Tabara iniţiatică Sarmisegetuza-Regia

14-16 august 2009

A fost o bucurie pentru iubitorii de lumină să răspundă afirmativ la întrebarea: „Vii în tabără la Sarmisegetuza ?” Mulţi şi-au dorit să-şi înalţe sufletele în energia înalt vibraţională a acestei zone sacre a ţării noastre, Sarmisegetuza–Regia.

Şi astfel din grupa sibiană am plecat în tabără optsprezece persoane, care ne-am reunit cu alte cincizeci de persoane din ţară la Prislop, la mormântul Părintelui Arsenie, căci înainte de a ajunge la Costeşti, locul unde am fost cazaţi, fiecare din noi şi-a dorit să primească Binecuvântarea Părintelui Arsenie şi să poposescă pentru câteva momente în Peştera unde a trăit timp de şaisprezece ani, Sf. Ioan de la Prislop. Şi într-adevăr am făcut o alegere bună pentru sufletele noastre, care s-au înălţat în energia păcii şi a iubirii de la Prislop.

Când am ajuns în curtea mănăstirii am trăit un sentiment clar că mă contopesc cu liniştea locului şi o pace profundă pătrunde în inima mea. Când ne-am rugat la mormânt, sufletele noastre s-au scăldat în energia aurie, căci cu toţii am primit binecuvântarea Părintelui Arsenie. Sute de pelerini au ales să vină în aceste zile la Prislop să participe la rugăciune, priveghere şi Sfânta Liturghie, în cinstea marelui praznic creştinesc de a doua zi: Adormirea Maicii Domnului.

Am ajuns în tabăra din Costeşti cu multă lumină în sufletele noastre. Ne-am cazat, am servit prânzul iar în jurul orei 18:00, ne-am reunit pe platoul din faţa taberei. Ne-am strâns în forma unui cerc în jurul lui Melfior Ra, care ne-a înmânat fiecăruia, simbolul taberei, STINDARDUL DACIC.

Am fost invitaţi să extragem câte un bileţel în care vom regăsi un mesaj la care să medităm. Fiecare păşea cu emoţie şi lua bileţelul, în care regăsea ceva la care avea într-adevăr de lucrat. Eu am primit un mesaj, care a devenit şi motto-ul acestei cărţi şi anume: „Şi asemeni unor alergători, predau în alte mâini făclia vieţii.” (Lucreţiu)

Seara, cu mic cu mare, ne-am adunat la carnaval. Astfel pentru câteva ore în bucurie şi veselie, şi-au dat mâinile şi-au întins hora personaje din basme, străbuni, elfi, zâne, karatişti, marinari şi Marele Ra.

Cum în ultimele zile înainte de tabără am fost în sejur la ţărmul mării, eu şi familia mea am ales să reprezentăm Nava Santa Maria. Pe Andrei l-am numit căpitan, fiindcă era sărbătoritul şi a doua zi împlinea cincisprezece ani. Am realizat din carton Nava Santa Maria, pe care am desenat steluţe albastre şi aurii. Îmbrăcaţi în alb asemeni marinarilor, am ajuns cu Nava Santa Maria, în mijlocul participanţilor la tabără şi am făcut următoarea invitaţie: „Stimaţi turişti pământeni, căpitanul Passi şi echipa sa, vă invită la bordul Navei Santa Maria. Vom parcurge împreună drumul care leagă pământul de cer. Este DRUMUL LUMINII. Protecţia pe Drumul Luminii ne va fi asigurată de purtătorul de biruinţă, Gheorghe !”

Sâmbătă dimineaţa ne-am îmbarcat cu toţii şi am urcat la Sanctuarul dacic. Ne-am vindecat şi înălţat sufletele în energia înalt vibraţionala a spaţiului sacru Sarmisegetuza Regia. Pe razele soarelui de andezit, fiecare dintre noi a trăit emoţiile mesajelor primite de la protectorii zonei şi a lui Zalmoxe. Ataşez mesajul pe care l-am primit eu pe raza purităţii, bucuriei şi împlinirii: „Vestitorule, scribul Casei Regale ai fost. Aminteşte-ţi unde ai ascuns anumite tăbliţe care acum trebuie scoase la Lumină. Eşti deţinătorul unei Taine. Aici eşti cel mai aproape de conştientizarea tainei. Eşti ajutat din Înalt. Energiile locului te favorizează. Succes !”

Am făcut o meditaţie şi am emis gândurile noastre de iubire şi lumină pentru ţară şi Pământ. Am înălţat alături de iubirea din inimile noastre cântecul „Ave Maria” pentru Fecioara Maria, am cântat la mulţi ani tuturor Mariilor din grupul nostru şi fiului meu Andrei, care a împlinit în această zi de sărbătoare cincisprezece ani.

Seara dupa cină, la lumina lumânărilor sacre solare, în jurul focului de tabără, cu voie bună şi iubire am cântat şi am recitat poezii până târziu în noapte.

Duminică dimineaţa ne-am împărţit în două grupe. O parte dintre participanţii la tabără au ales să meargă la Cetatea Blidaru şi o parte la Cetatea Costeşti.

Eu care vizitasem anul trecut cetatea Blidaru, am ales să fac parte din grupul care avea ca destinaţie cetatea dacică Costeşti. Şi astfel în jur de treizeci de persoane, cu maşinile sau pe jos, am pornit pe drumul către cetatea dacică Costeşti. Drumul de acces spre cetatea Costeşti a fost mult mai lejer decât drumul spre cetatea Blidaru şi astfel am ajuns în mai puţin de treizeci de minute.

Când am păşit pe porţile cetăţii Coştesti m-am simţit liberă şi în suflet cu un sentiment de „acasa”. Mi-era foarte clar că eu cândva am mai trecut prin acest loc sacru. Privind în jur am văzut atât de multă frumuseţe şi deschidere spre lumină, spre libertate. După ce fieacre dintre noi a vizitat întreaga cetate, ne-am reunit în sanctuar să facem împreună o meditaţie. Melfior Ra ne-a condus în urmă cu trei mii de ani. Fiecare din noi s-a conectat cu energia acelor timpuri şi astfel am aflat mai multe informaţii despre acest loc sacru, despre viaţa şi dorul de lumină a străbunilor noştri.

Aşa am aflat de la Melfior Ra că micuţele coloane pe care le vedem în sanctuar în prezent, sunt mărturii ale unor coloane înalte şi strălucitoare în jurul cărora preoţi îmbrăcaţi în veşminte albe strălucitoare, savârşeau ritualuri sacre şi rugăciuni. Melfior Ra ne-a spus că din preoţii care slujeau în acest loc, zece se regăsesc în grupul prezent aici, printre ei numărându-se şi fiul meu cel mic, Gheorghe.

Persoane din grup au vizualizat cum în jurul nostru au venit spiritele femeilor dace, care purtau în braţele lor coşuri pline cu ofrande. Alte persoane au vizualizat o piramidă în mijlocul căreia ardea un foc care nu se stingea niciodată, întrucât era păzit de preoţi care aveau grijă ca focul să ardă continuu, întrucât în acest loc se săvârşeau ritualuri sacre şi rugăciuni speciale pentru pământ, pentru recolte…, mai ales în timpul fazelor lunare, deoarece străbunii noştri cunoşteau influenţa astrelor asupra vieţii pe Pământ.

Eu am vizualizat chipul luminos al unui dac. Spun chip luminos, căci vedeam cum în locul firelor de păr erau fire strălucitoare de lumină aurie, care se răsfrângeau şi-i acopereau corpul. Am întrebat în gând: „Cine eşti ?” şi mi-a transmis: „Deceneu”.

Le-am spus celor prezenţi că ne-a salutat Deceneu şi i-am întrebat dacă ştiu câte ceva despre Deceneu. Aveam să constat că mulţi ştiau că Deceneu era un mare înţelept, sfătuitor al lui Burebista şi apoi rege. Spre ruşinea mea, eu nu ştiam prea multe despre Deceneu. Am cerut iertare în gând marelui spirit Deceneu şi mi-am spus în sinea mea că atunci când voi ajunge acasă, voi căuta pe net detalii despre marele spirit dac.

Am întrebat dacă fiul meu Gheorghe, care a trăit cândva în acest loc are legatură cu Deceneu. Şi mi s-a transmis: „Deceneu are legătură cu tine.” Am rămas impresionată de acest aspect al vieţii mele de demult şi mi-am spus că, atunci când va fi timpul, cu siguranţă voi afla mai multe.

Am venit de la Costeşti bucuroasă. Încă nu era ora mesei, copiii şi soţul meu au plecat să culeagă mure din spatele căsuţelor, iar eu m-am întins puţin în patul din căbănuţă să mă odihnesc. După câteva minute de relaxare, am trăit ceva foarte înălţător.

Stăteam întinsă pe pat, cu ochii închişi şi deodată în locul frunţii mele a apărut imaginea unui ecran tv, cu rame aurii. Pe întreg ecranul am văzut un flux imens de lumină, care a luat forma unui clopot mare strălucitor. Vedeam exact imaginea unui clopot de lumină, mai îngust in partea de sus şi deschinzându-se în partea de jos, perminţând luminii să se reverse pe o suprafaţă mai mare. În interiorul fluxului de lumină s-a conturat chipul Sfintei Fecioare Maria.

Când am văzut această măreţie, prin sufletul şi inima mea a trecut un fior, care m-a înălţat atât de mult şi am simţit cum mă contopesc cu lumina strălucitoare şi cu Maica Sfântă. Şi astfel pentru câteva clipe, nu am mai fost eu Nicoleta, ci eram Una cu Lumina şi Iubirea Divină cu care mă contopisem.

După clipele înălţătoare în care eram una cu Lumina şi Iubirea Divină, Maica Sfântă mi-a făcut semn cu mâna să-mi îndrept privirea spre Pământ. Am privit spre Pământ şi am văzut imaginea unui bărbat îmbrăcat în negru care stătea în genunchi, cu mâinile împreunate în rugăciune. Era înlănţuit de jur împrejurul său de fire de energie neluminoasă, care-l ţineau pe loc şi avea nevoie de multă forţă să se elibereze şi să se înalţe spre lumină. Din cauza acestor fire de energie neluminoasă care-l ţintuiau şi nu-i permiteau înălţa-rea, bărbatul şi-a îndreptat privirea spre Înalt şi a cerut ajutor Maicii Sfinte pentru eliberarea sa.

Maica Sfântă mi-a transmis: „Ajută-l, ajutaţi-l cu toţii !” şi a dispărut vederii mele interioare, iar după câteva clipe s-a şters toată imaginea de pe ecranul meu mental. M-am ridicat din pat şi m-am întrebat „Oare ce să însemne aceasta ? Cine este bărbatul pe care Maica Sfântă mi-a transmis să îl ajut ?”

Am povestit la câteva persoane din grup trăirea mea, am realizat că în grupul nostru, în tabără era într-adevăr un bărbat, înalt, brunet şi îmbrăcat în negru. „Oare el să fie cel care a cerut ajutor Maicii Sfinte”, m-am întrebat. Şi deodată îl văd venind pe acest domn spre mine. I-am povestit ceea ce trăisem, iar el mi-a spus că în mod conştient nu a cerut ajutor Maicii Sfinte, întrucât el se roagă Tatălui Ceresc, însă în spirit ar fi putut cere ajutor Doamnei Luminii, pentru a-i lumina drumul spre Înalt. Zâmbind i-am spus bărbatului respectiv că poate este timpul să conştientizeze ajutorul Maicii Sfinte. „Adu-ţi aminte”, i-am spus eu „ce ne-a transmis Domnul Iisus când era pe cruce: «Fiule, iată mama ta».”

Am servit prânzul, am primit diplomele de participare la tabă-ra de iniţiere şi am plecat spre casele noastre. Luni în jurul prânzului, fiind singură acasă, m-am conectat la trăirea mea din căsuţă, cu Maica Sfântă şi imaginea acelui bărbat aflat în rugăciune, care cerea ajutorul Maicii Sfinte. Am cerut Sinelui meu şi îngerilor luminii să mă ajute să descifrez şi să înţeleg semnificaţia acestei revelaţii.

Am făcut o scurtă meditaţie şi am primit următorul răspuns: „Este adevărat că sunt spirite care au cerut ajutorul Maicii Sfinte pe drumul luminii, însă adevaratul înţeles al trăirii tale este altul. Bărbatul îngenunchiat cu mâinile în rugăciune şi înlănţuit de energii neluminoase, este un simbol al spiritului poporului român care doreşte înălţare. Cu o zi în urmă, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, din sute de locuri şi milioane de inimi, s-au înălţat către Înalt cereri de ajutor pentru poporul român şi în chip deosebit s-a invocat ajutorul Maicii Sfinte, pentru eliberarea din energia neluminoasă care v-a cuprins şi de care doriţi să vă eliberaţi şi să vă înălţaţi spre lumină. Acel bărbat simbolizează spiritului poporului tău, care cere ajutor. Ajută-l, ajutaţi-l cu toţii, aşa cum v-a cerut Maica Sfântă. Ce poţi să faci mă întrebi şi cum să ajuţi ? Prin rugăciune, meditaţie, iubire şi lumina emisă să deschizi calea spiritului poporului tău să se înalţe !”

Am plâns realizând toate acestea şi am mulţumit Maicii Sfinte pentru iubirea şi lumina sa oferită nouă. Din această revelaţie am înţeles credinţa şi nădejdea poporului român în ajutorul Forţelor Luminii şi al Maicii Sfinte, care iată ne îndeamnă la munca pentru eliberarea noastră din energiile neluminoase care ne-au înlănţuit.

Fiecare din noi suntem scântei din marele spirit al poporului român. Prin munca noastră conştientă sunt convinsă că vom reuşi înălţarea noastră spre lumină !

Maica Sfântă ne aduce aminte că: „de fiecare dintre noi depinde eliberarea noastra”.

Şi aşa este ! Fiecare dintre noi trebuie să-şi asume responsabilitatea propriei vindecări şi înălţări spirituale. Gândiţi-vă cât de mult înseamnă, ca sute de mii de oameni să îndrepte conştient un gând de lumină şi iubire pentru înălţarea spiritului poporului român. Dar luaţi aminte că în permanenţă sunt mii de gânduri, de energii neluminoase emise inconştient, care ţin înlănţuit spiritul poporului român. De aceea se cere participarea conştientă a celor care s-au trezit.

Îndemn toţi cititorii acestor rânduri să participe prin iubirea şi lumina emisă, la eliberarea din lanţurile energiilor neluminoase şi la înălţarea spre Lumină, căci într-adevăr: de fiecare din noi depinde eliberarea noastră !

Tuturor cititorilor acestor rânduri, iubirea şi lumina Fecioarei Maria care ne susţine în munca noastră de eliberare şi înălţare spirituală! Nicoleta Pasat