O noua mărturie de dincolo de moarte!
23 decembrie 2010.
Cu aproximativ un an şi jumătate in urma a plecat din planul fizic un fost coleg, Marius, cu care am lucrat împreună mulţi ani şi care a lăsat în urmă o soţie şi doi copii minori.
Înainte de înmormântarea sa, simţind durerea sufletească a soţiei sale, i-am spus: „Ştiu că-ţi este greu, dar adu-ţi aminte că nu există moarte. Eu lucrez în prezent la o carte (era «Cartea Fiinţelor Vii»), pe care o să ţi-o aduc să o citeşti, ca să înţelegi mai bine ce-ţi spun.” Şi i-am povestit atunci cum îngerii luminii m-au purtat pe un alt tărâm, unde erau mii de fiinţe pe care noi le considerăm moarte, dar care în realitate sunt vii şi conştiente şi cum Maica Sfântă m-a îndemnat să fiu mesagerul fiinţelor vii, pentru a aduce la cunoştinţa semenilor mei adevărul şi să nu mai existe atât de multă suferinţă, când un membru al familiei noastre părăseşte planul fizic şi pleacă spre alte spaţii.
În ianuarie 2010, Marius mi-a apărut în vis şi mi-a spus: „Nicoleta, după ce am părăsit planul fizic, un timp nu am înţeles ce se întâmplă cu mine. Nu aveam puterea să mă desprind din preajma soţiei şi a copiilor mei şi sufeream, căci nu mă puteam înţelege cu ei. Eu îi strigam pe nume, dar nu mă auzea nimeni, îi mângâiam, dar ei nu mă simţeau. Abia acum am reuşit să mă înalţ şi mi s-a permis să vin să vorbesc cu tine, să-ţi mulţumesc pentru lumina şi iubirea ta, oferite nouă, sufletelor care asteptăm hrana şi să te rog să transmiţi familiei mele ce-ţi spun acum: «Spune-le Nicoleta, să nu mai sufere pentru mine. Spune-le că eu sunt bine şi-i însoţesc cu iubirea mea în fiecare clipă. Voi mai veni să vorbesc cu tine când mi se va permite.»”
Deşi am simţit să merg acasă la soţia sa şi să-i transmit mesajul lui Marius, mi-am spus că voi scrie acest mesaj în cartea „Sunet Divin” şi ea îl va citi în carte.
În noaptea de 8 spre 9 noiembrie 2010, m-am reîntâlnit în vis cu Marius. M-a rugat ca atunci când merg la primărie (eu pregătisem într-adevăr cu o zi în urmă actele pentru prelungirea autorizaţiei de funcţionare pentru spaţiu), să transmit prietenului său „La mulţi ani” din partea sa şi să-i spun să urmeze cu bucurie chemarea pe care o simte în sufletul său.
Am mers la primarie, am depus actele şi l-am căutat pe domnul I. să-i transmit mesajul lui Marius. Şi într-adevăr, peste două zile, sărbătorea ziua aniversară şi mi-a confirmat că el simte în sufletul său aprofundarea activităţii spirituale, a cercetării lumii nevăzute, însă când povesteşte celor din jur despre acest lucru, îl cred nebun. L-am îndemnat să ţină cont de sfatul prietenului său, care odată desprins din iluzia planului fizic, ştie adevărul.
De câteva zile mi-a venit în gând Marius şi am simţit să nu mai amân. „Gata”, mi-am spus, „trebuie să ajung la soţia sa să-i dăruiesc cărţile promise, «Cartea Fiinţelor Vii», promisă la înmormântare şi cartea «Sunet Divin» în care am scris în ianuarie 2010 mesajul soţului ei.”
În jurul prânzului, eram în faţa blocului în care a locuit Marius şi sunam la interfon. Chiar dacă nu mi-a răspuns nimeni, eu aşteptam să-mi deschidă cineva. Şi deodată m-a observat vecina de la parter. A venit, mi-a deschis uşa şi m-a întrebat ce doresc. I-am spus că o caut pe soţia lui Marius. Doamna mi-a spus că sotia este la serviciu, iar copiii sunt la bunici la ţară. Am întrebat-o dacă pot lăsa la ea un pachet pentru soţia lui Marius. I-am povestit foarte pe scurt de ce trebuie să ajungă la ea aceste cărţi.
Ochii doamnei s-au umplut de lacrimi. M-a privit emoţionată şi mi-a spus: „Eu am avut grijă de Marius când a fost bolnav iar soţia sa era la serviciu. L-am visat aseară şi mi-a spus să fiu pregătită, că mă va căuta o fată îmbrăcată în roz şi-mi va dărui ceva pentru soţia sa. Chiar înainte de a veni dvs., eu îi povesteam soţului meu visul.” L-a privit pe soţul ei şi i-a spus:„Acum mă crezi ?” „Soţul meu nu mă crede, dar eu simt că există ceva mai mult decât vedem noi cu ochii fizici. Doamna Nicoleta, sunt fericită pentru că am primit acest semn de la Marius. Eu i-am fost alături în perioada de suferinţă, iar el m-a atenţionat aseară în vis, că mă va căuta o doamnă îmbrăcată în roz să-mi dăruiască ceva. Sunt bucuroasă că Marius mi-a apărut în vis fericit şi îmbrăcat într-un costum frumos şi cu cămaşă roz.”
Doamna când m-a văzut în faţa blocului, mi-a spus că a remarcat haina mea de culoare roz, de care o atenţionase Marius în vis (deşi eu aveam în cuier o jachetă albă, înainte de a pleca din casă am simţit să merg în cameră, să-mi iau din dulap jacheta roz).
Am lăsat cărţile, l-am îndemnat pe soţul ei să citească acel capitol cu mărturii ale vieţii de dincolo de moarte şi am plecat lăcrimând. Am privit spre cer şi i-am transmis lui Marius, chiar dacă el ştia deja aceasta, că mesajul său ajunge astăzi la familia sa.
Când am ajuns în Casa de Lumină Maria, am plâns răvăşită de aceste momente emoţionate pe care le-am trăit. Îmi părea rău că am lăsat să treacă atât de mult timp până să ajungă mesajul lui Marius la familia sa. Iată cât de mult dorea el ca mesajul lui să ajungă la soţia sa, pentru ca ea să nu mai sufere. Ştiind că soţia sa este la serviciu, a informat prin vis pe vecina care i-a fost alături în ultimele zile petrecute în trup fizic.
Cât de frumos se leagă totul, ce legătură puternică este între noi cei rămaşi pe Pământ şi fraţii noştri plecaţi pe alt tărâm şi cum iubirea lor ne însoţeşte în fiecare clipă şi ne călăuzeşte paşii vieţii terestre !
În zorii zilei de 8 ianuarie 2011, m-am întâlnit cu Marius în alt tărâm, într-o sală în care erau adunate mai multe persoane care participau la un curs de trezire spirituală. Era foarte fericit, îmbrăcat într-un costum alb şi purta în mâini câteva foi scrise. L-am întrebat: „De ce eşti atât de bucuros ?” şi mi-a răspuns: „Nicoleta, mi s-a încredinţat o misiune. Ajut la trezirea semenilor. Priveşte în sală şi vei vedea multe persoane pe care le cunoşti în planul fizic. Acum ele ştiu că eu sunt viu şi că există viaţă dincolo de moarte. Totuşi sunt nedumerit, când le spun toate acestea ele îmi spun că au înţeles, dar când se întorc în viaţa fizică, se comportă ca şi cum nu ar şti nimic. Nicoleta, te rog explică-le şi tu.”
Le-am explicat şi eu tot ce ştiam, inclusiv despre capitolul pe care l-am scris în „Cartea Fiinţelor Vii”, cu „mărturii ale vieţii de dincolo de moarte”.
Marius m-a rugat să scriu câteva rânduri pentru copiii săi. Îi părea rău că unul dintre fiii lui ei este foarte afectat de plecarea sa şi crede că tatăl lui l-a părăsit. „Dar eu nu i-am părăsit”spunea el, „eu îi veghez şi-i îndrum cu iubirea mea. Ajută-l să înţeleagă şi să nu rămână marcat de această suferinţă care îl macină sufleteşte. Să ştie că eu sunt viu şi că-l iubesc. Nu vreau să treacă prin aceeaşi suferinţă prin care am trecut şi eu, când mă simţeam părăsit de mama mea care a plecat de lângă noi.”
Privind la foile pe care le avea în mâini, i-am spus: „Marius, scrie tu câteva rânduri pentru familia ta, căci cu siguranţă mă vor crede atunci când îţi vor recunoaşte scrisul.”
Şi în acel moment Marius mi-a spus: „Nicoleta, priveşte mâinile mele. Sunt mâini de lumină ! Literele pe care le scriu acum, pot fi văzute de persoanele care citesc cu ochii sufletului. De aceea te rog să scrii tu.”
„Sunt foarte bucuros de misiunea mea si realizez cât de important este să ştii adevărul şi să acţionezi în conformitate cu acesta când eşti în trup, căci după ce părăseşti trupul, ţi-aduci aminte totul, dar nu te mai poţi manifesta fizic.”
„O să scriu tot ce mi-ai spus, dar spune-mi Marius, cum a fost când ai plecat din planul fizic ?”
„Eram foarte îngândurat de neputinţa mea şi mă durea sufletul că nu-mi pot îndeplini obligaţiile părinteşti. Însă deodată am auzit vocea mamei mele care spunea: «Vino Marius, te aştept.» Au început să se deruleze în faţa ochilor mei secvenţe din copilăria mea şi mi s-au accentuat în inimă, dorul şi iubirea profundă pentru mama mea. Nicoleta, mi-era atât de dor de ea!
De multe ori i-am simţit prezenţa în preajma mea, însă acum o auzeam, mă striga pe nume, mă chema la ea. Nicoleta, cu o forţă imensă m-am ridicat din pat şi am plecat spre ea. Mama m-a îmbrăţişat şi mi-a spus: «Vino fiul meu, acum totul este bine !» Şi după îmbrăţişarea ei, am început să mă deplasez cu mare uşurinţă. M-am întors în mijlocul familiei mele, dar i-am văzut pe toţi trişti şi plângând, plecaţi cu privirea asupra trupului meu. Nu înţelegeam de ce nu mă aud, de ce nu mă simt. Eu eram viu, eram în mijlocul lor.”
„Marius, înainte de înmormântarea ta, eu am venit împreună cu fiul meu Andrei să-ţi urăm drum bun spre lumină. Mi-aduc aminte că am spus câteva rugăciuni şi am invocat ajutorul îngerilor luminii şi a Fecioarei Maria pentru tine. Poţi să-mi spui ce ai simţit când ne-am rugat pentru tine ?”
„Nicoleta, vă mulţumesc pentru acele momente de mare bucurie. M-am văzut plutind într-o lumină albă, iar în jurul meu dansau luminiţe care se roteau ca într-o spirală şi simţeam o stare de fericire şi bucurie.”
Iată încă o mărturie din care putem înţelege că dacă îi iubim cu adevărat pe cei din familiile noastre, trebuie să le transmitem lumina, iubirea şi rugăciunea noastră. Să ştim că prin acestea noi emitem energii luminoase care îi ajută să se desprindă mai uşor de lângă cei dragi şi să se îndrepte spre lumină. Să nu fim egoişti şi să-i ţinem legaţi de noi prin suferinţă şi lacrimi, ci din contră, să-i îndemnăm spre spaţii celeste şi să avem încredere că iubirea, liantul care ne leagă unii de alţii, ne va ajuta să ne reîntâlnim prin vieţi.
Nicoleta Pasat (Sibiu)