Sharing is caring!

În zorii zilei de 4 noiembrie 2021, m-am întâlnit în spirit cu Mihaela din Constanța. Eram împreună cu soțul și copiii și ne echipam să urcăm pe munte. În apropiere am văzut-o pe Mihaela, ce părea îngândurată. Am strigat-o și am chemat-o să urce pe munte. Ea a venit în fața mea, a întins o mână către mine și mi-a spus că este în suferință. Apoi a deschis fermoarul de la haină și mi-a arătat că avea în buzunar un pisoi roșcat.

„Poți urca cu pisoiul pe munte!”, i-am spus zâmbind. Și am îndemnat-o să urce cu pisoiul pe munte.

Am venit în planul fizic având clară în minte imaginea Mihaelei și a pisoiului roșcat. Peste zi, m-am gândit la Mihaela, dar prinsă cu meseriașii prin curte, am omis să o sun.

Pe 8 noiembrie, de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, mi-a venit în gând Mihaela. Am sunat-o și i-am relatat despre întâlnirea noastră în spirit și despre pisoiul roșcat pe care-l avea în buzunar.

Mihaela mi-a povestit emoționată că are o pisicuță roșcată, pe care a adoptat-o și crescut-o de mică. I-a pus numele Giugiulica, pentru că este foarte iubitoare. Cu puțin timp în urmă, i-a apărut o eczemă la mâini, iar medicul i-a prescris un tratament și i-a spus să renunțe la pisoi. Mihaelei îi era greu să renunțe la pisoiașul pe care l-a crescut cu drag. S-a rugat și a cerut îngerilor o confirmare la ceea ce simțea în inima sa.

În timp ce povesteam amândouă, a coborât peste noi Lumina Duhului Sfânt. Primeam binecuvântarea  cerului pentru iubirea noastră față de semeni și viețuitoarele Mamei Pământ.

M-am bucurat de confirmarea primită și am înțeles de ce i-am spus Mihaelei să urce pe munte cu pisoiul după ea. Muntele pe care am îndemnat-o să-l urce era un simbol al urcușului interior, iar sentimentele de iubire și grijă față de semeni și viețuitoare ne ajută să-l urcăm cu ușurință.

Am scris aceste rânduri spre bucuria altor suflete, cu îndemnul de a trăi în armonie cu noi înșine, cu semenii noștri, cu viețuitoarele Mamei Pământ. Am rugat-o pe Mihaela să-mi scrie câteva rânduri cu povestea pisoiului roșcat și să-mi trimită o fotografie.

Iată mărturia sa:

„De Sfântul Mihail, al cărui nume îl port, m-a sunat Nicoleta să mă felicite și să-mi spună că ne-am întâlnit în spirit. Eram  undeva la munte și m-a întrebat de ce nu vreau să urc pe munte împreună cu ea, iar eu ca răspuns i-am arătat în buzunarul de la haină un pisic portocaliu.

Eram foarte emoționată pentru că într-adevăr am o pisică portocalie pe care am hrănit-o de mică. Pe la 8-9 luni a fost bătută de copii, am îngrijit-o și de atunci este la mine în casă. Ea se numește Giugiulica, pentru că este foarte iubitoare, cuminte și blândă.

De ceva vreme mă mâncau palmele și se exfolia pielea. Am fost la un medic dermatolog, iar dânsul mi-a dat un tratament foarte puternic și printre altele mi-a recomandat să renunț la pisică. Cât eram în cabinetul său, sufletul meu respingea ideea de a renunța la cineva iubitor cum este Giugiulica. Eram convinsă că eu am provocat această experiență prin gândurile, cuvintele și faptele mele, deci cauza era la mine și nu la cineva din exterior. Am urmat două săptămâni tratamentul, după care corpul meu nu a mai suportat și a reacționat prin dureri și vărsături. Ceea ce era de-a dreptul fascinant când vorbeam la telefon cu Nicoleta era faptul că îmi spunea de la distanță ce organ este afectat și inflamat de la tratament și cum coboară energia Duhului Sfânt. Simțeam această energie printr-o emoție foarte puternică și-mi curgeau lacrimile. Sunt recunoscătoare și mulțumesc Tatălui Ceresc, Domnului Iisus, Duhului Sfânt, Maicii Sfinte, Îngerilor de Lumină, Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril pentru tot ce ne trimit ca mesaj, pentru ca noi să creștem spiritual. Mulțumesc Nicoletei pentru urare și ca mesager divin. Vă iubesc! Mihaela”

Atașez fotografia cu Giugiulica, prietena necuvântătoare a Mihaelei.

Tuturor cititorilor,

Pace și iubire!

Sibiu, 29 noiembrie 2021

Nicoleta Păsat