Mulțumire!
Vineri, 23 iulie, în timp ce lucram la carte, mi-a apărut în spirit soacra mea. Privea spre mine cum scriam, apoi dispărea vederii mele. După un timp, iarăși apărea lângă mine și mă privea bucuroasă cum scriu. Seara târziu, l-am întrebat pe Ionuț dacă i-a spus mamei lui că lucrez la carte și i-am relatat că mi-a apărut în spirit de câteva ori.
Sâmbătă, 24 iulie, eram la Ocna Sibiului, la o baie de sare și soare. M-a sunat soacra mea și mi-a spus:
„Nicoleta, m-am gândit la tine dacă să-ți spun sau nu, cât de multă bucurie mi-au făcut cărțile tale. Tu mi-ai oferit în dar fiecare carte pe care ai scris-o. Le-am numărat și am treisprezece cărți scrise de tine pe care le țin în camera mea. Uneori, răsfoiam cărțile și priveam la poze, pentru că din cauza vederii slăbite, nu puteam să le citesc. Într-o zi, privind la cărțile tale, am simțit cu tot sufletul meu să le citesc. Chiar atunci am auzit la televizor o reclamă cu ochelari de vedere. Un impuls interior m-a îndemnat să comand ochelarii din reclamă pentru a putea citi cărțile. Am primit ochelarii și am început să citesc cărțile. Am rămas atât de impresionată de ceea ce am simțit și de confirmările primite prin scrierile tale. Am simțit bucurie, lumină și pace în sufletul meu!
Eu cred în existența lumii subtile și cărțile tale mi-au activat acea credință, pentru că știu și simt faptul că ceea ce ai scris este adevărat. Energia scrierilor tale mi-au bucurat inima și mi-au umplut sufletul de lumină. Am vrut să-ți mulțumesc pentru aceasta iar între timp am auzit că mai scrii o carte. Am vorbit cu Tataie să te susținem și noi în editarea cărții.
Ieri atât de mult m-am gândit la tine și m-am gândit ce binecuvântare aduci oamenilor prin scrierile tale.
Prin acestea, poți ajuta și pe alții să se înalțe în lumină. Mă întrebam dacă să-ți spun sau nu ce bucurie mi-au adus în suflet cărțile tale, iar azi te-am sunat ca să-ți spun toate acestea. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.”
I-am mulțumit și eu pentru ajutorul oferit în editarea cărții și am înțeles de ce tot îmi apărea în spirit și mă privea bucuroasă cum scriu. Ea se gândea la mine, iar spiritul ei venea lângă mine și-mi arăta aceasta.
De sărbătoarea Paștelui, am fost la Mamaie să ciocnim un ou. Ea stătea într-un fotoliu pe balcon și ținea lângă ea cărțile mele. Am făcut o poză împreună și i-am spus că ține în brațe nepoții ei spirituali. Eu sunt mama, iar ea este bunica copiilor mei spirituali.
Mă bucur că a rămas amintire această fotografie, care arată bucuria cu care își ține în brațe nepoții ei spirituali, care înalță suflete.
Mulțumesc și eu, Mamaie, pentru că l-ai adus pe lume pe Ionuț, prietenul și soțul meu, care m-a susținut în lucrarea spirituală,,Lumina Iubirii ”.
Pace si iubire !
Nicoleta Păsat
Sibiu, 18 august 2021