Binecuvântarea Domnului Iisus! (2.02.2013)

Aseară, fiul meu Andrei a ieșit cu prietenii în oraș. Cum el este în perioada pregătirii pentru bacalaureat, ca să fie odihnit, să învețe și să rețina comentariile literare, i-am spus că la ora 23 să fie acasă. Tatăl său, puțin mai indulgent, i-a mai acordat o oră în plus și astfel urma ca la miezul nopții să fie acasă.

La 22.30, am spus rugăciunea cu Gheorghe și Ionuț, apoi eu și Gheorghe ne-am întins în pat să dormim, iar Ionuț a mers în altă cameră să-l aștepte pe Andrei, dar obosit de alergătura de peste zi, a adormit.

Spre dimineață am auzit ușa de la intrare. M-am ridicat din pat și m-am uitat la ceas.

Era ora patru, iar fiul meu Andrei abia atunci ajungea acasă emanând în jurul său un miros greu de la hainele îmbâcsite cu fum de țigară și alcool.

-Andrei la ce ora ți-am spus să fii acasă?

-La ora 23.

-La ce ora ți-a spus tatăl tău să fii acasă?

-Până la miezul nopții.

-Și cât este ceasul?

-Este ora patru .

A zâmbit și mi-a spus senin că a jucat remi cu prietenii într-un club.

-Andrei, asta vezi tu în familia ta? Că pierdem nopțile prin cluburi? Nu ai citit în cartea <<Viața Maicii Vian>> că fumul de țigară îndepărtează îngerul păzitor?

În loc să te preocupe studiul, să înveți pentru bacalaureat, tu pierzi timpul prin cluburi.

Am mers în camera mea cu o durere în suflet.

Sunt de acord să mergi la dans, să asculți muzică împreună cu alți tineri, dar nu să uiți de tine, să pierzi nopțile în cluburi și să te îmbolnăvești inhalând fum de țigară și consumând alcool.

M-am întins în pat lăcrimând. Mă gândeam că nu este deloc ușor să fii mamă.

Mi-am indreptat gândul spre Înalt, am cerut ajutor divin pentru luminarea vieții fiului meu Andrei și am rămas în rugăciune.

Am spus Tatăl Nostru de foarte multe ori și apoi pe inspir-expir am continuat cu rugăciunea inimii.

Prin rugăciune am intrat în altă stare vibrațională și m-am văzut într-o casă mare, cu multe camere în care se făceau pregătiri de sărbătoare. Unele camere erau curate și frumoase, unele camere atunci se curățau, dar am văzut și camere aflate în dezordine, iar persoanele care locuiau în ele nu înțelegeau de ce anume trebuiau să se grăbească cu curățenia.

Le-am spus pe un ton mai aspru :

Voi nu stiți că este sărbătoarea: ” Întâmpinarea Domnului„?

Așa îl întâmpinați voi pe Domnul Iisus?

Când au auzit că vine Domnul Iisus imediat s-au grăbit să curețe și să aranjeze camerele lor.

Au început să sosească mulți oameni în acea casă, să-l întâmpine pe Domnul Iisus.

Peste puțin timp eu l-am văzut pe Domnul Iisus, întrând într-una din camere.

Am întrebat persoanele din jurul meu: l-ați văzut pe Domnul Iisus?

Mi-au răspuns: nu.

Mirate  s-au intrebat :

Cum adică eu să-l vad și ele nu? Înseamnă că nu a venit, spuneau ele.

Deodată, Domnul Iisus a intrat în camera în care eram și l-au văzut toți cei prezenți. A fost pentru prima dată când l-am văzut pe Domnul Iisus îmbrăcat în veșminte asemănătoare costumelor populare românești. Avea pantaloni albi, o ie albă până  deasupra genunchilor, iar pe cap purta un fel de caciulă-tocă argintie bătuta în pietre strălucitoare din care țâșneau multe scântei.

Când Domnul Iisus își îndrepta privirea spre o persoană, vedeam cum prin ea  emitea o raza de lumină albă, ca o binecuvântare.

M-a privit pe mine, pe Gheorghe, pe Ionuț, multe alte persoane care erau în jurul meu, dar fiul meu Andrei era în spatele camerei preocupat de ceva.

Văzând aceasta am spus:

–Iisus, te rog privește și spre Andrei, ca să ajungă și la el raza iubirii tale.

Și l-am strigat pe Andrei să-și întoarcă privirea spre Domnul Iisus.

Domnul Iisus l-a binecuvântat pe Andrei și s-a îndreptat spre ușă, ca sa meargă spre o altă încăpere.

Am întins mâna dreaptă ca și cum aș fi dorit să fiu mai aprope de Domnul Iisus și am spus:

-Iisus, te rog nu pleca, mai rămâi puțin.

Dorința sinceră din inima mea de a mai rămâne puțin timp în preajma Sa, l-a facut pe Domnul Iisus să rămână.

Domnul Iisus, s-a apropiat de mine, mi-a luat mâna pe care o întinsesem spre el și împreună cu mâna Sa, le-a așezat peste inima mea.

I-am spus emoționată:

-Iisus, rămâi în inima mea toată viața și după câteva momente am realizat că-i prea puțin o viață să-l am pe Iisus în inima mea și am continuat:

-Iisus, rămâi în inima mea nu doar o pentru o viață, ci pentru o veșnicie.

Simțind cât de puternic arde inima mea am continuat să-i spun Domnului Iisus:

-Iisus, binecuvântează-mi inima ca să ardă în ea iubirea pentru toți semenii mei, iar Domnul Iisus, bucuros de dorința inimii mele mi-a spus:

Așa să fie!

Apoi a emis prin mâna Sa un flux de lumină către inima mea, a apropiat fruntea Sa peste fruntea mea și m-a sărutat pe frunte, ca un frate iubitor.

Cum să explic în cuvintele noastre, ca să exprim cu adevarat aceste momente de înălțare spirituală?

Eram îmbrățișată în lumina și iubirea Domnului Iisus, pe care o simțeam în fiecare părticică a ființei mele, într-o stare de beatitudine, de grație divină!

Îmi ardea corpul, mai ales centrul inimii, iar în mijlocul frunții simțeam amprenta sărutarii sale.

Am tresărit plângând, iar lacrimile curgeau șiroaie și nu le puteam opri.

M-am ridicat din pat, era ora șase fără un sfert. Am mers în camera unde dormea Ionuț și l-am trezit să-i relatez ceea ce trăisem.

El somnoros nu înțelegea ce se întâmplă cu mine. Când m-a atins a simțit că-mi arde corpul și m-a întrebat mirat:

Ce-ai pățit? Ai febră? De ce plângi?

I-am povestit de întâlnirea cu  Domnul Iisus și i-am dus mâna sa în centrul inimii mele ca să simtă vibrația iubirii Domnului Iisus.

Oricât mă străduiam, nu-mi puteam opri lacrimile care-mi curgeau șiroaie, parcă era un izvor care curgea din interiorul ființei mele.

Scriu acum rânduri de lumină, cu lacrimi care ard din bucuria înălțării inimii mele, ca prin ele să ajungă la voi binecuvântarea Domnului Iisus, în această zi de sărbătoare.

În timp ce postez pe sait acest articol, îngerii îmi trasnsmit că prin vibrația rândurilor scrise, se  activează centrul inimii persoanelor care le citesc.

Este un dar, o binecuvântare a Domnului Iisus pentru toți.

Când s-a trezit Andrei m-a vazut scriind la cartea pe care o am în lucru și m-a întrebat:

Mama ce scrii? Și i-am răspuns că ceea ce am trăit azi dimineață.

După ce a citit tot ce am scris, mi-a spus:

Mamă, să vezi mereu partea frumoasă a lucurilor.

Daca eu nu veneam la ora patru, tu nu auzeai ușa să te trezești și dormeai în loc să faci rugăciune și să-l întâlnești pe Domnul Iisus.

Nicoleta Păsat,

2 .02. 2013