Sharing is caring!

22 noiembrie 2008, în Casa de Lumină Maria. O nouă promoţie de luminători, cu emoţie şi bucurie, se pregătesc să primească astăzi iniţierea Zamolxiană.

Când Melfior Ra a început iniţierea, sala era cuprinsă într-o cupolă de lumină. Erau prezenţi în plan subtil Marii Maeştri spirituali şi zeci de Entităţi de Lumină !

Mi s-a permis să-l văd pe Marele Zeu al dacilor, Zamolxe. A apărut într-o sferă de lumină aurie care pulsa atât de frumos şi lumina totul în jur. Când s-a oprit din pulsaţie, era forma energetică a unui corp uman şi am ştiut că este chipul blând şi luminos al marelui rege. În jurul corpului său scânteiau raze de lumină strălucitoare, iar din pletele sale aurii ieşeau steluţe de lumină aurie. Ne-a binecuvântat pe toţi cei prezenţi şi l-am văzut apoi îndreptându-se spre Melfior Ra. S-a apropiat de Melfior Ra şi corpul acela imens de lumină aurie a devenit una cu corpul energetic al ei. Se formase un singur câmp de energie şi lumină.

Eu conduceam fiecare cursant la iniţiere. Păşeau cu emoţie şi bucurie în suflete spre soarele de andezit, simbol al soarelui dacic, făcut de Melfior Ra şi energizat în Sarmisegetuza pe Soarele de andezit.

Deodată în faţa lui Melfior Ra, a apărut o Entitate de Lumină. Era o imensă lumină care strălucea şi în mijlocul ei se contura imaginea unui corp energetic uman. Nu-i percepeam chipul, întrucât era acea lumină strălucitoare. Am observat în braţele energetice ale acelei entităţi de Lumină, o sferă de lumină aurie pe care o dăruia celui venit la iniţiere şi imediat se materializa altă sferă în braţele sale pentru următorul. Am realizat că iau parte la un eveniment măreţ. Entităţile imateriale şi materiale conlucrau pentru creşterea spirituală a iniţiaţilor.

Când Melfior Ra spunea să mentalizăm soarele din adâncuri, mi s-a revelat cristalul de lumină din sanctuarul dacic. Era un imens cristal de lumină pe care îl vedeam pulsând şi am ştiut că este viu. Realizam că mi se permite să vizualizez comoara străbunilor noştri, bogăţia mult râvnită şi căutată de atâtea veacuri. Din acel acel imens cristal de lumină aurie, vedeam cum se desprindea o rază, se îndrepta spre suprafaţă şi pătrundea în corpul energetic al participantului la iniţiere.

Vedeam de asemenea cum din soarele din Înalt venea o altă rază de lumină aurie strălucitoare şi pătrundea în corpul energetic al iniţiatului. Se uneau cele două raze, al soarelui din adâncuri şi al soarelui din Înalt în inima energetică a iniţiatului. În acel moment Entitatea în lumina cea strălucitoare întindea acea sferă de lumină aurie în inima energetică a fiecăruia. Şi atunci când se întâmpla aceasta, corpul energetic al celui iniţiat era scăldat în raze de lumină şi devenea tot mai mare.

Am fost atât de impresionată de ceea ce percep, căci vedeam cum entitatea de lumină dăruia acea sferă aurie şi imediat se materializa altă sferă de lumină aurie, pentru noul iniţiat.

Am întrebat în gând: „Cine eşti, că doresc să spun cursanţilor de unde au primit darurile de lumină.” Nu am primit răspuns şi am întrebat iarăşi „Eşti Decebal ?” Mi se răspunde „Nu.” „Eşti un maestru cunoscut al sanctuarului Dacic ?” Nu am primit răspuns, dar am simţit că ar fi trebuit să recunosc acea vibraţie. Eram emoţionată că nu-mi venea în minte nici un maestru, dar mi-am spus că voi afla aceasta la momentul potrivit.

La iniţiere au participat mulţi maeştri spirituali. A fost prezent şi Învăţătorul şi Domnul nostru Iisus. Când Melfior Ra întindea mâna spre iniţiat să ofere cunoaşterea, înţelepciunea şi iubirea divină, vedeam cum din inima de iubire a Domnului Iisus plecau raze de iubire şi lumină către iniţiaţi. Mi-a spus să transmit tuturor acestea: „V-am dăruit tuturor cel mai frumos DAR din Univers, Iubirea. Iubirea să vă fie pavăză şi scut. Fiţi binecuvântaţi !”

Am trăit cu toţii emoţii, bucurii şi mari împliniri sufleteşti. Le-am spus cursanţilor că aceste trăiri şi împliniri spirituale rămân cu ei în eternitate. Cunoaşterea, spiritualitatea, comorile morale sunt singurele bunuri care contează când plecăm din planul fizic. Rămân pe Pământ toate împlinirile materiale, căci am venit la şcoala iniţierii terestre ca să creştem spiritual.

După terminarea cursurilor, am rămas doar eu şi Melfior Ra în cabinet. Îi povestesc cu emoţie despre măreţia revelată mie din timpul iniţierii. Am rugat-o să mă ajute să descopăr cine era Entitatea de Lumină, care strălucea în acea lumină aurie şi oferea daruri iniţiaţilor.

Melfior Ra meditează la aceasta şi primeşte următorul răspuns: „Întreab-o pe Nicoleta care este cea mai recentă sărbătoare pe care aţi sărbătorit-o aici.” Iar eu răspund „Ieri, în 21, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.” Abia atunci am realizat cine era Entitatea de Lumină strălucitoare care oferea daruri de lumină. Era Doamna Luminii. Lumina Sa pătrundea în templul sufletelor iniţiaţilor. Mi-au dat lacrimile şi am înţeles încă odata ajutorul Doamnei Luminii.

Eu cu mintea mea, mă aşteptam să fie un maestru cunoscut de noi al sanctuarului dacic, de aceea nici o clipă nu m-am gândit la Doamna Luminii, mi-am pus singură bariere şi nu am perceput vibraţia Sa.

Sincer vă spun că am plâns de bucurie şi emoţie. Cu câteva luni în urmă, în 31 august, am trăit un eveniment asemănător referitor la vibraţia Doamnei Luminii. Plecasem de la o nuntă din zona Moldovei, drumul era aglomerat şi mă simţeam obosită după o noapte nedormită. Aveam o stare de greaţă şi moleşeală şi m-am întins pe bancheta din spate să-mi revin. Abia mai rezistam. Deodată simt lângă mine o entitate de lumină. Nu am vizualizat-o foarte clar, era îmbrăcată asemeni unei sfinte, aşa cum ştim din icoanele noastre şi lângă ea percepeam o raclă strălucitoare.

Am întrebat-o în gând: „Eşti cuvioasa Paraschiva ?” Şi mi se răspunde „Nu.”

„Dar cine eşti ?” Nu am mai primit nici un răspuns, dar am simţit că trebuia să recunosc acea vibraţie. M-a îmbrăcat în lumină, mi-a spus să mă ridic că acum sunt bine, iar când voi ajunge acasă să privesc în calendar să văd ce zi este astăzi. Mi-am revenit din acea moleşelă obositoare şi am povestit familiei de binecuvântarea primită. Mă priveau miraţi cum aşa dintr-o dată sunt veselă şi cer ceva de mâncare. Aşteptam cu nerăbdare să ajung acasă şi să văd ce scria în calendar, că eu nu ştiam ca în acea zi să fie sărbătoare.

Ajunsă acasă primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă îndrept în grabă să privesc sărbătoarea din calendar. Citind ce scrie, am rămas uimită şi mi-au dat lacrimile. Scria: „Punerea în raclă a cinstitului Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. A doua zi am căutat prin cărţile numite „Vieţile sfinţilor”, să citesc mai multe detalii despre această sărbătoare şi am realizat că sunt amintite minunile făcute de Fecioara Maria, celor care se rugau ei şi cum aceştia se vindecau prin credinţă şi rugăciune.

Sunt emoţionată că pot scrie toate acestea. Realizez că adevărata fericire este cunoaşterea lumilor superioare şi sunt bucuroasă că pot face cunoscute semenilor mei tainele dobindite prin revelatii,glasuri si melodii divine, numite de mine CÂNTUL PĂSĂRII MĂIASTRE !

Acum când scriu acestea mă învăluie o energie aurie şi-mi cântă Pasărea Măiastră ! Mi se transmite: „Numeşte acest capitol Iniţierea Solară, Christică şi Zamolxiană, căci aşa este !”

Au fost prezenţi la această Iniţiere: Doamna Luminii, entitatea pe care voi o ştiti sub numele de Fecioara Maria, care este cunoscută în lumile superioare ca o mare Forţă Supremă Solară; Domnul Iisus, învăţătorul venit să exprime adevărul christic, care v-a dăruit tuturor iubirea, ca pavăză şi scut în drumul vostru spre desăvârşire spirituală şi Marele Zamolxe, nemuritorul străbun, veghetor al neamului românesc spre implinirea menirii sale.

Nicoleta Pasat