Duminică, 18 iulie, am fost în drumeție prin Munții Cindrel și m-am simțit minunat. Ajunsă acasă la ora 15, m-a luat o moleșeală și m-am întins în liniște în sufragerie. Eram într-o stare între veghe și somn, când deodată, pe ecranul mental mi-a apărut o imagine frumoasă. Vedeam crestele munților, o rază de lumină care unea cerul și pământul și un elicopter alb, care se apropia de sol ca să aterizeze.

Am tresărit și m-am întrebat ce va însemna aceasta. Drept răspuns, mi-a apărut o altă imagine, în care am văzut munții acoperiți cu un veșmânt de lumină albă ca zăpada, ce strălucea în bătaia razelor de soare. Privind imaginea, am spus „Poarta Raiului” și am deschis ochii.

Cu o săptămână în urmă, fiind în drumeție prin Munții Cindrel, m-am gândit cu Ionuț să sărbătorim la munte ziua lui aniversară și cea în care împlinim 28 de ani de căsătorie. Ne-am întrebat dacă să mergem în Munții Retezat sau la Negoiu unde am mai fost cu ani în urmă. Îngerii ne-au adus aminte că într-o zi de vară, vom face drumeție la Poarta Raiului. Astfel, am ales să mergem în Munții Șureanu. Ne-am propus să sărbătorim împreună cu copiii și am făcut o rezervare la o pensiune în zonă, iar apoi nu m-am mai gândit la aceasta.

Meditând la imaginile care îmi apăruseră pe ecranul mental, mi-a venit în gând că în luna februarie a anului trecut, îngerii m-au dus în spirit în Munții Șureanu, la Poarta Raiului, și mi-au arătat că voi ajunge și fizic în acel loc, într-o zi de vară. Iată că acea zi de vară a fost 30 iulie, ziua aniversară a lui Ionuț și a căsătoriei noastre. Sărbătoarea a început cu o zi înainte, fiindcă ne-am pregătit echipamente adecvate pentru drumeții și provizii alimentare. Amelia ne-a trimis prin curier un buchet de flori și o felicitare cu urarea de a spori dragostea noastră și de a ne păstra energia și optimisul.

Vineri, 30 iulie, la ora 7, am plecat din Sibiu. Am mers pe drumul național 50 km până la Sebeș. De la Sebeș  am mers spre Șugag și am urcat pe Transalpina până la Barajul Oașa. De aici, am făcut dreapta pe lângă Lacul Oașa și am mers 17 km pe un drum neasfaltat, pe lângă Mănăstirea Oașa și prin Luncile Prigoanei, până la Poarta Raiului, o poiană deosebit de frumoasă, înconjurată de vârfurile Canciu, Șureanu și Pătru.

La ora 10, ne-am cazat la Pensiunea Șureanu. Ne-am luat rucsacii în spate și am pornit în drumeție spre Iezerul Șureanu. Ocolind poteca pe după Cabana Șureanu, care în prezent aparține armatei, s-a deschis vederii noastre un peisaj mirific. Iezerul Șureanu era înconjurat de jnepeni, culoarea apei era verzuie și limpede, în apă se vedeau păstrăvii care înotau și bolovanii mari de piatră de pe fundul lacului.

Conform datelor scrise, Iezerul Șureanu este un lac glaciar, situat în rezervația naturală de tip mixt Iezerul Șurianul, la o altitudine de 1840 m. Are 100 m lungime și o lățime de 60 m. Apa este foarte rece, iar scăldatul este interzis. Deși are o adâncime de numai 7,3 m, este numit „lacul fără fund” și există o legendă care spune că pe fundul lacului locuiește un balaur care trage la fund pe cel care se scaldă în apa Iezerului. Chiar dacă nu crezi în povești și legende, ia aminte că dacă intri să faci baie în apa rece ca gheața, ți se oprește inima și te duci la fundul lacului.

Admirând frumusețea lacului, mi-a venit în gând că anul trecut am avut la terapie un domn din Alba. Aveam febră musculară de la drumeția spre Iezerul Mare din Cindrel, pe care o făcusem cu o zi în urmă, și i-am povestit despre peisajele deosebit de frumoase din Rezervația Naturală „Iezerele Cindrelului”. Domnul m-a întrebat dacă am fost la Iezerul Șureanu. Când i-am răspuns că nu, mi-a spus mândru că încă nu am văzut cel mai frumos loc din țară.

Acum că am vizitat și Iezerul Șureanu, pot spune că amândouă Iezerele sunt la fel de frumoase și fac parte din situl natural Frumoasa. Ca să înțelegeți de ce zic aceasta, vă spun câteva amănunte despre Iezerul Cindrel. Este situat în Munții Cindrel, la o altitudine de 1999 m. Are o lungime de 320 m, o lățime de 189 m și o adâncime de 13,3 m. Înconjurat de maluri abrupte și jnepeni, are forma ovală, apa în culoarea smaraldului și este populat de păstrăvi.

Am făcut popas la Iezerul Șureanu, am admirat în liniște frumusețea peisajului, am făcut poze și am mâncat sandwich-urile la una dintre măsuțele de lemn amenajate pe marginea lacului.

De la Iezerul Șureanu, am pornit în drumeție spre Vârful Șureanu, situat la o altitudine de 2059 m. Am urcat poteca prin pădure pe traseul marcat cu triunghi roșu, ce pleacă din dreptul Cabanei Șureanu. Ajunși în gol alpin, am continuat drumeția printre jnepeni, afinișuri și pietre, în mireasma de ienupăr și flori de munte si cu pauze de admirat priveliștea din vale.

Ajunși în Vârful Șureanu, am fost răsplătiți printr-o priveliște de vis. Cum a fost o zi senină, vedeam în apropiere versanții Vârfului lui Pătru, cu turme de oi și pășuni alpine, Poiana Poarta Raiului, iar în depărtare crestele Munților Retezat, Parâng, Lotru și Cindrel, care păreau că se unesc cu cerul. Am făcut popas pentru odihnă, fotografii și rugăciune la crucea de pe Vârful Șureanu, pe care scria: „Fie binecuvântați toți cei care ajung în acest loc”.

Într-adevăr, sunt binecuvântați toți cei care ajung în acest loc cu o vibrație deosebită. Chiar dacă fizic ești obosit după o oră și 30 de minute de urcuș, în suflet ai multă bucurie și simți că ești una cu muntele și cu tot ce există.

De la Vârful Șureanu, am mers pe o altă culme, numită Curmătura Bradului. Am admirat priveliștea minunată de pe partea cealaltă a muntelui, apoi am făcut cale întoarsă pe același traseu pe care am urcat.

Am oprit la un izvor în apropierea Iezerului și am băut apă izvorâtă din inima Munților Șureanu. Seara la pensiune, printr-o cină festivă, am sărbătorit ziua lui Ionuț și aniversarea a 28 de ani de căsătorie. Deși am fost obosită de la drumeție, nu am putut dormi. Voiam să dorm, să fiu odihnită ca să pot urca în ziua următoare la Vârful lui Pătru. Cum somnul m-a ocolit, am petrecut o noapte în rugăciune.

Spre dimineață, mi-a apărut pe ecranul mental o imagine în care am văzut-o pe nora mea, Claudia, cum intră în camera noastră și așează în colțul în care aveam bagajele un buchet de flori. Florile sunt un simbol al bucuriei și al binecuvântărilor divine. Dimineața, am întrebat-o dacă a visat ceva și mi-a spus că nu a prea dormit și că a avut timp de rugăciune. Abia peste zi, aveam să realizez că prin rugăciune îngerii ne pregăteau pentru o nouă lucrare spirituală.

Sâmbătă dimineața, am servit micul dejun cu bunătăți pregătite la pensiune. Au fost foarte delicioase. Am urmat programul zilei și am plecat în drumeție spre Vârful lui Pătru. Până la Apres-Ski am mers cu mașina, apoi am pornit pe jos pe potecile domoale. Am trecut pe lângă stâne și turme de oi până la Vârful lui Pătru, situat la 2130 m altitudine. Chiar dacă nu am dormit noaptea, drumeția pe potecile alpine situate între 1800 și 2130 m mi-au dat energie și am urcat cu multă bucurie. Cerul a fost senin și am admirat frumusețea Lacului Oașa, Luncile Prigoanei, Vârful Șureanu, orașul Petrila și culmile Munților Cindrel, Lotru, Parâng și Retezat.

Am făcut popas și rugăciune lângă troița de pe Vârful lui Pătru. Fiind în vârful cel mai înalt al Munților Șureanu, am început să cântăm:

„Fecioara la munte, pe stânci apăru,

ea pleacă-a Sa frunte, salut-o și tu”

Cântam cu inimile deschise, înconjurați de o mulțime de spirite luminoase, veghetoare ale locului, care au făcut scut de lumină în jurul nostru. În timpul rugăciunii, a apărut în văzduh o cruce de lumină albă și într-un flux de lumină s-a revărsat peste noi binecuvântarea Fecioarei, la munte!

M-am întins pe iarbă și am stat un timp în liniște, mulțumind că am ajuns și fizic în acest loc binecuvântat. Am văzut în spirit o entitate cu plete de lumină alba, care ne-a  binecuvântat și ne-a oferit fiecăruia o sferă de energie, ce părea o minge de foc. Deși am stat în vârful muntelui o oră, nu ne mai venea să plecăm din acel loc. Am făcut cale întoarsă spre mașină, apoi spre pensiune. După amiază, a început o ploaie scurtă de vară.

Duminică, în zori, mi-a apărut în spirit o entitate luminoasă, în veșminte albe care m-a salutat  și mi-a oferit o floare albă cu tijă lungă, asemănătoare unui trandafir înflorit. După micul dejun, am urcat pe poteca abruptă din pădure ca să ne luăm la revedere de la Iezerul Șureanu. Cum era multă umezeală după ploaie, au apărut mulți țânțari, iar forțați de împrejurări, am făcut alergare montană până la Iezer. La întoarcere spre Sibiu, drumul a fost aglomerat și am ajuns acasă seara, la ora 17. Până târziu, am trebăluit prin curte și prin casă.

Spre miez de noapte, încă aveam energie, dar și bucurie în suflet pentru aceste zile minunate petrecute în împărăția Munților Șureanu. Îngerii luminii au avut grija noastră, pentru că am avut parte de cazare într-un loc curat și frumos, din care vedeam lumina de pe crestele munților,de mâncare delicioasă și vreme bună pentru drumeții. În oraș, temperatura era de 35  grade, iar noi ne plimbam pe poteci alpine la 25 grade.

Vă îndemn să colindați potecile Munților Șureanu, nu doar iarna la ski, ci și vara în drumeții!

Atașez câteva fotografii, pe care privindu-le, să vă conectați cu energia acestor locuri  frumoase din țara noastră.

Nicoleta Păsat

Sibiu, 3 august 2021