Suferința, metodă de purificare și înălțare a sufletului

În viața noastră pământeană, în funcție de lecțiile sufletului pe care le avem de învățat, trecem prin toate: bucurii, împliniri, realizări materiale, spirituale, suferințe sufletești și trupești.

Avem compasiune pentru semenii care trec prin suferințe, spunem o rugăciune și ne detașăm, însă când un membru al familiei noastre sau o persoană dragă trece prin aceasta, ne doare sufletul și facem orice ca să-i alinăm suferința.

Spre dimineața zilei de luni, 22 aprilie, m-am văzut mergând pe un drum. În calea mea, m-am întâlnit cu o persoană cunoscută. Era abătută și îngândurată. Am întrebat-o ce o preocupă. Era atât de copleșită, încât nu-și găsea cuvintele să-mi spună.Răspunsul la întrebarea mea mi l-au dat îngerii, care mi-au făcut semn să-mi îndrept privirea spre partea laterală a drumului, unde am văzut o persoană dragă sufletului meu.

Era într-o cameră cu pereți transparenți, întinsă pe un pat de spital. M-am îndreptat spre ea, să văd  de ce se află pe patul de spital. Când m-am apropiat de camera transparentă, ea m-a văzut, și-a acoperit trupul și capul cu un cearșaf alb și nu mi-a spus nimic.Înțelegeam de la îngerii veghetori că nu dorea ca eu să știu că ea este în suferință. Am plecat de lângă ea și brusc am revenit în trup și m-am văzut în camera mea.

Încercam să înțeleg semnificația a ceea ce văzusem.Îmi era clar că, dacă ești pe un pat de spital, treci printr-o durere, boală, suferință. Când am vorbit cu ea, am îndemnat-o să-și întărească sistemul imunitar și nu i-am spus nimic despre ceea ce mi-au arătat îngerii, ca să nu o îngrijorez.

Am sunat persoana cunoscută, cu care mă întâlnisem în spirit. I-am spus că ne-am întâlnit în spirit și i-am relatat ceea ce mi-au arătat îngerii, referitor la o persoană dragă nouă. Ne-am propus să facem rugăciune, ca să o ajutăm să treacă mai ușor prin suferință.

Exact peste o lună, în 22 mai, persoana pe care o văzusem în spirit în suferință s-a internat în spital. Avea sistemul imunitar slăbit și i se administrau perfuzii de sânge ,urmând să treacă printr-o operație.

A doua zi, pe 24 mai, m-am întâlnit în spirit cu mama. Mi-a transmis să-i chem pe toți, frați și surori. I-am chemat și au venit cu toții. Mama m-a trimis să aduc o cuvertură țesută de ea, pe care să ne așezăm.În timpul acela, a vorbit cu frații și surorile mele. Nu am reținut ce a spus mama, dar mie mi-a fost clar când s-a așezat lângă persoana dragă mie, urmând să-i fie alături în suferința prin care va trece.

Venită în planul fizic, m-a cuprins o jale interioară și mă durea sufletul. Ea nu mi-a cerut ajutorul și m-am întrebat cât de multă încredere are în lucrarea mea spirituală, însă eu cred și știu ce înseamnă să ai câmpul energetic în armonie. Mă gândeam că nu degeaba mi-au arătat îngerii  suferința ei, ca să o pot ajuta.

Am sunat-o și i-am spus: „Eu fac rugăciune pentru tine, însă nu intervin să lucrez pe tine fără acordul tău”. I-am relatat că nu eu o vindec, ci ea se vindecă din interior, cu ajutorul luminii, a frecvenței energiei pe care o aduc în câmpul energetic, încărcându-l cu o energie luminoasă, care să-i susțină corpul fizic în lupta cu boala.

Terapia spirituală purifică și armonizează câmpurile energetice ce susțin refacerea sănătății corpului fizic. De aceea, am numit programul de vindecare spirituală „Vindecarea Sufletului, Sănătatea Trupului”.Totul este energie, vibrație, simțire, trăire, care-și pun amprenta asupra corpurilor noastre. Noi purtăm în permanență corpul fizic, eteric, emoțional, mental, spiritual, însă suntem conștienți doar de trupul fizic, pe care-l vedem cu ochii fizici.

Dezechilibrul, boala se instalează în corpul energetic înainte ca omul să o simtă în trupul fizic. Prin urmare, să fim în armonie și să ne hrănim toate corpurile noastre.

Corpul fizic îl hrănim prin dietă adecvată, prin  mișcare (să circule limfa), respirații conștiente.

În corpul eteric, care asigură vitalitatea corpului fizic, se găsesc în formă energetică toate organele noastre.

De aceea, vă îndemn ca oriunde simțiți durere în corpul fizic să puneți mâinile și să spuneți rugăciunea „Tatăl Nostru”. Prin rugăciune vă conectați la sursă și vă energizați organele energetice, care se încarcă de lumină și acționează asupra organelor fizice.

Corpul emoțional îl hrănim prin iubire, iertare și tăierea firelor devitalizatoare care ne țin legate de alte persoane.

Corpul mental îl hrănim prin gânduri frumoase, programe pozitive, muzică terapeutică, meditație.

Legătura între corpul fizic și corpurile subtile se face prin cei șapte centri energetici, numite chakre, care sunt dispuse de-a lungul coloanei vertebrale și sunt asemănătoare florilor de lotus.Fiecare chakră corespunde unei glande din corpul fizic, are un anumit număr de petale, culoare, sunet. Prin reechilibrare energetică, energiile curg armonios prin întreaga ființă, ne creștem frecvența vibrațională, iar corpul fizic devine sănătos.

Când am lucrat pe ea, mi-a spus că a simțit energiile din cap până în picioare, a văzut culori frumoase, se simțea ușurată. Am îndemnat-o să-i mulțumească Măiastrei mele pentru binecuvântarea Sa.

În timpul operației, împreună cu copiii mei, copiii ei și alte persoane apropiate am făcut rugăciune pentru ea.

După operație am întrebat-o dacă își aduce aminte ce a văzut în spirit.Mi-a relatat că era în salonul de terapie intensivă, întinsă în pat într-o stare de semitrezie și se ruga. Deodată, privind în partea dreaptă, spre ușa de la intrare, pe un culoar, a văzut copiii de vârste diferite cu lumânări în mâini.O colegă de salon i-a spus că i-a fost teamă să se întoarcă spre ea, întrucât a crezut că aiurează, că bâiguia cuvintele „Doamne, Maica Domnului! Doamne, Maica Domnului!”.

Copiii cu lumini în mâini erau un simbol al sufletelelor care se rugau pentru ea. Prin rugăciune, s-a invocat ajutorul Maicii Domnului, iar Maica Domnului, Cea grabnic ajutătoare, care răspunde strigătului de ajutor al copiilor ei, a venit în preajma sa și a binecuvântat-o.Colega de salon a crezut că aiurează, dar ea nu aiura, ci exclama prin cuvinte bucuria trăită în spiritul și sufletul ei în urma binecuvântării Maicii Domnului.

Cu ochii fizici, într-un salon de terapie intensivă, se văd paturi, pacienți operați, aparatele la care sunt conectați și medici, asistenți, care oferă medicație pentru refacerea corpului fizic.

În plan subtil, cu urechile și ochii sufletului, se aude și se vede o altă realitate.

Vin în preajma pacienților entitățile cărora le invocă ajutorul, vin îngerii, care veghează la evoluția lor, vin spiritele persoanelor dragi, plecate în alt plan de existență, cărora li se permite să le fie alături când trec prin suferință, vin spirite, care să-i întâmpine și să-i conducă în călătoria spre alte lumi, dacă este rânduit ca ei să plece din planul fizic.

Uneori, vin și entități rătăcitoare, care nu înțeleg că sunt moarte, se plimbă prin spațiu sau prin locurile în care au trăit (casele lor), au suferit (spitale) sau în cimitirele unde sunt îngropate trupurile lor.

Să nu ne fie teamă de ele, ci să le transmitem lumină și iubire și să ne rugăm pentru ele, așa cum mi-a transmis Maica Sfântă în decembrie 2007, când mi-a arătat sufletele care așteaptă hrană. Sunt suflete care rătăcesc prin Univers, care nu au corpuri fizice să fie pe Pământ, dar nici lumină destulă să se îndrepte spre spații celeste.

De aceea, în plus de curățenia fizică, ar fi bine ca spațiile, casele, spitalele să fie purificate și energetic, prin arderea de tămâie, santal sau alte plante purificatoare, ienupărul, salvia, care  elimină energiile negative și purifică spațiul.

Peste o săptămână, mi-a trimis un mesaj că a ajuns acasă și că e bine. Eu, simțindu-i durerea sufletească și corpul fizic slăbit, i-am scris:

„Tu ești o luptătoare, nu te lăsa învinsă, ai încredere în forța ta interioară, care te ajută să treci prin suferință. Ești în inima și gândurile mele!”.

Mi-a răspuns printr-un simbol frumos: două mâini unite în rugăciune.

Mi-am îndreptat gândul la Maica Domnului și am cerut din nou ajutor pentru persoana dragă mie, căci mă durea sufletul să o știu în suferință.  

Spre zorii zilei de 17 iunie, m-am văzut în satul natal, mergând pe o uliță noroioasă spre casa părintească, unde erau adunate mai multe rude. Ajunsă la casa părintească, am văzut că din spatele grădinii, spre părțile laterale ale casei, au venit patru șerpi, doi dintr-o parte, doi din cealaltă parte. Șerpii se îndreptau să intre pe sub rafturile unei etajere cu haine, care se afla în apropierea rudelor.Am început să bat într-un lemn, ca să plece șerpii și ca nu cumva să intre în dulapurile de haine și să provoace suferință rudelor. Șerpii au ridicat capul spre mine și au început să sâsâie, ca și cum m-ar fi atenționat să stau deoparte.Dintr-o dată, a venit Gheorghe în spirit și m-a strigat. Eu nu-l vedeam, ci îl simțeam și-i auzeam vocea. Am tresărit, auzind vocea sa, strigându-mă să merg la el și să las șerpii în pace.

Șerpii erau un simbol al energiilor neluminoase, care veneau din alte vieți pe linia maternă și paternă, energii din care fiecare urmaș din neam are o cotă-parte de curățat  prin rugăciune, iubire, fapte bune, suferință.Drumul noroios înseamnă boală sau durere sufletească.

Să presupunem că o persoană, prin modul ei de viață, de gândire și simțire, își curăță și vindecă trecutul, iar în prezent, trăiește în iubire, armonie ca să nu-și mai creeze karmă. Însă acea persoană are familie, soț, copii, din care îi revine și ei o cotă-parte de curățat. Persoana aparține unui neam (mama, tata, rudele), de unde îi revine o cotă-parte de curățat. Persoana aparține unei țări în care s-a născut (îi revine și aici o cotă-parte de ars). Nu întâmplător te naști într-o anumită familie sau țară.

Suferința nu este o pedeapsă, ci o modalitate de a arde greșelile din alte vieți ale noastre sau ale părinților, bunicilor, străbunilor. Prin Legea Solidarității, spiritele aleg să curețe, să ardă energiile neluminoase, ca să ajute membrii familiei sau semenii lor să se ridice în lumină.

În următoarea săptămână, au început să vină către familia mea energii care să perturbe buna desfășurare a activităților. Eu era să-mi sclintesc glezna, iar soțului meu i-a fost lovită mașina din spate. Nu am luat în seamă avertismentul șerpilor, care și-au ridicat capul spre mine, sâsâind, ci am văzut partea frumoasă: dacă nu-i loveau mașina, nu ne-am fi plimbat acum cu o mașină nouă.

Am făcut rugăciune, am tămâiat casa și urmând ghidarea Sinelui meu, care mi-a transmis informații, m-am resemnat și am înțeles că nu mă pot împotrivi planului fiecărui suflet, ci să accept  că tot ceea ce se întâmplă este spre binele nostru.Grija mea să fie aceea de a mă menține în lumină.

Pe 19 iunie, dimineața, am primit pe WhatsApp de la o doamnă iubitoare de lumină un filmuleț de 10 minute, în care părintele Arsenie Papacioc vorbea despre suferință.Trecând prin suferință, omul învață să-și aducă atenția din exterior spre interiorul ființei și ajunge să se cunoască pe sine. Părintele spune că nici un fir de păr nu se mișcă fără voia lui Dumnezeu, iar prin boală, Dumnezeu ne atrage atenția să fim mai buni și ne îndeamnă să acceptăm suferința ca o metodă de purificare a sufletului.Omul ar vrea să primească fără efort, fără jertfă, însă nimeni nu poate primi de-a gata și trebuie să jertfească. Nimic nu se poate fără jertfă, iar cine fuge de jertfă, fuge de Dumnezeu. Datoria omului nu este aceea de a cunoaște oameni deosebiți, ci de a se cunoaște pe sine în chip deosebit, pentru că omul este un microcosmos, în care locuiește un macrocosmos, o lume întreagă. Și așa este!

Ascultând ce spune părintele, am acceptat suferința prin care trece persoana dragă mie.Ca și confirmare, mi-au venit în gând și mesajele transmise de Măicuța Vian și Maica Sfântă pe care vi le reamintesc.

Cu ani în urmă, când am început lucrarea spirituală „Lumina Iubirii”, Măicuța Vian mi-a transmis că voi avea bucurii și împliniri sufletești pe altarul slujirii semenilor mei, dar voi avea și suferință. Eu nu am fost de acord cu suferința. Ea a continuat să-mi spună că prin suferință voi reuși mai ușor să urc trepte spre lumină și astfel, mă voi apropia de Dumnezeu.

Peste ani, obosită de suferințele oamenilor pe care le simțeam, am vrut să renunț la terapiile spirituale. Atunci, am întrebat-o pe Maica Domnului dacă e corect să suferi pentru oameni. Ea nu mi-a răspuns prin da sau nu. Mi-a luat mâna mea în palmele Sale, a așezat-o în diferite părți ale corpului Ei și mi-a spus:

„Aici doare, aici doare, aici doare. Eu nu o numesc suferință, ci jertfă și dragoste față de oameni”.

Înțelegeam că prin jertfă făcea referire la darul și ajutorul pe care îl aduci Divinului din om, ajutându-l să se elibereze de energiile neluminoase. Mi-a venit să plâng și am plecat privirea spre pământ. Maica Domnului a înțeles neputința mea, m-a mângâiat pe cap, m-a îmbrățișat și mi-a dat forța de a continua terapiile spirituale.

Dragi cititori, așa cum ne îndeamnă Părintele Arsenie Papacioc, Măicuța Vian și Maica Domnului, să acceptăm suferința prin care trecem noi sau cei dragi nouă, ca metodă de purificare și înălțare a sufletului.

Sâmbătă, 6 iulie, după amiază, când am mers în vizită, i-am făcut terapie și ne-am înălțat din nou sufletele în lumina Măiastrei. Au apărut în spirit și au binecuvântat-o entități cărora le invocase ajutorul: Părintele Nectarie și Părintele Arsenie.La sfârșitul terapiei, am văzut în spirit o entitate ce ținea în mâini o balanță și săculeți cu plante. Am îndemnat-o să creadă în puterea plantelor și să ceară sfatul unui fitoterapeut, care să-i recomande un tratament pe bază de plante.

Seara, în liniște, mi-a venit în gând entitatea cu balanța în mâini și m-am gândit că era și un mesaj pentru fiecare dintre noi, de a ne trăi viața în armonie și echilibru, urmând calea de mijloc.

Avem exemplul marelui Înțelept Buddha, care, voind să înțeleagă viața și modul prin care poate fi depășită suferința, a părăsit o viață plină de bogății materiale și a urmat o viață pustnică, austeră.Meditând la umbra copacului ,,cu o sută de mii de frunze foșnitoare”, a devenit iluminat. A transmis discipolilor săi să urmeze calea de mijloc, nu extremele (bogăția sau asceza exagerată). În evoluția lor spirituală, i-a îndemnat să urmeze calea nobilă a celor opt brațe: viziunea corectă, gândirea corectă, vorbirea corectă, acțiunea corectă, traiul corect, efortul corect, conștientizare corectă, concentrarea (meditația) corectă.

Cu alte cuvinte, omul să conștientizeze faptul că fiecare cuvânt, intenție, gând, acțiune are consecințe asupra sa și a semenilor și de aceea să se străduiască să fie în armonie cu el și semenii.

Noi suntem spirit, suflet și trup. În viață, să acordăm energie, timp, resurse atât pentru bunăstare materială (un trai decent), dar și pentru bunăstare spirituală. Pe un taler al balanței punem bogățiile materiale și pe celălalt taler bogățiile spirituale.

Să presupunem că o persoană își consumă toată energia sufletului pentru acumularea de bunuri materiale. Talerul cu resursele materiale se ridică, iar talerul cu resurse spirituale stă înclinat spre pământ. În acest caz, sufletul s-a atașat de partea materială și cu greu se poate desprinde.

Un șoc, o suferință, pierderea unei persoane dragi poate să o trezească la realitate, să conștientizeze că este mai mult decât trupul. Dacă omul nu se trezește și se afundă tot mai mult în realizările planului material, suferința va fi și mai mare când va părăsi planul fizic. Atunci, corpul fizic se întoarce în pământul din care a fost zidit, iar sufletul nu se va putea desprinde de bogățiile acumulate, ci va bântui ca o stafie prin locurile și casele sale.

Să medităm cu toții la aceasta!

Să ne schimbăm modul de viață, de simțire și gândire. Astfel, ne creștem frecvența vibrațională, ne activăm percepțiile extrasenzoriale, ni se deschid ochii și urechile sufletului și porțile spre lumile nevăzute.

Vă doresc tuturor cititorilor să aveți pace în suflete și iubire în inimile voastre!

Nicoleta Păsat

Sibiu,

8 iulie 2024