mi-a transmis că mă așteaptă să merg și în casa ei din Ierusalim, am început să mă încălzesc din interior foarte tare și să simt presiune fierbinte pe cap.

Deodată, în jurul nostru, însoțită de un alai de îngeri a apărut Fecioara Maria, care i-a transmis Elenei să-mi ofere în dar din partea Sa, o parte din banii necesari călătoriei în Ierusalim. Când am auzit aceasta mi-a venit să plâng și am întrebat emoționată: „Oare când voi ajunge fizic în Ierusalim?”, iar în loc de răspuns a apărut în lumină cifra trei și am continuat să spun în glumă: „Poate peste trei ani.”

Fecioara Maria avea în mâini spice de grâu împletite ca într-o cunună, pe care le-a împărțit în două, o parte mi le-a dăruit mie și o parte Elenei. Când ni le-a oferit, spicele de grâu s-au transformat în pâine. În acele momente, lângă Fecioara Maria a apărut și Domnul Iisus, iar din Înalt se revărsau peste noi raze strălucitoare de lumină. Primeam binecuvântarea Tatălui Ceresc. Pe 1 martie, Fecioara Maria mi-a oferit în dar un buchet de flori de lumină asemănătoare garoafelor și mi-a binecuvântat călătoria în Ierusalim.

Maica Sfântă a adus către mine resursele financiare necesare călătoriei, prin două persoane apropiate sufletului meu și am plecat în pelerinaj însoțită de trei persoane din orașe diferite, una dintre ele fiind preot.

Când am realizat perioada în care merg în pelerinaj, mi-a venit în gând cifra trei, care apăruse ca răspuns la întrebarea mea când voi ajunge în Ierusalim și astfel am realizat că trei nu însemna trei ani așa cum crezusem eu, ci trei luni.

Pe 4 martie, în jurul orei 17:00, eram în sufragerie și-l ascultam pe Gheorghe la lecțiile pe care le avea de pregătit pentru a doua zi la școală. Deodată, Gheorghe a tăcut și cu privirea ațintită spre bibliotecă m-a întrebat: „În ce țară mergi, în Israel? Ai aici cartea «Un român prin Israel»” și întinzând mâna spre bibliotecă a luat-o din al treilea raft.

Când am deschis cartea, pe prima pagină era scrisă data în care o cumpărasem, 4 februarie 2000 și mi-am adus aminte că atunci când eram însărcinată cu Gheorghe, trecând prin fața unei tarabe cu cărți expuse, mi-a atras atenția numele cărții „Un român prin Israel”, pe care răsfoind-o, mi-am spus în sinea mea: „Poate cândva voi ajunge și eu în Ierusalim” și am cumpărat cartea. Ajunsă acasă m-am uitat la pozele cu locurile sfinte din Ierusalim și am așezat-o în bibliotecă, pe raftul cu cărți despre pelerinaje și mănăstiri. Cartea a stat în bibliotecă necitită timp de 14 ani, iar cu o săptămână înainte de plecarea în Ierusalim, Gheorghe a adus-o în fața mea la ghidarea sinelui său divin, care știa de carte de când eram însărcinată. Mi-a povestit emoționat: „Mama eu nu m-am uitat după cărți, însă deodată parcă cineva mi-a îndreptat privirea spre bibliotecă și din câte cărți erau acolo, eu vedeam în fața ochilor cartea pe care scria «Un român prin Israel».“

Bucuroasă, am transmis gânduri de lumină și mulțumiri autorilor Zvi Barbiro și Corneliu Filip pentru această carte, care mi-a fost un ghid de mare ajutor în călătoria din Israel.

Din acea zi, nu mi-am mai făcut nici o grijă în privința călătoriei. Spun aceasta, căci aveam momente când mă gândeam să amân călătoria pentru că ar fi dorit și soțul meu să vină cu mine, dar erau cheltuieli în plus și faptul că rămâneau copiii singuri acasă și să nu-și neglijeze lecțiile, mai ales anul acesta când au examene de trecut.

Când îmi răsunau în gând cuvintele Maicii Sfinte: „Nicoleta, te aștept să vii și în casa din Ierusalim” simțeam cu tot sufletul să merg.

În perioada 14 – 19 martie, la trei luni de la trăirea mea, am fost în pelerinaj în Israel.

 

14 martie 2014

Dimineața la ora 06:00, eram în avion cu destinația București – Tel Aviv. Pe la jumătatea distanței de zbor, mă rugam și mulțumeam Maicii Sfinte. Eram bucuroasă că am dat curs invitației Sale de a merge în Ierusalim și stăteam cu ochii închiși într-o rugăciune tăcută, dar deodată am simțit agitație în jurul meu. Când am deschis ochii, am văzut că doamnei care avea locul pe scaunul din fața mea, i se făcuse rău. Era întinsă, palidă și răspundea cu o voce stinsă prin da sau nu la întrebările puse de membrii echipajului de zbor, care au intervenit să o ajute. Văzându-și mama cu tubul de oxigen pe față și aproape inconștientă, fiica doamnei era foarte îngrijorată.

Deși primul meu impuls a fost să întind mâinile și să ajut persoana aflată în suferință, mai ales că avea capul orientat spre fereastră și puteam să o ating cu mâinile fără să mă ridic de pe scaun, eu am întrebat un membru al echipajului dacă pot ajuta cu ceva și mi-a răspuns politicos: „Nu mulțumesc.”

Un impuls interior îmi îndrepta mâinile spre capul doamnei, dar le retrăgeam înapoi și tot așa de câteva ori. Atunci am început să spun o rugăciune pentru ea și în acele momente, am fost ghidată din nou să așez mâinile peste creștetul persoanei aflată în suferință și am înțeles că din Înalt se dorește să fie cunoscută lucrarea Maicii Sfinte. Am așezat mâinile peste creștetul doamnei și atunci am văzut că spiritul ei era în lumina care o învăluise, iar raza albă a iubirii divine care a pătruns-o prin creștet, i-a ars energiile neluminoase care-i cuprinseseră mai ales zona capului. Când fiica doamnei mi-a mulțumit, am îndemnat-o să mulțumescă Maicii Sfinte pentru ajutorul primit. Bucuroasă, ea mi-a răspuns că mergeau în pelerinaj la Ierusalim și urmau să ajungă la Mormântul Maicii Domnului, pentru care mama sa are o evlavie deosebită.

În timp ce avionul zbura peste Marea Mediterană, privind pe fereastră m-am simțit una cu cerul și marea și mi-a venit în gând cântecul pe care-l știam de la Seuca:

„Cerul și marea câte sunt în ea,

Cerul, marea și inima mea,

Toate se închină Creatorului

Și mulțumire îi dau Domnului.”

Am intrat într-o alta frecvență vibrațională, iar în lumina apărută pe ecranul mental l-am văzut pe Domnul Iisus în chip de păstor.

Am ajuns în Israel cu o mare bucurie în inima mea. De la aeroportul Ben Gurion (Tel Aviv) am luat un taxi și la ora 11:00 eram în Ierusalim la recepția hotelului unde aveam făcută rezervarea. Recepționerul ne-a spus că ne putem caza în acel hotel începând din 15 martie și pentru prima zi de cazare, ne-a direcționat spre un alt loc de cazare din apropiere. Nu ne-a deranjat aceasta și chiar ne-am bucurat când am realizat, că de fapt era lucrarea îngerilor ca prima noapte să dormim la Catedrala „Sfântul Gheorgheˮ, un loc încărcat energetic și frumos amenajat.

Am mulțumit Sfântului Gheorghe că ne-a purtat pașii spre lăcașul care-i poartă numele, unde ne-am simțit minunat și că ne-a vegheat și ocrotit pe toată perioada călătoriei.

În jurul prânzului am intrat pe „Poarta Damascului“ în cetatea veche a Ierusalimului. După aproximativ zece minute de mers pe un drum pietruit, de-a lungul căruia se înșirau tarabe cu mărfuri diverse și negusori care te invitau să intri în standurile lor, am ajuns la Biserica „Învierii“.

Am pășit cu bucurie peste pragul bisericii, unde ne-a întâmpinat mirosul de mir și tămâie. În hol ne-am închinat la „Piatra Ungerii“, o piatră roșiatică pe care care a fost așezat și uns cu mir trupul Domnului Iisus, după ce a fost coborât de pe cruce. Mulți pelerini turnau peste „Piatra Ungerii“ mir și se rugau, vegheați de lumina candelelor care ardeau deasupra pietrei.

Din partea dreaptă a bisericii am urcat treptele înguste spre „Dealul Golgotei”. Ne-am închinat la icoana Maicii Domnului îndurerată și ne-am așezat în genunchi în fața crucii pe care a fost răstignit Domnul Iisus. Sub sfânta masă a altarului se afla piatra pe care a fost înfiptă crucea. În genunchi am intrat sub masă și rugându-mă, am atins cu mâna acest loc, simțind vibrația energiei care a trecut prin întreaga mea ființă.

Ne-am închinat și în fața altor altare:

– altarul lui Adam, unde se află piatra pe care a curs sângele Domnului Iisus când a fost răstignit;

– altarul cu stâlpul unde a fost biciuit;

– altarul unde a fost descoperită sfânta cruce de împărăteasa Elena;

– altarul lui Longhin sutașul, care după ce a văzut minunile ce au avut loc la moartea Domnului Iisus, s-a convertit și a devenit creștin. A fost martirizat prin tăierea capului. După mulți ani, o femeie oarbă a primit în vis vestea să meargă în afara cetății și să caute capul lui Longhin, pe care găsindu-l și-a recăpătat vederea.

În mijlocul bisericii am ajuns la Mormântul Domnului Iisus, unde așteptau să se închine sute de pelerini. M-am așezat la rând și m-am rugat, timp în care am simțit foarte intens energiile fierbinți care mă pătrundeau prin creștet și făceau corpul să vibreze. Eram sub o cupolă de lumină venită de sus, din Opal.

În fața Sfântului Mormânt ard candele aprinse cu lumina sfântă a învierii. Prima încăpere numită „camera îngerului”, este locul unde s-a arătat îngerul după învierea Domnului Iisus. Cu capul plecat am intrat la Sfântul Mormânt, unde a fost îngropat trupul Domnului Iisus și de unde a înviat a treia zi. Așezând capul peste mormânt, nu am mai putut spune o rugăciune anume, căci pentru câteva momente am intrat într-o stare de pace și iubire imensă.

Când am ieșit din mormântul Domnlui Iisus și am văzut biserica plină de oameni, într-o stare de înaltă trăire sufletească, am spus: „Doamne, fie ca toți oamenii să te cunoască pe Tine!”

De la mormânt ne-am îndreptat spre altarul ridicat pe locul din care Maica Domnului a privit răstignirea Domnului Iisus. Ne-am rugat în fața candelei aprinse, iar preotul ne-a miruit.

În locul în care după înviere, Domnul Iisus s-a întâlnit cu Maria Magdalena, a fost construită o biserică, unde se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, lucrată în perluțe.

În Biserica „Învierii“ am asistat la multe procesiuni. Preoți și credincioși din confesiuni care au altare de rugăciune în Biserica „Învierii“, aduc zilnic prinos de rugăciune prin procesiunile care se fac la „Dealul Golgotei“, „Piatra Ungerii“, „Sfântul Mormânt” și se opresc la altarele lor. Biserica a răsunat în cântecele de slavă și rugăciune care s-au înălțat din inimile a sute de oameni, căci nu a contat religia din care facem parte, ci iubirea din inimile noastre.

Sfântul Mormânt al Domnului Iisus este un portal de lumină până la Tatăl Ceresc în Opal. Tatăl trimite binecuvântarea Sa pentru toți, indiferent de religia din care facem parte.

Alături de pelerini, au fost în spirit mii de îngeri și entități de lumină, care s-au rugat împreună cu noi: Domnul Iisus, Maica Sfântă, Măicuța Vian, Măicuța Veronica, Părintele George Văsîi, Părintele Sebastian, Sfântul Gheorghe.

 

15 martie 2014

Am urcat pe Muntele Măslinilor la Biserica „Înălțarea Domnului”, pe vârful Eleon.

Eram în biserică și mă rugam, când deodată în jurul meu au apărut zeci de spirite luminoase, care mă învăluiau în iubirea lor. Surprinsă, m-am întrebat în gând cine sunt și am primit răspunsul: erau sfinți cărora le dedicasem cartea „Binecuvântări Divine”.

M-am bucurat că în Biserica „Înaltarea Domnului“ sunt multe sfinte moaște, dar scrisul fiind mic și în limba rusă, nu prea înțelegeam care este numele lor, însă îngerii au adus chiar atunci în biserică pe Măicuța Doroteea, care vorbea românește. I-am spus măicuței că scriu în cartea la care lucrez desprea pelerinajul în Ierusalim și am rugat-o să-mi citească numele sfinților. Măicuța Doroteea citea, iar eu scriam repede numele sfinților, de aceea cer iertare dacă din neatenție am scris greșit o literă sau numele vreunui sfânt.

Iată numele sfinților care au sfinte moaște în Biserica „Înălțarea Domnului” de pe Muntele Măslinilor, vârful Eleon:

Sf. Nicolae, Sf. Ap. Luca, Sf. Mucenic Haralambie, Sf. Prohor, Sf. Agapit, Sf. Mc. Macarie, Sf. Grigorie, Sf. Pantelimon, Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, Sf. Trifon, Sfintele nouă mucenițe și Eufrosina, Sf. Ignatie, Sf. Mihail (Rusia), Sf. Cozma și Damian, Sf. Mitrofan, Sf. Agapia, Sf. Iuliania, Sf. Siluan, Sf. Cuv. Avramia, Sf. Spiridon Prescurdea (Pecersca), Sf. Mucenic Ioan (copil), Sf. Cuv. Gheorghe, Sf. Leontie, Sf. Teofan Stalpnicul, Sf. Nestor Letopisetul, Sf. Cuv. Rosafor, Cuv. Marcu Groparul, Sf. Nicodim (Pecersca), Sf. Iacob, Sf. Nectarie, Sf. Ambrozie.

Frumos amenajate, alături de sfintele moaște erau bucăți micuțe din lemn sau piatră de la crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus, de la Sfântul Mormânt, de pe Golgota, de la Mormântul Maicii Domnului, lemn din stejarul Mamvri (Hebron) și pietre din Sinai. În interiorul bisericii se afla și mormântul lui Anton Capustin.

În icoana așezată pe perete sunt moaștele sfinților care se prăznuiesc în 4 decembrie: Sf. Mc. Varvara și Sf. Damaschin.

În biserică, chiar în fața altarului se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Maica Domnului Grabnic Ascultătoare“, la care vin să se roage pelerini din toate colțurile lumii.

În exteriorul Bisericii „Înălțarea Domnului”, pe partea dreaptă este frumos amenajat locul din care Maica Domnului a privit cum se înalță la cer Domnul Iisus.

Am spus și aici o rugăciune, am făcut fotografii, iar apoi o măicuță ne-a descuiat ușa bisericii vechi, numită „Sf. Ioan Botezătorul”, aflată în spatele Bisericii „Înălțarea Domnului”.

În podeaua bisericii vechi este o adâncitură cu forma capului Sf. Ioan Botezătorul, unde a fost găsit pentru prima dată. Ne-am plecat genunchii și capul în locul în care a fost găsit capul Sf. Ioan Botezătorul și în fața icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În timp ce mă rugam în fața icoanei, am realizat că aceasta este biserica veche numită „Sf. Ioan Botezătorul“ unde îngerii m-au dus în trăirea mea, înainte de a ajunge la Mormântul Maicii Domnului.

Coborând Muntele Măslinilor, am ajuns la un turn din piatră numit „Capela Înălțării Domnului“, locul de unde Domnul Iisus s-a înălțat la cer. În interiorul capelei se află piatra cu urma piciorului Domnului Iisus.

În apropierea capelei „Înălțării Domnului“ ne-am oprit la un alt loc de închinare și anume, biserica cu hramul „Sf. Pelaghiaˮ.

Măicuța Teofana ne-a povestit istoria acestui sfânt lăcaș de rugăciune.

Vizavi de locul în care Domnul Iisus s-a înălțat la cer, a fost cumpărat un teren de către ortodocși și de mulți ani s-a dorit construirea unei biserici ortodoxe, dar nu s-au primit aprobări. Părintele Ioachim a construit biserica fără aprobare și a plecat în Grecia să adune fonduri pentru pictarea bisericii. În timpul în care părintele a fost plecat, cei care nu au fost de acord cu construirea bisericii, au venit cu un buldozer și au dărâmat biserica (1992) . În timp ce biserica era dărâmată, sub privirile oamenilor și a măicuțelor care asistau, icoana Domnului Iisus s-a ridicat deasupra dărâmăturilor.

Biserica era construită în pantă, iar în spate sub biserică, se afla o bisericuță despre care cei care dărâmau biserica nu știau. Când au observat bisericuța, au pus gheara buldozerului să o dărâme și pe aceasta. Atunci icoana Domnului Iisus a început să se rotească în fața excavatorului, căruia i s-a blocat motorul.

Persoanele care aveau în plan dărâmarea bisericii au plecat speriate, iar bisericuța a rămas întreagă și în ziua de astăzi. Biserica are hramul „Sf. Pelaghiaˮ, iar în ea se află icoana Domnului Iisus, cu ajutorul căreia a rămas nedărâmată.

Lângă bisericuță se află și un paraclis cu hramul Sf. Mamos, unde se află sfinte moaște (Sf. Mina, Sf. Nicolae, Sf. Mamos, Sf. Filomen, Sf. Nectarie, Sf. Matroana din Hiles, Sf. Haralambie, Sf. Nichifor, Sf. Varvara, Sf. Elisabeta, Sf. Nichita, Sf. Modest, Sf. Marina, Sf. Serafim de Sarov, sfinți părinți de la Mănăstirea Sf. Sava, mucenici, martiri de la înălțare și sfinți din catacombele de la Roma).

În peretele din partea stângă a paraclisului, sunt înmormântați părintele Ioachim și mama sa. Părintele însoțitor a oficiat o slujbă de pomenire. În timp ce ne rugam, părintele Ioachim și mama sa au venit în spirit, ne-au mulțumit și s-au rugat împreună cu noi.

Impresionați de povestea bisericuței care a rămas nedărmâtă cu ajutorul icoanei Domnului Iisus, am mers și ne-am rugat în peștera unde a trăit Sf.Pelaghia în ultimii trei ani din viață, peștera în care se află și mormantul Sf.Pelaghia.

Coborând pe Muntele Măslinilor am ajuns la Biserica „Tatăl Nostru”, locul în care Domnul Iisus i-a învățat pe ucenici rugăciunea „Tatăl Nostru”, care este scrisă pe plăci de faianță în șaizeci și două de limbi, inclusiv în limba română.

Ne-am oprit apoi la Biserica „Dominus Flevit” sau „Domnul a plâns”, zidită sub formă de lacrimă în locul în care Domnul Iisus a plâns pentru lipsa de pocăință a oamenilor. În biserică este făcută în mozaic o imagine frumoasă – „cloșca cu pui” – în amintirea cuvintelor Domnului Iisus: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și cu pietre ucizi pe cei trimiși la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ați voit.” (Matei, 23.37)

Din acest loc am admirat priveliștea deosebită a Ierusalimului, în adierea unei boare de vânt ce răspândea în văzduh ecourile cântecelor de rugăciune și slavă (era sabatul).

Pe valea Iosafat sunt sute de morminte. După prezicerile din Vechiul Testament, în această vale va avea loc judecata de apoi, de aceea mulți au ales să fie înmormântați în acel loc, ca să fie primii la înviere.

Mergând cu emoție spre „Grădina Ghetsimani”, ochii mi s-au umplut de lacrimi, căci ajungeam în locul iubit de rugăciune al Domnului Iisus, în care s-a rugat cu lacrimi de sânge, locul unde printr-un sărut a fost vândut de Iuda și arestat.

Când am ajuns în „Grădina Ghetsimani”, mi-am adus aminte de priceasna Teodorei Păunescu Tuca, pe care cu ani în urmă o cântam și eu cu drag în postul paștelui.

„Era odată o tainică grădină,/ în care domnul se ruga plângând/ și fața lui cea plină de lumină/ era întristată până la mormânt./

De multe ori pe față el căzuse/ și se ruga cu lacrimi de nespus/ să treacă ceasul,/ să nu-i dea paharul,/ paharul suferinței lui Iisus./

O Ghetsimani grădină a suferinței,/ în tine plânsa domnul cu amar/ și el se îmbracă în haina umilinței/ și-și pregătește drumul spre calvar./

O Ghetsimani grădină neuitată,/ tu ai văzut durerea lui Iisus/ și Iuda cum l-a sărutat odată/ pe domnul strălucirilor de sus./

O Ghetsimani aș vrea să fiu cu tine,/ să văd și locul unde a plâns Iisus,/ să plâng și eu cu lacrimi și suspine,/ să plâng că domnul pentru mine a plâns.“

 

Mi-a placut mult „Grădina Ghetsimani”, o grădină cu alei pietruite, flori și măslini (sunt și câțiva măslini uriași, martori ai rugăciunii Domnului Iisus).

Din „Grădina Ghetsimani” cu multă evlavie, emoție și bucurie am coborât treptele bisericii la Mormântul Maicii Domnului.

Pe partea dreaptă a scărilor ne-am oprit pentru închinare și rugăciune la capela Sfinților Părinți Ioachim și Ana, iar pe partea stângă la capela Sf. Iosif.

În fața mormântului m-am așezat la rând alături de alți pelerini care așteptau să se închine. Am intrat pe o ușă joasă și m-am așezat în genunchi în fața mormântului, în care se vede zidită în piatră forma trupului Maicii Domnului.

Mormântul era așa cum l-am văzut în trăirea mea: un pat de piatră albă, la capătul căruia ședea un călugăr care avea grijă de mormânt, iar desupra mormântului se afla icoana „Adormirea Maicii Domnului“.

Aveam multă bucurie în inima mea că am ajuns și fizic în locul în care îngerii m-au dus în spirit și mi-au arătat imaginea măicuței care cernea printr-o sită un praf alb strălucitor, ce acoperea mâncarea pelerinilor și slujitorilor bisericii. Ochii fizici nu văd că Maica Domnului cerne substanța albă, energie pură peste pelerini și slujitorii bisericii, însă inimile noastre simt energia iubirii mamei divine care ne hrănește sufletele.

În spatele mormântului este altarul bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în fața căruia este așezată icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Ierusalimiteanca”, la care se închină, se roagă și cântă mii de pelerini din toate colțurile lumii.

Icoana de pe mormântul Maicii Domnului pe care am văzut-o în trăirea mea, este icoana făcătoare de minuni numită „Adormirea Maicii Domnului”, păstrată la Metocul Ghetsimani, de lângă Mormantul Domnului Iisus. Icoana frumos împodobită cu flori este adusă în procesiune în data de 10 august la Mormântul Maicii Domnului, unde este lăsată până în 16 august, după praznicul „Adormirea Maicii Domnului”, când este dusă înapoi în rugăciune și cântări de slavă.

După ce m-am închinat la Mormântul Maicii Domnului, am rămas un timp în rugăciune și meditație pe băncuța din partea laterală a mormântului, unde am trăit momente de mare înălțare sufletească. Prin rugăciune am intrat în alta stare vibrațională, căci deodată am vazut-o pe Maica Sfântă însoțită de îngeri. M-a îmbrățișat, mi-a dăruit o floare albă de crin, un veșmânt în culoarea cerului cu reflexii albe și o carte de lumină strălucitoare, din care ieșeau raze de soare. Am înțeles că este cartea la care lucrez în prezent, care va lumina sufletele oamenilor așa cum razele de soare luminează pământul.

Dealul pe care-l urcasem în trăirea mea era Muntele Măslinilor și privind de pe munte spre mormânt, am văzut cum din Înalt se revărsa un flux de lumină albă care acoperea biserica, iar intensitatea fluxului se revărsa peste mormânt, unde îngerii mi-au arătat imaginea măicuței care cernea substanța albă, energia pură și binefăcătoare peste slujitori, pelerini și lăcașul sfânt.

Mormântul Maicii Domnului este locul unde a fost înmormântat trupul Maicii Domnului și de unde Maica Domnului s-a ridicat cu trupul la cer. Așa cum cunoaștem din scrierile despre „Viața Maicii Domnului”, vestea plecării din planul fizic i-a fost arătată de un înger cu trei zile înainte. Bucuroasă, a mers să se roage pe Muntele Măslinilor, iar apoi a pregătit cele necesare înmormântării, a dăruit veșmintele sale femeilor sărace, a binecuvântat pe toți și întinzându-se pe pat și-a părăsit trupul mergând la fiul ei, Iisus.

Apostolii au venit de la marginile pământului la casa Maicii Domnului din Ierusalim. În cântări și rugăciune i-au dus trupul la mormânt. Apostolul Toma a ajuns în Ierusalim la trei zile după înmormântare și fiind trist că nu văzuse chipul adormit al Maicii Domnului asemeni celorlalți apostoli, a cerut să fie deschis mormântul. Deschizând mormântul au trăit minune mare, căci trupul Maicii Domnului nu mai era în mormânt, ci doar giulgiul lăsat în semn de mângâiere și mărturie a plecării Maicii Domnului cu trupul la cer.

Maica Domnului s-a mutat cu trupul la cer, însă nu ne-a lăsat orfani și de două mii de ani cerne substanța albă pură, energia iubirii divine peste pelerini si preoți slujitori.

La Mormântul Maicii Domnului se oficiază zilnic sfânta liturghie, iar în zilele de sărbătoare se aprind toate candelele care împodobesc biserica.

De la Mormântul Maicii Domnului am urcat pe Muntele Sionului.

Ne-am rugat în Foișorul „Cina cea de Taină”, locul unde Domnul Iisus a luat cina cu apostolii și a instituit Taina Sfântă a Euharistiei, a Împărtășaniei (pâinea și vinul care în timpul sfintei liturghii sunt transformate prin puterea Duhului Sfânt în trupul și sângele Domnului Iisus).

La Mormântul Regelui David am spus psalmii sufletului meu: „Domnul este ajutorul meu de cine mă voi teme? Domnul este luminătorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa? Domnul este păstorul meu, El mă conduce spre ape limpezi și pășune bogate. Binecuvântează suflete al meu pe Domnul și toate cele din lăuntrul meu, binecuvântați numele cel sfânt al Lui. Binecuvântează suflete al meu pe Domnul și nu uita toate binefacerile Lui.ˮ

Într-o stare de pace în suflet am stat în reculegere în casa unde a locuit și a adormit Maica Domnului. În capelă se află o statuie foarte frumoasă care o reprezintă pe Maica Domnului dormind. Am mulțumit Maicii Sfinte pentru că m-a invitat în casa ei din Ierusalim, am mulțumit surorilor mele de suflet prin care Maica Sfântă a adus către mine resursele financiare necesare călătoriei și persoanelor care m-au însoțit în pelerinaj prin locurile în care Maica Sfântă și Domnul Iisus au trăit pe pământ.

Când am coborât de pe Muntele Sion ne-am oprit la „Zidul plângerii”, locul sfânt și iubit al evreilor din întreaga lume.

Mi-am dorit să ajung la zidul plângerii, căci meditând la acesta am văzut un zid din piatră albă în fața căruia se rugau mii de oameni, iar îngeri cu aripi mari de lumină primeau biletele pe care oamenii scriau dorințele și plini de nădejde cereau binecuvântare pentru îndeplinirea lor.

Am scris pe un bilet cele mai arzătoare dorințe ale mele, prima dintre ele fiind să curgă iubirea din inima mea pentru toți semenii mei și am trecut printr-un punct de control, unde sunt instalate scanere, cu biletul în mână. Domnul supraveghetor, zâmbind, mi-a urat noroc.

Am spus o rugăciune în fața zidului sfânt al evreilor și când să pun biletul, am realizat că eram norocoasă dacă găseam o crăpătură unde să-l pun, căci toate crăpăturile până unde ajungeam cu mâna întinsă erau pline de bilețele, așa că am urcat pe câteva trepte, m-am întins pe vârful picioarelor și abia am ajuns cu mâna la o crăpătură în zid unde am pus biletul.

La ieșire am întrebat un domn român care a mers la zidul plângerii în partea unde se roagă bărbații, dacă a găsit o crăpătură în zid unde să puna biletul. Mi-a răspuns: „Sunt crăpături în zid câte vrei.” Am râs, gândindu-mă la cât de multe bilețele pline de dorințe pun femeile la zidul plângerii, spre deosebire de bărbați.

În jurul orei 19:00 eram în camera de hotel, stăteam în pat în starea de pace și bucurie, meditând la locurile prin care am fost peste zi. Deodată am simțit miros de mir și am văzut o entitate îmbrăcată în veșminte preoțești albe, care avea pe cap o mitră, așa cum poartă patriarhii. Entitatea mi-a oferit o cheie de lumină albă, care-mi depășea cu mult palma când o țineam în mână, după care a dispărut. Un timp am simțit mirosul de mir și am auzit sunete de clopoței.

Sâmbătă la miezul nopții, împreună cu sute de pelerini am participat la sfânta liturghie oficiată la Mormântul Domnului Iisus, unde ne-am împărtășit cu trupul și sângele Domnului Iisus. Am fost cu toții foarte bucuroși, căci simțeam energia Domnului Iisus în suflete, în inimi și în trupurile noastre.

16 martie 2013

Dimineața am plecat din Iersusalim spre Betleem, oraș administrat de autoritățile palestiniene. La granița dintre teritoriul israelian și cel palestinian, am trecut printr-un punct de control, unde ne-au fost verificate pașapoartele.

În Biserica „Nașterii Domnuluiˮ ridicată pe locul peșterii în care s-a născut Domnul Iisus, zeci de pelerini așteptau la rând să se închine la grotă.

Peste o oră trebuia să fim la mașină și m-am gândit că degeaba stau la coadă, că nu ajungeam într-o oră la grotă, așa că am mers în fața altarului și am rămas în rugăciune mulțumind Maicii Sfinte și persoanelor prin care a lucrat, pentru ca eu să ajung în Ierusalim. Am admirat biserica frumos împodobită cu icoane, picturi vechi, candele și mozaicul vechi din podea prin ușile-trape deschise.

Amelia a explicat în limba engleză unui domn care avea grijă de lăcașul sfânt, că în scurt timp trebuie să mergem la mașină și l-a rugat să ne ajute să ne închinăm și noi la grotă. Deasupra creștetului acestui domn a pulsat o luminiță ca o stea și am știut că Maica Domnului l-a adus spre noi să ne ajute. Ne-a făcut semn să-l urmăm și mergând pe partea laterală a bisericii, am coborât câteva trepte și am ajuns la grotă.

Cu emoție am îngenunchiat și am plecat capul peste steaua de argint, care marchează locul în care s-a născut Iisus. Fluxuri de energii fierbinți au trecut prin întreaga mea ființă și mi-a venit să plâng de emoție și bucurie. Simțeam sufletul plin de lumina Maicii Domnului, iar inima arzând în energia iubirii Domnului Iisus.

Pe marginea stelei de argint este inscriptionat în limba latină: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est,1717”, traducere în românește „Aici S-a născut Iisus Hristos din Fecioara Maria,1717”.

De la Biserica „Nașterii Domnuluiˮ am mers la capela „Grota Laptelui“, loc de pelerinaj unde mame din întreaga lume se închină și cer binecuvântare, pentru a avea lapte din abundență ca să-și alăpteze copiii. Legenda spune ca Maria alăpta pruncul atunci când Iosif a fost înștiințat în vis de un înger, să părăsească orasul Bethleem și să fugă în Egipt, pentru a-i salva viața pruncului Iisus. Plecând în grabă, câteva picături de lapte au căzut pe piatra grotei, care din culoarea roșie a devenit albă.

După amaiza ne-am întors în Ierusalim și am intrat în vechea cetate pe „Poarta Sf. Ștefan“. Am mers alături de alți pelerini pe calea „Via Dolorosa“ sau „Calea durerii”, un drum pietruit care amintește de durerea și suferința Domnului Iisus, de-a lungul căruia am făcut paisprezece popasuri pentru închinare și rugăciune:

– primul popas de închinare a fost la Pretoriu, locul unde Domnul Iisus a fost judecat și condamnat la moarte;

– al doilea popas, la Capela ridicată în locul în care Pilat l-a prezentat pe Domnul Iisus mulțimii și în care i s-a pus pe cap coroana de spini;

– al treilea popas la Capela amenajată în locul în care Domnul Iisus a căzut pentru prima oară sub povara crucii;

– al patrulea popas, locul în care Maica Domnului l-a întâlnit pe Domnul Iisus purtând crucea în spate;

– al cincilea popas, locul în care Simon i-a luat crucea Domnului Iisus, iar în stâncă se află piatra cu amprenta mâinii Domnului Iisus;

– al șaselea popas, locul în care Maica Veronica a șters cu o năframă albă fața Domnului Iisus. Năframa pe care a rămas imprimat chipul Domnului Iisus, se află în Biserica „Sf. Petruˮ din Roma.

– al șaptelea popas, locul în care Domnul Iisus a căzut a doua oară;

– al optulea popas, locul în care Domnul Iisus le-a spus femeilor care plângeau pentru el: „Nu mă plângeți pe mine, ci plângeți-vă pe voi și copiii voștri”.

– al nouălea poapas, locul în care Domnul Iisus a căzut a treia oară;

– al zecelea popas, intrarea în Biserica „Învieriiˮ când Domnul Iisus a fost dezbrăcat de veșminte;

– al unsprezecelea popas, locul unde Domnul Iisus a fost bătut pe cuie sub privirea mamei sale;

– al doisprezecelea popas, Golgota – locul unde a fost înfiptă crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus;

– al treisprezecelea popas,la „Piatra Ungerii“, o piatră roșiatică pe care care a fost așezat și uns cu mir trupul Domnului Iisus după ce a fost coborât de pe cruce;

– al paisprezecelea popas, Mormântul Domnului Iisus, locul în care a fost înmormântat și de unde a înviat a treia zi.

 

Seara, când ne întorceam la hotel, ne gândeam la locurile pe care urma să le vizităm în următoarea zi. Voiam să ajungem pe Muntele Tabor, la Nazaret, la râul Iordan și în Tiberias. Povestind cu două persoane despre aceasta, ne-au spus că nu putem ajunge în aceste locuri într-o singură zi.

Am cerut ajutor Maicii Sfinte și îngerilor luminii care au adus în calea noastră persoana care ne-a spus astfel: „Pentru mine ziua nu are timp; sunt la dispoziția voastră“ și a rămas stabilit ca a doua zi dimineața la ora 08:00, să plecăm din fața hotelului în care eram cazați.

 

17 martie 2014

Spre zorii zilei am avut o trăire foarte frumoasă. M-am văzut alături de alte persoane cântând „În Iordan botezându-te tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat“. Nu am reținut detalii din locul în care eram, căci privirea mea era îndreptată spre lumina strălucitoare care se revărsa din Înalt, iar în momentul în care lumina m-a pătruns prin creștet, corpul a început să-mi vibreze și am tresărit cântând: „În Iordan botezându-te tu Doamne”, simțind energiile care mi-au străbătut ființa. Era ora 05:57.

Am rămas în liniște într-o rugăciune fără cuvinte, când deodată m-am văzut într-o biserică mare în fața unei scări cu trepte multe, care ducea către cer. O parte a scării era înclinată și atenționând supraveghetorii le-am spus: „Îndreptați și fixați bine scara, ca oamenii să poată urca pe ea fără să se clatine”, iar aceștia ascultând îndemnul meu au îndreptat scara.

La ora 07:00 când am luat micul dejun, am povestit despre lumina pe care o văzusem în timp ce cântam „În Iordan botezându-te tu Doamne“, iar părintele a spus că și el a visat că a fost într-un loc unde cânta „În Iordan botezându-te tu Doamne”. Am știut atunci că vom ajunge în locul în care Domnul Iisus a fost botezat de Sf. Ioan Botezătorul.

La ora 08:00 șoferul ne aștepta în fața hotelului. Am plecat din Ierusalim spre Ierihon, pe drumul care în evanghelii este amintit în „Pilda samarineanului milostiv”, coborând pe drumul care ducea prin munți deșertici spre Marea Moartă.

Am ajuns la 300 m sub nivelul mării, în locul în care Domnul Iisus a fost botezat de Sf. Ioan Botezătorul. Cu apa tulbure, râul Iordan șerpuia prin stufăriș, marcând granița dintre Israel și Iordania. Părintele însoțitor a oficiat o slujbă, a citit din Evanghelia lui Matei, apoi ne-a botezat simbolic cu apă din Iordan și am trăit momente de mare înălțare sufletească atunci când lumina a pătruns în ființele noastre.

Am mai rămas un timp pe malul Iordanului și în meditație, o entitate veghetoare a locului ne-a oferit flori de lotus albe-rozalii.

După noi a venit la râu un grup de nemți, care au citit din evanghelie și au cântat cântece de slavă care umpleau văzduhul.

În Iordania, pe cealaltă parte a râului Iordan, se află peștera în care Sf. Maria Egipteanca a trăit 47 de ani.

De la Ierihon am mers pe valea Iordanului spre Tiberias, la Marea Galileii, o zonă frumoasă, cu plantații de curmali, viță de vie, culturi agricole și arbuști adaptați deșertului.

Pe drum am fost opriți într-un punct de control pentru verificarea pașapoartelor; ne-au cerut să coborâm din mașină, să trecem prin fața scanerelor și ne-a fost verificată inclusiv mașina (nu a fost surpriză aceasta, întrucât cu cateva zile înainte de a pleca în Ierusalim, am visat ca eram într-un punct de control unde erau soldați cu puști, câini de poliție, iar noi eram verificați).

Următorul popas l-am făcut la Biserica „Înmulțirii pâinilor și peștilor“ din localitatea Tabgha, locul în care Domnul Iisus a înmulțit pâinile și peștii pentru a hrăni mii de oameni.

În fața icoanei Domnului Iisus am spus în gând: „Doamne Iisuse, așa cum ai înmulțit cele cinci pâini și doi pești și ai săturat cu ele mii de oameni, te rog înmulțește și bănuții mei ca să pot achita cu ei toate datorile pe care le am (cabinet, bancă, etc.).ˮ În acele momente a pulsat o scânteie de lumină în fața mea și am știut că rugăciunea mea a fost ascultată.

Când meditam pe băncuță în fața mesei pe care Domnul Iisus a înmulțit pâinile și peștii, a apărut un înger cu aripi de foc, care ne-a acoperit cu lumina sa.

Am plecat spre Capernaum numită „Cetatea Domnului”, locul unde Domnul Iisus și-a ales o parte dintre ucenici (Andrei, Petru, Iosif, Ioan, care erau pescari), a propovăduit Evangelia Împărăției, a făcut multe minuni și a vindecat oameni aflați în suferință.

În Capernaum Domnul Iisus a locuit în casa Ap. Petru și a familiei sale.

La biserica „Primatului Sf. Petru“, ridicată pe locul în care după înviere Domnul Iisus a luat cina cu apostolii, ne-am rugat în fața pietrei în care Domnul Iisus i-a spus lui Petru: „Și eu iți zic ție, că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei,16-18)

În timp ce ne rugam, biserica s-a umplut cu o mireasmă de flori și mir și am văzut deasupra pietrei o carte mare deschisă asemănătoare unei evanghelii, din care țâșneau flăcări de foc.

Pe țărmul Mării Galileii, am adunat scoici micuțe, melcișori și am stat în liniște, căci era unul din locurile în care îngerii mi-au arătat că voi ajunge chiar în seara plecării spre Ierusalim (mă întinsesem în pat să dorm, când deodată pe ecranul mental mi-a apărut o imagine în care am văzut plutind desupra apei pe Domnul Iisus, însoțit de câțiva apostoli).

Am vizitat și biserica ortodoxă, unde părintele a oficiat o slujbă și a citit din evanghelie. Primind binecuvântarea Sf. Ap. Petru și Pavel, mi-am adus cu drag aminte cum Sf. Apostoli mi-au dăruit cartea „Binecuvântari divine“ după lucrarea de luminare din Constanța, iar când lucram la cartea „Sunet divin”, Ap. Petru mi-a oferit o salbă de bănuți pentru editarea cărților pe care le voi scrie.

La plecare am asistat în curte la un ritual între un păun și o păuniță. Păunul dansa în fața păuniței cu coada frumos etalată, iar păunița indiferentă la declarația de dragoste a păunului, privea spre noi.

În miezul zilei eram pe Muntele Tabor, la Mănastirea „Schimbarea la față”, primul așezământ românesc construit de credincioși, călugări și preoți în țara sfântă.

M-am închinat și am atins cu mâna piatra pe care Domnul Iisus s-a schimbat la față și am rămas în liniște. Simțeam corpul vibrând în frecvența energiei care-l străbătea, iar în suflet multă bucurie. În mâna dreaptă cu care atinsesem piatra, un înger cu aripi mari de lumină mi-a dăruit o pană ce avea în vârf peniță de aur, cu îndemnul de a scrie.

Între timp a sosit în mănăstire un grup de pelerini din Rusia, care s-au așezat la rând să se închine la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și au cântat cu multă evlavie în fața icoanei. M-am alăturat și eu grupului și am fost miruită de părintele însoțitor al grupului rus.

În curtea mănăstirii din vârful Muntelui Tabor am făcut fotografii și am admirat panorama deosebită a împrejurimilor. De sărbătoarea „Schimbarea la Față”, pe Muntele Tabor urcă mii de pelerini din toate colțurile lumii. În timpul Sfintei Liturghii muntele este acoperit de un nor de lumină cerească, iar pelerinii văd cu ochii fizici cum din norul luminos se desprind sfere de lumină albă, a căror energie le purifică sufletele.

Am coborât muntele în liniște și ne-am îndreptat spre Nazaret, orașul copilăriei și adolescenței Domnului Iisus, aflat la 9 km distanță de Muntele Tabor.

I-am spus șoferului că dorim să mâncăm salate și pește, iar el a oprit mașina chiar la intrarea în Nazareth, la restaurantul Marasina, unde am organizat masa festivă cu multe feluri de salate și pește, sărbătorind botezul nostru în Iordan. Restaurantul Marasina este un loc unde vă recomand să opriți pentru a servi masa, căci veți fi întâmpinați de proprietari ospitalieri și prietenoși. Am fost răsfățați cu multe feluri de salate delicioase și pește, iar din partea casei cu fructe și prăjituri. Alături de celelalte bunătăți și cafeaua a fost de nota zece. Din restaurant am admirat priveliștea deosebită a orașului.

În Nazaret am vizitat biserica catolică „Buna Vestire”, unde se află grota în care Fecioara Maria a fost înștiințată de Arh. Gabriel că îl va naște pe Iisus.

La subsol, în grota în care Fecioara Maria a primit vestea nașterii lui Iisus, am spus rugăciunea dragă sufletului meu „Bucură-te Marie cea plina de har,/ Domnul este cu tine./ Binecuvântată ești tu între femei/ Și binecuvântat este rodul pântecelui tău,/ Că ai născut pe mântuitorul sufletelor noastre” și am vizitat atelierul lui Iosif.

Biserica „Buna Vestire“ are cupola în formă de crin deschis cu tija în sus, pe unde pătrunde lumina în sfântul lăcaș. Pereții exteriori sunt decorați cu mozaicuri reprezentând pe Maica Domnului în tradiția multor țări.

Când ne-am întors de la Nazaret spre Ierusalim, am cântat cântece de adorație, pricesne, „Ave Mariaˮ, iar șoferul nostru D. Nasse ne-a spus: „I love Maria“ și a cântat împreună cu noi; a învățat să spună în românește: „A tuturor mamă,/ Iubește acest loc./ Pe toți ea ne cheamă,/ Ne așteaptă cu foc“.

Aveam o mare bucurie în suflet, deși făcusem peste 400 km, nu simțeam oboseala, iar la ora 19:00 când am ajuns în Ierusalim, am mers la Mormântul Domnului Iisus.

În Biserica „Învieriiˮ, Amelia știind despre trăirea mea cu scara din zori, mi-a făcut semn să privesc spre etaj, unde era agățată o scară și mi-a spus: „Iată scara ta!”

Am văzut o scară care stătea agățată la al doilea nivel al bisericii de zeci de ani, întrucât nu s-a ajuns la un consens între confesiuni (copti, armeni, catolici, ortodocși și altele) privind modificările din interiorul bisericii. Am simțit în sufletul meu că scara înclinată pe care am cerut supraveghetorilor să o îndrepte, era un îndemn spre îndreptare și bună înțelegere între confesiuni, pentru ca toți credincioșii indiferent de religia din care fac parte, să poată urca scara spre cer în religia iubirii. Scara a fost îndreptată în plan subtil și urmează să fie îndreptată și în planul fizic, iar oamenii vor urca trepte spre cer fără să se clatine, având ca pavăză iubirea.

Am mers apoi la Metocul Ghetsimani în care se află icoana făcătoare de minuni numită „Adormirea Maicii Domnului”, care este scoasă în procesiune pe data de 10 august și este dusă la Mormântul Maicii Domnului de lângă Grădina Ghetsimani, unde se află o altă icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Ierusalimiteancaˮ. Ce energii frumoase au trecut prin ființa mea, când m-am rugat în fața icoanei pe care o văzusem în trăirea mea la Mormântul Maicii Domnului.

Înainte de ieși din Metocul Ghetsimani, părintele slujitor ne-a oferit în dar o copie a icoanei „Adormirea Maicii Domnului”, împodobită pentru procesiune, o bucățică din pânza cu care icoana este dusă în procesiune la Mormântul Maicii Domnului și ulei sfințit din candela icoanei.

Am știut că este darul Maicii Domnului pentru noi.

 

18 martie 2014

Dimineața am mers cu flori la Mormântul Maicii Domnului să-i mulțumim pentru toate binecuvântările primite. Fiind puțină lume în biserică, am stat în reculegere în fața mormântului, unde am fost ghidată să emit lumina pelerinilor care vin să viziteze locurile sfinte. Apoi în biserică au început să sosească grupurile de pelerini și am cântat împreună cu grupul de români: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu’’ iar cu grupul de polonezi: „Ave Mariaˮ.

Au sosit grupuri din alte țări și în multe limbi ale pământului se înălțau rugăciuni și cântece de adorație în semn de recunoștință, venerație și mulțumire adresate mamei divine.

La Mormântul Maicii Domnului și al Domnului Iisus am văzut multe persoane înlăcrimate, însa nu de bucurie, ci de povara suferinței pe care o purtau în sufletele și trupurile lor, care plini de speranță își puneau nădejdea în Maica Sfântă și Domnul Iisus și le invocau ajutorul. Am văzut persoane care abia puteau să-și miște picioarele, altele în cărucioare conduse de însoțitorii lor, să se închine.

De la Mormântul Maicii Domnului am urcat pe Muntele Măslinilor la mănăstirea rusă cu turle aurite, închinată Mariei Magdaleana. În partea dreaptă a altarului se află moaștele Sf. Elisabeta, iar în partea stângă moaștele Sf. Varvara, ucenica Sf. Elisabeta (sunt sfinte martire ruse).

Alte sfinte moaște la care ne-am închinat in manastire au fost ale Sf. Trei Ierahi și Sf. Marina.

După masa de prânz ne-am oprit la tarabe și am cumpărat suveniruri, pe care le-am atins apoi de Mormântul Domnului Iisus.

În jurul orei 17:00 am participat la procesiunea catolică și am cântat „Ave Mariaˮ în fața crucii de pe Golgota, împreună cu un grup olandez. Sub „Crucea Golgotei” cu intrare din lateral am vizitat Muzeul „Sfântului Mormântˮ, unde ne-am închinat la zeci de sfinte moaște ale sfinților.

 

19 martie 2014

Dimineața eram în avionul cu destinația Tel Aviv – București. Mă gândeam cu drag la locurile prin care am fost în pelerinaj, pe urmele pașilor Maicii Sfinte, a Domnului Iisus, a Sfinților Apostoli și la miile de oameni care vin să ceară ajutor și binecuvântare în aceste locuri. Am avut parte de un sejur minunat, în care m-am simțit „acasă“.

Am fost însoțită de oameni iubitori de lumină, am avut parte de timp frumos (a plouat doar în dimineața în care am sosit în Tel Aviv, însă când am ajuns în Ierusalim era soare), cazare aproape de „Poarta Damascului“ într-un hotel cu camere spațioase și curate, am mâncat falafel (chifteluțe de năut), multe salate și am făcut cură cu suc de rodii. Eram bucuroasă că s-a rânduit să merg în Ierusalim în perioada primăverii și am vizitat locurile sfinte, în mireasma florilor și a copăceilor înfloriți.

Mă gândeam cât de mult am fost ajutată și ghidată de îngerii luminii în acest pelerinaj, chiar și în lucrurile mărunte. Cu câteva zile înainte de a pleca în Ierusalim, mă gândeam ce haine să-mi iau la mine. Deși îmi veneau în gând cuvintele Domnului Iisus „Să nu te preocupe hainele care acoperă trupul, ci ale sufletului, căci prin ele strălucești”, eu mă tot gândeam cu ce să mă îmbrac. Aveam o geaca mai groasă și mă întrebam: „Oare va fi cald? Cu ce să mă îmbrac?ˮ În timp ce mă preocupa întrebarea aceasta, îngerii mi-au arătat o imagine în care m-am văzut urcând un deal îmbrăcată într-o geacă roz, care avea în dreptul buzunarelor și în mijlocul părții din față dungulițe negre. „Eu nu am o geacă de primăvară rozˮ mi-am spus în sinea mea și am uitat de ceea ce văzusem.

În 13 martie eram în București și am intrat la magazinul Lidl să cumpăram pâinici.

Spre casa de marcat ne-am oprit la raftul cu geci de primăvară. Amelia a cumpărat pentru ea o geacă verde, iar pentru mine una roz. Am luat geaca, am mulțumit, am pus-o în geamantan și abia în ziua în care am urcat dealul spre biserică în Capernaum, îmbrăcată în geaca roz, mi-a venit în gând imaginea pe care mi-o arătaseră îngerii; dungulițele negre fiind fermoarele de la buzunarele laterale și partea din față unde se încheie geaca.

Mulțumind Domnului Iisus, Maicii Sfinte, sfinților și îngerilor luminii care au avut grijă de noi, am închis ochii și am rămas în rugăciune tăcută. La un moment dat am început să mă încălzesc din interior și ardeam de parcă eram o sobă. Prin rugăciune am intrat în altă stare vibrațională, căci deodată l-am văzut pe Domnul Iisus într-un veșmânt de lumină strălucitoare. Cu mâna dreaptă ne binecuvânta, iar din inima sa veneau către noi raze de lumină aurii. Când imaginea Sa a dispărut, deasupra scaunului din fața mea a apărut o entitate ce avea înfățișarea unui tânar cu fața luminoasă, îmbrăcat în veșminte roșiatice, care ne-a binecuvântat. Figura sa nu-mi era cunoscută și întrebându-mă cine este am primit răspunsul, care răsuna ca un ecou: „Fanurie, Fanurieˮ.

Emoționată am povestit persoanelor care mă însoțeau ceea ce văzusem. Atunci părintele, care era așezat pe scaunul deasupra căruia apăruse Fanurie, a întins către mine o cărticică pe care scria: „Acatistul Sf. Fanurie” .

Mi-a spus emoționat că în timpul calatoriei a citit „Acatistul Sf. Fanurieˮ, pentru care are o evlavie deosebită. Când părintele citea acatistul, Sf. Fanurie a venit în spirit și mi-a îngăduit să-l văd, ca o confirmare pentru părinte că rugaciunea i-a fost ascultată și pentru a nu se îndoi în sufletul său de lucrarea care se face prin mine.

În jurul prânzului am ajuns în București, iar seara în Sibiu.

La meditația din 21 martie am împărtășit celor prezenți o parte din trăirile din Israel, le-am dăruit câte o cruciuliță din lemn, atinsă de Mormântul Domnului Iisus și energia binecuvântărilor primite în pelerinaj, pe care o transmit prin rândurile scrise și cititorilor acestor rânduri.

Joi, 27 martie în jurul orei 21:00, abia terminasem de scris capitolul în carte când a sunat telefonul. Era Elena, care voia să știe cum a fost în Ierusalim. I-am povestit pe scurt trăirile minunate pe care le-am avut și în timp ce-i spuneam de miile de pelerini care vin și cer ajutor Maicii Sfinte, am simțit o energie fierbinte care m-a pătruns prin creștet, a început să mi se încalzească coloana și deodată a apărut în spirit Fecioara Maria, care mi-a transmis prin Elena, iar eu am scris:

„De aceea te-am dus în Ierusalim ca să vezi și în planul fizic, căci una este să vezi în planul astral și alta este să vezi în planul fizic; și de aici de unde locuiești să poți să trimiți lumina în locurile sfinte, că acolo vin mii de oameni și eu doresc să mă arat lor, însă ei nu mă pot vedea din cauza energiilor negative. Vă rog din suflet să luminați acele locuri.”

Când a transmis: „Vă rog din suflet să luminați acele locuri“, lângă Fecioara Maria a apărut și Măicuța Vian. (Măicuța Vian a desfășurat in Timișoara lucrarea de luminare cu lumina albă a iubirii, iar acum ne veghează și ajută din spații celeste pentru continuarea lucrării sfinte „Lumina Iubirii”.)

Peste noapte am simțit intensitatea energiilor care mi-au străbătut ființa și am trimis lumină peste pelerini și locurile sfinte.

Îndemn iubitorii de lumină să înalțe o rugăciune pentru înțelegere și armonie între confesiuni, pentru luminarea pelerinilor care vizitează locurile sfinte, pentru luminarea locurile sfinte care zilnic sunt vizitate de mii de pelerini, căci Maica Sfântă dorește să se arate oamenilor, însă ei nu o pot vedea din cauza energiilor neluminoase.

Oamenii văd lumina sfântă care coboară peste Mormântul Domnului Iisus la „Sărbătoarea Învierii”, văd norul de lumină cerească care acoperă Muntele Tabor la sărbătoarea „Schimbarea la față”, văd râul Iordan care de Bobotează își întoarce cursul și ce minunat ar fi să poată vedea imaginea Mamei Divine care cerne substanța albă, energia iubirii divine peste pelerini, preoți slujitori și lăcașul sfânt.

Îngerii mi-au arătat imaginea măicuței care cerne energia albă pură, m-au dus în Ierusalim, mi-au oferit în dar o pană cu peniță de aur cu îndemnul de a scrie, pentru că din Înalt s-a dorit să fie cunoscută lucrarea Maicii Sfinte, mama tuturor pământenilor.

 

Atasez cateva fotografii din pelerinaj,facute de B.Giovani.

 

Tuturor,

Binecuvântări divine !

Nicoleta Păsat,

Sibiu, 28 martie 2014