Sharing is caring!

14 Octombrie 2010

Flori, lacrimi, mângâiere şi înălţare sufletească sunt cuvintele care definesc cel mai bine sărbătoarea de la Iaşi, din 14 octombrie 2010.

sf._parascheva_de_la_iasiSpun aceasta, în urma trăirii pe care am avut-o astăzi în jurul orei 11:00. Pe la ora 10:50 m-a sunat Lucian. În timpul discuţiei noastre, am simţit în preajma mea pe Maica Vian care mi-a transmis: „Lăsaţi poveştile, acum aveţi altceva de făcut, sunteţi chemaţi să luminaţi Iaşul împreună cu noi.” Deşi când m-am trezit, primul gând l-am îndreptat către Cuvioasa Parascheva, mulţumindu-i că ne ocroteşte ţara, nici o clipă nu m-am gândit să luminez Iaşul pentru această sărbătoare.

Cu emoţie în suflet, i-am transmis lui Lucian ce ni se cere, am închis telefoanele şi am început lucrarea de luminare pentru Iaşi. Am trăit o mare bucurie, căci îngerii luminii m-au purtat în spirit la sărbătoarea de la Iaşi.

Din Înalt vedeam o mare de oameni adunaţi în jurul unei lumini ca un foc scânteietor. Când m-am apropiat am văzut că ceea ce eu percepeam ca şi scântei, erau de fapt luminiţe emise de îngerii în mijlocul căreia se afla Cuvioasa Parascheva, îmbrăcată într-un veşmânt de lumină în culoarea florilor de liliac violet, iar pe cap purta o coroană ca de împărăteasă, din care se îndreptau spre mulţime raze strălucitoare de lumină.

Când mi-am îndreptat privirea spre Cuvioasa Parascheva, am observat că avea ochii în lacrimi. M-am întrebat în gând: „Oare de ce plânge Cuvioasa Parascheva în această zi de mare sărbătoare ?” Iar Cuvioasa Paras-cheva citind gândul meu, mi-a transmis: „Plâng pentru suferinţa şi neputinţa celor care-mi invocă ajutorul şi mă rog ca lumina să străbată în sufletele tuturor.”

Au urmat câteva momente de tăcere, în care am înţeles de ce Maica Cuvioasă Paracheva spunea aceasta, căci înţelegeam formele gând emise de pelerini. Era atât de multă durere sufletească şi trupească. Pelerinii împovăraţi de boli şi suferinţe se adresau Maicii Parascheva şi cereau ajutor. Lumina şi binecuvântarea sa veneau ca o mângâiere peste sufletele pelerinilor care se înălţau în lumină, iar ener-gia asemeni norilor cenuşii cu care erau învăluiţi, se disipa. Sufletele pelerinilor se bucurau mult pentru această lumină şi se înălţau. Trăiam un sentiment asemănător celui pe care-l ai atunci când, după multe zile secetoase, cad picăturile de ploaie peste pământul însetat şi totul în jur respiră, renaşte şi se bucură. Aşa simţeam eu sufletele pelerinilor care se luminau şi înălţau în urma binecuvântărilor primite.

Văzând atât de multă suferinţă, mi-au dat lacrimile. Parcă simţeam o părere de rău pentru timpul pierdut de pământeni în lucruri fără de valoare şi uităm că sensul vieţii noastre este înălţarea spirituală.

Maica Parascheva şi-a îndreptat privirea spre noi şi ne-a transmis: „Ridicaţi-vă şi ajutaţi-mă.” Când ne-am ridicat, am văzut deasupra mulţimii pe Domnul Iisus purtând în mâna stângă o ramură de măslin. A ridicat mâna dreaptă şi ne-a binecuvântat şi odată cu aceasta, din inima sa se revărsau raze de iubire spre inimile tuturor.

Maica Parascheva a întins spre Lucian o făclie şi l-a îndemnat să lumineze cu ea zona, iar mie mi-a aşezat în braţe buchete de flori colorate şi frumos mirositoare, pe care să le ofer pelerinilor. Florile, simbol al iubirii necondiţionate a Cuvioasei Parascheva pentru semeni, aduceau o rază de mângâiere în suflete. Cu flori în braţe, lacrimi pe obraji, primind raze mâingâietoare în suflete şi învăluiţi în iubirea Domnului Iisus, pelerinii şi-au înălţat sufletele la sărbătoarea Maicii Cuvioase Parascheva. Am fost cuprinşi cu toţii sub razele strălucitoare ale unui soare imens, simbol al Tatălui cel Mare şi Sfânt, care a trimis binecuvântarea sa peste toţi copiii săi. Au fost momentele în care mulţi pelerini au simţit aceasta şi şi-au ridicat privirea spre Înalt. Maica Cuvioasă Parascheva, asemeni Sfintei Fecioare Maria, ne îndeamnă să purtăm de grijă sufletelor noastre şi să le hrănim cu lumină şi iubire.

Când am început să scriu trăirea de astăzi am spus: „Maică Parascheva, ajută-mă să transmit prin ceea ce scriu, ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la Sărbătoarea de la Iaşi.” M-a învăluit o energie blândă şi iubitoare pe care v-o transmit prin rândurile scrise şi care m-a ajutat să înţeleg că atunci când Maica Parascheva ne-a transmis: „Ridicaţi-vă şi ajutaţi-mă”, ea se referea să facem aceasta nu doar în timpul acestei sărbători, ci era un îndemn către noi toţi, de a ne înălţa spre lumină.

După această trăire, realizez că este o mare bucurie şi realizare spirituală când, deşi trăieşti în corp fizic, reuşeşti să te eliberezi din limitările planului fizic şi să te înalţi în suflet şi spirit. Spun aceasta, întrucât în 14 octombrie 2004, am participat şi fizic la Sărbătoarea de la Iaşi. Am plecat cu maşina împreună cu mai multe persoane în miez de noapte spre Moldova şi după un drum de 600 de km, am aşteptat aproximativ 10 ore la rând, pentru a ne închina la Sfintele Moaşte şi apoi drumul retur până la Sibiu.

De aceea vă îndemn să creşteţi în lumină, să vă înălţaţi în suflet şi spirit, căci astfel puteţi trece de barierele timpului şi spaţiului şi să vă simţiţi cu adevărat liberi !

Tuturor,

Binecuvântări de la Maica Cuvioasă Parascheva !

Nicoleta Pasat