SUNET DIVIN !

În noaptea de 20 spre 21 decembrie, am avut următorul vis. Mergeam pe drumul care duce la biserica din Seuca, locul unde se sărbătoreau cu câţiva ani în urmă apariţiile Fecioarei Maria, iar în prezent în fiecare lună în data de 17, sute de oameni participă la rugăciunea de adoraţie pentru Maica Domnului.

Am ajuns în curtea bisericii şi m-am îndreptat să intru în biserică, când deodată au apărut în întâmpinarea mea patru femei îmbrăcate asemeni măicuţelor, cu veşminte de culoare albă, lungi până la glezne şi cu batice pe cap. Am recunoscut între cele patru femei pe Maica Tereza, singura care avea pe marginea veşmintelor albe o dunguliţă mică de culoare albastră.

În biserică, fiecare dintre ele mi-a oferit câte o farfurie, în care erau două chifle negre şi un pahar cu apă. Am primit darurile lor, le-am mulţumit şi am spus împreună o rugăciune.

Maica Tereza m-a întrebat: „Te grăbeşti să pleci ?”

„Nu, nu mă grăbesc”, i-am răspuns eu, „Aştept să mă întâlnesc cu Maica Domnului.”

Maica Tereza a zâmbit şi mi-a spus: „Bine te-ai gândit, aşteaptă şi pregăteşte-te !”

M-am trezit şi oricât m-am străduit să-mi aduc aminte ce a urmat în vis, îmi reveneau în gând aceleaşi evenimente: cum am primit farfuriile cu chifle negre şi paharele cu apă, cum am spus rugăciunea împreună cu măicuţele şi cum aşteptam în biserică să mă întâlnesc cu Maica Domnului.

Dimineaţa, i-am povestit soţului meu visul, iar când s-au trezit şi copiii care erau în vacanţă, am mers în bucătărie să pregătesc masa de dimineaţă. În timp ce aşezam farfuriile pe masă pentru fiecare membru al familiei, mi-a revenit în gând visul şi am revăzut imaginea în care primeam cele patru farfurii cu chifle negre şi paharele cu apă.

Deodată am tresărit ! Un fior puternic a trecut prin corpul meu şi am auzit o voce care mi-a transmis: „Fiecare femeie din templu ţi-a oferit hrană simbolică pentru o zi, până la sărbătoarea Crăciunului, când te vei întâlni cu Maica Domnului.”

Mi-au dat lacrimile. Am refuzat să mănânc altceva în afară de pâine şi să beau apă. Şi ca o bucurie, când l-am trimis dimineaţa pe soţul meu după pâine, el a cumpărat chifle din faină neagră şi seminţe.

Aşa au trecut aproape trei zile. În seara celei de-a treia zi, Ionuţ a venit acasă cu tot felul de bunătăţi, primite în dar pentru sărbătoarea Crăciunului. Copiii s-au aşezat la masă împreună cu tatăl lor şi m-au invitat să mâncăm împreună. Am răspuns dorinţei copiilor şi am mâncat împreună bucurându-ne toată familia, însă seara târziu când m-am întins în pat, mi-a venit în gând visul şi am lăcrimat când am realizat că din cele patru zile de post cu pâine şi apă, eu am ţinut doar două zile şi jumătate.

A patra zi în ajunul Crăciunului, am făcut sarmale şi alte bunătăţi şi am mâncat împreună cu copiii. Seara au venit colindătorii. Mi-a plăcut mai ales grupul de colindători din care făcea parte şi fiul meu Andrei. Erau 13 adolescenţi frumoşi şi luminoşi, care prin cântecul colinzilor au dus vestea naşterii Domnului Iisus în multe case.

Seara după ora 22:00, Gheorghe obosit de la colindat, a dorit să meargă la somn, iar eu am ales să merg în camera mea să fac o meditaţie. În sufletul meu simţeam o undă de tristeţe, în urma neputinţei mele de a mă pregăti trupeşte aşa cum mi se arătase în vis pentru întâlnirea cu Maica Domnului.

În prima zi de Crăciun, împreună cu soţul şi copiii am mers la Sfânta Liturghie, iar în jurul prânzului am plecat la părinţii soţului meu, pentru a servi masa de Crăciun.

Seara am revenit acasă, am stat un timp în jurul bradului cu copiii, iar la ora 23:00 am mers la culcare.

Când m-am întins în pat, după câteva momente de linişte, mi-a venit în gând visul şi cu ochii în lacrimi am spus: „Maică Sfântă, tu cunoşti inima mea, îmi pare rău că nu m-am pregătit aşa cum am fost ghidată prin vis pentru întâlnirea cu tine.”

Deodată pe ecranul meu mental a apărut o lumină mare de culoare albă-aurie strălucitoare. După câteva clipe, în lumina strălucitoare s-a conturat foarte clar imaginea înălţătoare în care Maica Domnului strângea la piept pe fiul ei, Iisus. Priveam fascinată, cum Maica Sfântă ţinea în braţele sale de lumină pe fiul ei, Iisus şi cum din inimile lor firicele de lumină se răspândeau în întreg văzduhul, care apoi se revărsau spre Pământ şi-l împodobeau, ca într-o ninsoare cu steluţe de lumină aurie !

Am trăit clipe de mare înălţare sufletească ! Lumina, Iubirea Divină şi emoţia profundă pe care am trăit-o când mi s-a arătat această minunăţie, oricât m-aş strădui să o explic mi-e greu să găsesc cuvintele potrivite, care să exprime cu adevărat trăirea mea şi frumuseţea imaginii revelate.

Am văzut cum locul în care Maica Sfântă ţinea la piept pe fiul ei Iisus, a fost cuprins de jur împrejur într-o lumină strălucitoare care a format o circumferinţă asemănătoare unui cerc, în jurul căruia scânteiau mii de îngeri într-o feerie de culori. Cerul s-a deschis şi un flux imens de lumină aurie a coborât peste locul însemnat, iar o mireasmă îmbietoare adia în întreg văzduhul, care vibra într-un sunet înălţător.

M-am întrebat în gând „Ce sunet este acesta care răsună atât de frumos în văzduh şi al cărui ecou îl simt vibrând în inima mea ?” Şi în acel moment îngerii mi-au transmis: „Este sunetul în ritmul căruia vibrează Cerul şi Pământul ! Este Sunetul Divin !”

Noi spunem mereu că Domnul Iisus a venit pe pământ într-un loc modest, dar din păcate ne referim strict la aspectul material. Trăind această revelaţie, realizez că nici cel mai luxos loc material de pe Pământ nu ar fi ajuns la înălţimea spirituală a acestui măreţ eveniment cosmic, în care au vibrat împreună Cerul şi Pământul.

Prin exemplul vieţii Maicii Sfinte şi a Domnului Iisus, ar trebui ca în viaţa noastră să primeze valorile spirituale, nu cele materiale, întrucât pentru Divinitate un suflet înălţat în lumină înseamnă mai mult decât toată bogăţia lumii materiale.

Versurile pe care noi le cântăm în colinzile noastre: „Stele străluceau, îngerii veneau, pe-o rază curată”, exprimă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la venirea Domnului Iisus pe Pământ, la măreaţa sărbătoare a Cerului şi a Pământului care s-au unit pentru împlinirea Planului Divin.

Când imaginea a dispărut vederii mele, m-am ridicat din pat cu lacrimi de emoţie şi fericire. Daca aş fi ştiut măreţia ce mi se arată, cu siguranţă aş fi avut mai multă voinţă şi m-aş fi pregătit şi trupeşte, aşa cum am fost ghidată prin vis. Dar am realizat că ceea ce contează cu adevărat este starea noastră sufletească, este iubirea din inimile noastre, căci ea ne deschide uşi spre alte tărâmuri şi dimensiuni cosmice.

Am fost ghidată să scriu ceea ce mi se revelase, însă înainte de a face aceasta m-am întrebat de câteva ori: „Cum să exprim această trăire în cuvinte şi ce cuvinte să folosesc pentru a descrie asemenea măreţie ?”

Am rămas în această stare înalt vibraţională un timp şi mi s-a întâmplat că atunci când am închis ochii, să revăd minunăţia revelată şi să o retrăiesc cu toată fiinţa mea. Apoi deodată a apărut vederii mele interioare simbolul lunii. Era atât de frumoasă, aşa cum o vedem noi pământenii când străluceşte în nopţile senine. În centrul lunii s-a format un ecran prin care s-au derulat imagini cu diferite scene din evoluţia Planetei Pământ.Deşi am privit atentă imaginile care s-au derulat, am reţinut puţine informaţii ca să pot scrie amănunte despre aceste evenimente.

Când imaginile au dispărut, desprins o rază s-a format în mijlocul lunii un flux de lumină asemănător Stelei lui David, din care s-a desprins o raza de lumină care a venit către mine şi a pătruns în interiorul fiinţei mele prin centrul ajna. Am simţit o presiune puternică în dreptul celui de-al treilea ochi şi am auzit o voce care mi-a spus: „Priveşte spre Înalt !”

Când mi-am ridicat privirea spre Înalt, în direcţia de unde a venit către mine raza de lumină, am văzut-o pe Maica Domnului care mi-a transmis: „Binecuvântată fii copila mea, ajută-ţi semenii ! Ajută-mi toţi copiii mei !” Şi când a spus „binecuvântată fii copila mea” a emis din mâinile sale un flux puternic de lumină, care a pătruns prin centrul ajna şi mi-a învăluit întreaga fiinţă.

Energia arzătoare care a trecut prin corpul meu a făcut să-mi vibreze corpul şi inima să tresalte de bucurie. De emoţie ochii mi s-au umplut de lacrimi şi am început să plâng, ca un copil care îşi regăseşte mama după multă vreme de căutare şi simţeam profund în inima mea iubirea mamei divine pentru toţi copiii ei, căci Maica Sfântă pe toţi ne iubeşte şi ne ocroteşte în braţele sale de lumină.

În acele momente am spus: „Maică Sfântă, Facă-se voia Ta ! Facă-se Voia Tatălui Ceresc !” Sunt mici cuvintele ca să exprime cu adevărat trăirea, beatitudinea şi graţia divină în care s-a înălţat sufletul meu.

Pentru toţi iubitorii de lumină scriu acum de sărbătoarea Crăciunului şi fie ca voi să vă îmbrăcaţi sufletele în lumina Maicii Sfinte, în iubirea Domnului Iisus şi să vă înălţaţi spre spaţii celeste în Sunetul Divin, în ritmul căruia vibrează Cerul şi Pământul !

Nicoleta Pasat