Sharing is caring!

În vremea studenției, citeam cărți și articole despre locuri sacre din țară și din lume pe care-mi doream să le vizitez. Ascultam melodia ”Voyage, Voyage” și în sufletul meu simțeam un impuls puternic de a ajunge în acele locuri. Nu știam atunci că dorința inimii mele de a ajunge în locuri sacre era de fapt un îndemn transmis din interiorul ființei mele spre împlinirea menirii mele.

Peste ani, când am început să simt energiile, am evitat călătoriile în locuri aglomerate și am ales drumețiile montane, cu soțul și copiii mei. În multe dintre evenimentele importante din viața mea am fost ghidată din Înalt și mi s-a cerut să ajung în anumite locuri. În unele am ajuns, în altele, spre rușinea mea, nu. Privind în urmă, în trăirile mele spirituale, entități veghetoare sau ghizi spirituali ale locurilor sacre m-au însoțit în spirit și m-au invitat să merg și fizic în acele locuri. Câteva locuri din țară sunt Munții Retezat, Munții Șureanu, Munții Făgaraș, Munții Rarău – Pietrele Doamnei, Munții Bucegi, Orăștie, Sarmisegetuza, Ansamblul scluptural Constantin Brâncuși Târgu Jiu, Seuca. Printre meleagurile străine se numără Medjugorje, Austria, Veneția, Franța, Ierusalim, America de Sud.

Iată câteva exemple ale locurilor din afara țării, unde am fost în spirit și fizic:

În 2013, urmând chemarea lui Brâncuși, am vizitat locurile sacre din Paris. Într-o zi de 21, cu binecuvântarea Domnului Iisus și a Doamnei Luminii, am înălțat gânduri de lumină și iubire din Biserica închinată Inimii Sacre a Domnului Iisus și din lăcașul sfânt Notre-Dame, închinat Doamnei Luminii (amănunte găsiți în cartea ,,Binecuvântări Divine”).

În 2014, îngerii m-au dus în spirit în Ierusalim. Maica Domnului mi-a transmis: „Nicoleta, te aștept să vii și în casa mea din Ierusalim” și mi-a arătat portalul de lumină prin care emite energia care purifică și hrănește sufletele pelerinilor și ale slujitorilor bisericii. După trei luni, am vizitat locurile sfinte din Ierusalim. La întoarcerea în țară, Maica Domnului mi-a cerut să luminez locurile sacre, pentru că Ea dorește să se arate oamenilor, însă aceștia nu o pot vedea din cauza energiilor neluminoase (amănunte găsiți în cartea ,,Darul Mamei Divine”).

În 2016, o ghidă astrală a ținuturilor Americii de Sud mi-a transmis: „Nicoleta, te invităm în ținuturile noastre”. În câteva luni, s-a deschis cale de lumină și am vizitat Brazilia, Argentina și Chile (Statuia Domnului Iisus din Rio de Janeiro, Cascada Iguazu, Buenos Aires, Puerto Natale, Parcul Național Torres del Paine, Ghețarul Perito Moreno, Ushuaia – oraș port al Argentinei, la capătul lumii (amănunte în cartea ,,Crucea de Lumină”).

De sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din 8 noiembrie 2021, îngerii m-au dus în spirit într-o sală de conferință plină de oameni. La catedră era o doamnă profesoară, care m-a invitat să vin în fața sălii ca să mă prezint. Eram îmbrăcată frumos, cu o rochie albă și un sacou roz, dar în picioare eram încălțată cu papucii de casă. Mi s-a cerut să-mi dau papucii de casă jos  din picioare, să mă încalț cu o pereche de pantofi albi și să merg să mă prezint. Mi-am dat greu jos papucii de casă, mai ales cel drept. Parcă era lipit de talpă. M-am încălțat cu pantofi albi și m-am dus să mă prezint.

Mi s-a arătat că lucrarea mea spirituală, în afară de terapiile spirituale, scrierea cărților de ințiere și înălțare spirituală, meditație și rugăciune, presupune și deplasarea fizică în locuri din țară și din lume pentru activarea unor portaluri interdimensionale. Este timpul să activăm și să accesăm energia acestor portaluri pentru evoluție spirituală și comunicarea cu ființe de lumină din alte spații dimensionale, care vin să ne ajute în evoluția noastră. Pentru activarea acestor portaluri este nevoie ca omul să acceseze și să emită energii de înaltă frecvență vibrațională, prin desfășurarea unor lucrări spirituale, meditație și rugăciune.

Multe zile am meditat la aceasta și am mulțumit îngerilor pentru mesajul lor subtil și înțelept. Și așa este! Foarte greu plec de acasă. În ultimii doi ani, odată cu pandemia, m-am obișnuit să mă plimb  prin pădure în liniște, să ascult cântecul păsărelelor, să petrec mult timp în tăcere. Acum mi se cere să-mi dau papucii de casă jos din picioare, să mă încalț cu pantofii albi și să merg în anumite locuri din țară și din lume spre împlinirea menirii mele. Urmează să fac aceasta un anumit număr de ani, așa cum mi s-a arătat în plan subtil (m-am văzut în spirit citind o scrisoare scrisă de mine prin care îi mulțumeam mamei Pământ pentru un anumit număr de primăveri pe care le-am trăit în această viață).

La începutul lunii noiembrie 2021, am făcut terapie la distanță Ameliei. În timp ce-i activam corpul de lumină, s-a înălțat în spirit și a ajuns în Egipt. După terapie, mi-a povestit emoționată aceasta și m-a întrebat când vom ajunge și fizic la Marea Piramidă. Îngerii m-au dus de câteva ori în spirit în Egipt și mi s-a cerut să ajung și fizic în ținuturile egiptene. Amelia a sărbătorit Crăciunul la Sarmisegetuza, unde a cunoscut organizatorii unei excursii inițiatice în Egipt. După Crăciun, mi-a spus despre excursia inițiatică în Egipt, însă îmi era greu să plec de acasă și nu i-am dat un răspuns. Amelia, căreia îi povestisem cu un timp în urmă de îndemnul îngerilor de a ajunge în anumite locuri mi-a spus: „Hai, Nicoleto, dă-ți jos din picioare papucii de casă, încalță-te cu pantofii albi și mergi în lume, că o sa ajungi acolo sus și o să pleci rușinată, cu capul în pământ, că nu ți-ai îndeplinit misiunea!”.

După ce am închis telefonul, m-am așezat în liniște și am cerut ghidare Sinelui meu Divin. Ca răspuns, mi-a apărut pe ecranul mental imaginea celor trei piramide și o entitate veghetoare, îmbrăcată în veșminte lungi aurii. Când am citit programul excursiei și am aflat că într-o zi de 21, ziua lucrării mele spirituale, voi înălța gânduri de lumină și iubire din Marea Piramidă, ne-am înscris în excursie, împreună cu soțul meu, care a ales să mă însoțească.

A urmat Revelionul, pe care l-am petrecut cu Ionuț, participând la slujba de la miezul nopții la biserica din cartierul Valea Aurie, locul unde mă simt acasă, unde am locuit 20 de ani și am crescut copiii mei fizici (Andrei și Gheorghe) și copiii spirituali (cărțile de inițiere spiritulă pe care le-am scris). În prima zi a Anului Nou, mi-a apărut pe ecranul mental o imagine frumoasă: Sfinxul și deșertul din jurul său, învăluite de o lumină albă sclipitoare, ca zăpada în bătaia razelor de soare.

Sărbătoarea Sfântul Ioan Botezătorul a fost pentru mine o mare binecuvântare. Spun aceasta pentru că în miez de noapte am avut parte de o trăire spirituală deosebită. Îngerii m-au dus în spirit într-un ținut deșertic din Egipt. Deodată, în fața mea a apărut Domnul Iisus, îmbrăcat în veșminte lungi, albe. Domnul Iisus m-a însoțit în unele locuri din Egipt și în Marea Piramidă, în care urma să ajung și în planul fizic și mi-a încredințat lucrarea spirituală pe care urma să o desfășor. M-a impresionat mulțimea de ființe care aștepta venirea Lui. Puteam înainta prin mulțime, fiindcă eram împreună cu domnul Iisus, care mă ținea protector sub brațul Său și mă acoperea cu lumina Sa.

Binecuvântarea și iubirea Domnului Iisus mi-au activat și luminat corpul de lumină. Am înțeles că în inima mea spirituală este puterea care mă ajută în împlinirea menirii mele. Mi-a spus să fiu atentă, pentru că în locurile în care-mi arată activez cu amprenta energetică a corpului meu. În locul activat apăreau linii, forme, simboluri și unde de energie, care se răspândeau în toate direcțiile: în pământ, pe pământ și spre înaltul cerului. Persoanele din jur nu vedeau ce fac eu, fiindcă eram acoperită de lumina Domnului Iisus. Eram impresionată de toate acestea și-mi treceau multe întrebări prin gând. Deși nu rosteam un cuvânt, Domnul Iisus știa gândurile mele și primeam un răspuns telepatic la întrebări. Prin privirea Sa, mă învăluia în lumina iubirii Sale, pe care o simțeam în inima mea. Simțeam o energie arzătoare în interiorul ființei mele și bucurie pentru misiunea mea spirituală.

Când am ieșit din Marea Piramidă, am tresărit brusc. Era ora 01:45. Am scris ceea ce trăisem și am rămas în liniște. Eram într-o stare de bucurie, iubire și mai ales recunoștință. Am mulțumit din inimă Domnului Iisus, prietenul meu drag și sfânt, de la care am primit multe daruri și binecuvântări. Eram recunoscătoare pentru darurile spirituale care mi-au activat corpul de lumină și mi-au deschis ușa inimii spirituale, locul în care aud vocea Sinelui meu Divin și unde-I întâlnesc pe Maica Sfântă și Iisus. Mi-au venit în gând câteva din darurile primite:

Domnul Iisus mi-a oferit ca ajutor în terapiile spirituale simboluri sacre de foc, pe care le-am asimilat în câmpul meu energetic. Mi-a binecuvântat inima ca să ardă în ea iubirea pentru toți semenii mei și m-a sărutat pe frunte, primind astfel sigiliul necesar pentru a deschide „nucleele de cristal de lumină” pentru telepatie. Pentru luminarea, vindecarea și înălțarea spirituală a semenilor mei, m-a îndemnat să continui terapiile spirituale, să scriu și să transmit iubirea, îmbrățișarea și binecuvântarea Sa. Toată noaptea m-am gândit la ceea ce trăisem. Simțeam iubire, bucurie, recunoștință dar în același timp aveam emoții pentru călătoria în Egipt.

Spre dimineață, m-am văzut într-un tărâm, unde puteai să te înalți prin canale de lumină și să vezi și alte spații. Fiecare loc amenajat era numit diferit. Locul meu se numea „roua” și le spuneam celor prezenți că roua este binecuvântarea cerului pentru pământeni. Vedeam cum curg peste oameni picături de rouă, asemănătoare cristalelor, care-i curățau. Peste zi, am răsfoit cărțile pe care le-am scris și am recitit articolele în care îngerii m-au dus în spirit în Egipt.

Pe 13 ianuarie, în jurul orei 21:30, după rugăciunea de seară ,am rămas în liniște. Pe ecranul mental, mi-au apărut două imagini: una cu un ținut deșertic și coloane și alta cu piramidele din platoul Giza. În imaginea cu piramidele, pe lateralul piramidei mari, din înaltul cerului, a apărut un flux de lumină care venea spre pământ. Când am privit spre cer în acea lumină, am văzut chipul Maicii Domnului. După binecuvântarea Maicii Domnului, a apărut în lumină o carte în prim plan și două cărți mai în spate. Cartea din prim plan avea coperțile bleu, iar pe mijlocul coperții strălucea o piramidă aurie. Când am privit spre cartea din prim plan, am știut că Maica Domnului mi-a arătat noua mea carte, pe care urmează să o scriu. I-am mulțumit din inimă, pentru că mereu mi-a ghidat și luminat pașii și mi-a arătat cărțile spirituale care urma să le aduc pe lume, spre luminarea și înălțarea altor ființe și inimi terestre.

În meditația din 14 ianuarie, în jurul orei 21, m-am văzut într-o zonă deșertică din Egipt. În fața mea a apărut o femeie, cu părul negru, lung până la mijlocul spatelui. Era îmbrăcată într-o rochie albă, cu un șal alb pestre umeri, iar pe cap purta o bentiță, pe care sclipeau pietricele în diferite culori. M-am întrebat în sinea mea cine este entitatea. Ea a înțeles gândul meu, m-a privit cu intensitate și prin privirea ei am înțeles că este Cleopatra și veghează ținuturile egiptene.

Miercuri, 26 ianuarie, m-am trezit la ora 5. Fiind devreme, am mai rămas în pat în starea de relaxare. Deodată, am văzut cum din înaltul cerului, într-un flux de lumină albă, a apărut în fața mea o entitate de lumină, îmbrăcată în veșminte preoțești albe. M-a privit cu iubire, apoi a întins mâna către mine și mi-a oferit într-o cutie hexagonală o cheie, pe care erau desenate simboluri. A spus: „Primești cheia mântuirii tale!”. Când am luat cheia în mâinile mele, am știut că are legătură cu lucrarea spirituală pe care urma să o desfășor în Egipt.

Spre zorii zilei de 3 februarie 2022, m-am văzut în Egipt cu Ionuț și un grup de persoane. Eram într-un loc cu temple și coloane. Ionuț repara într-un templu și l-am întrebat: „Ce faci?” „îți reconstruiesc altarul” a fost răspunsul său. Primeam încă o confirmare a îngerilor că am slujit lumina în Teba, vechea capitală a Egiptului, actualul Luxor. Pe 21 februarie, după desfășurarea Programului de Rugăciune și Meditație a zilei de 21, mi-a apărut clar pe ecranul mental imaginea Marii Piramide din deșert.

După 24 februarie, când a început conflictul între Rusia și Ucraina, îmi era greu să mai plec în excursia din Egipt. În momente de liniște, auzeam vocea sinelui meu, care mi-a transmis cu ani în urmă: „Nu ai de ce teme, căci binecuvântarea divină te însoțește, și oriunde ai merge, pașii îți sunt vegheați de lumina sa”. După slujba de înmormântare a socrului meu din 1 martie, eram pe aleea din cimitir cu Tatiana și Sorin, membrii ai grupului de rugăciune sibian, care au participat la slujbă. M-au întrebat dacă în 21 martie ne întâlnim la cabinet pentru meditație. Atunci le-am relatat că în 21 martie voi înălța gânduri de lumină și iubire din Marea Piramidă din Egipt și le-am spus să mă susțină în lucrare de la distanță. Sorin s-a interesat să se alăture excursiei în Egipt și s-a înscris în aceeași zi.

Pe 3 martie, am primit un mesaj de la organizatorii excursiei cum că meditația cu grupul în Marea Piramidă nu se va mai ține în data de 21, la începutul excursiei, ci în 29 martie, la sfârșitul excursiei. Am cerut ghidare Sinelui meu Divin și am înteles că membrii grupului urmau să se acomodeze treptat cu energia locului, să-și activeze centrii energetici, urmând traseul Nilului și vizitând templele. Astfel, energia grupului urma să aibă o frecvență vibrațională mai înaltă, participanții fiind pregătiți pentru conexiunile energetice din Marea Piramidă.

Pe 8 martie 2022, după ce am îmbrăcat-o în lumină pe Amelia, mi-a apărut pe ecranul mental o imagine în care am văzut o entitate care a derulat și a întins un pergament cu însemne ale unor locuri în care urma să ajungem pentru conexiuni energetice în excursia din Egipt.  La sfârșitul terapiei, am văzut în spirit flori albe de cală, flori care mi-au apărut și cu o zi în urmă, în timpul terapiei la distanță pe o doamnă din Craiova. Mirată, m-am întrebat care este semnificația florilor. Citind informații despre florile de cală albe, am aflat că sunt simbolul purității și al credinței, fiind asociate în tablouri și opere de artă cu Fecioara Maria. În jurul prânzului, am primit de la Sorin de 8 martie o floare în ghiveci. M-am minunat când am văzut că era o cală albă. Surprinsă, i-am povestit semnificația florilor de cală alba, care mi-au apărut și în spirit. După amiază, am primit de la băieții mei un aranjament de flori foarte frumos și în semn de mulțumire și recunoștință, l-am oferit Fecioarei Maria, Mama noastră Celestă.

În perioada 19-30 martie, am fost în excursia inițiatică din Egipt organizată de Lucky Sirius Tours. Ghidul nostru a fost maestru sufi, Ehab Said.

Pe 19 martie, dimineața, după testul antigen COVID-19, am plecat din Sibiu spre București, împreună cu Ionuț și Sorin. În jurul orei 14, am ajuns la Amelia. După un prânz delicios, ne-am odihnit și am rămas un timp în liniște. Deodată, m-am înălțat în spirit, iar printr-un ghid ceresc, un înger cu aripi de lumină albe înzestrat cu misiunea de a mă însoți în călătorie, mi s-a oferit să îmbrac un nou veșmânt. Era o rochie lungă ca de împărăteasă în culoarea vernil, care avea pe partea din față înscrise niște simboluri. De la brâu până în jurul gâtului și pe umeri, rochia avea un mozaic de simboluri în culori roz și aurii. Când priveam intens un simbol, eu știam ceea ce reprezintă și înțelegeam că purtam în câmpul meu chei ale portalurilor antice. A venit timpul ca aceste portaluri să fie reactivate și o nouă energie să se revarse pentru pământeni.

Îngerul mi-a arătat darul spiritual care urma să-l primesc în Marea Piramidă pe 21 martie, ziua desfășurării lucrării mele spirituale. Bucuroasă, le-am povestit soțului meu, Ameliei și lui Sorin despre veșmântul de lumină primit și că urmează să intrăm în Marea Piramidă într-o zi de 21. Amelia mi-a spus că s-ar bucura să intrăm în Marea Piramidă și în data de 21, însă ea a mai fost la piramide și știa că era foarte multă lume. Din acest motiv, se ajunge cu greu în sala inițierilor, însă sinele meu mi-a transmis că îngerii ne eliberează calea și că în 21 martie vom înălța gânduri de lumină și iubire pentru țară și pământeni din Marea Piramidă.

Am plecat spre aeroport foarte bucuroasă. La ora 22:30, ne-am întâlnit cu ghidul și grupul de persoane înscrise în excursie. Îngerii mi-au arătat că ghidul grupului, maestru în sufism, Ehab Said, avea un dublu rol în lucrarea mea: un rol de ghid călăuzitor, conducător, profesor egiptolog, care urma să ne aducă la cunoștință informații ale punctelor turistice pe care urma să le vizităm, și un rol protector, susținător în lucrarea spirituală. În miez de noapte, la ora 00:30, avionul a decolat din București cu destinația Cairo.

După un zbor plăcut de două ore și jumătate, am aterizat la Cairo, capitala Egiptului. În Egipt, numele oficial este Al-Qahirah, care înseamnă „cea învingătoare”. Nu întâmplător mai este numit și „Umm al-Dunya”, în traducere ,,Mama întregii lumi”, căci așa este! Este un oraș construit pe malul Nilului, în care trăiesc peste 20 milioane de locuitori, la care se adaugă sute de mii de turiști care vizitează piramidele și Sfinxul.

Ne-am cazat la Hotel Hilton Ramses. Dimineața, am servit un mic dejun cu bunătăți, specialități egiptene, fructe și sucuri de agavă și mango. Ne-am urcat în autocar însoțiți de doi polițiști înarmați, care asigurau paza noastră. Ne-am îndreptat spre Muzeul Egiptean din Cairo. Privind circulația intensă, numărul mare de mașini și pietoni, am realizat că trebuie să fii un șofer talentat și experimentat să circuli prin Cairo, pentru că este un oraș extrem de aglomerat. În plus, nu sunt semafoare și treceri de pietoni. Străzile erau ticsite de mașini pe șapte-opt rânduri. Se auzeau într-una claxoanele mașinilor, prin care șoferii atenționau pietonii, care treceau de pe un trotuar pe altul, fiecare pe unde voia.

 La intrarea în muzeu, am fost verificați, scanați și am primit microfoane să auzim informațiile spuse de ghid. Erau multe grupuri de turiști în muzeu, fiecare ghid explicând în limba sa. De multe ori în căști se auzeau limbi străine. Ca să auzi în limba ta, trebuia să stai cât mai aproape de ghid. Exact așa se întâmplă și cu noi înșine: suntem conectați cu sursa, auzim vocea sinelui, a ghidului interior, ne îndepărtăm de sursă, se schimbă frecvența și primim informații străine, care ne derutează.

Conform informațiilor scrise, în Muzeul Egiptean, desfășurat pe două nivele, parter și etaj, sunt peste 120.000 de piese ale istoriei antice egiptene (relicve decoperite în piramide, în situri arheologice, în mormintele din Valea Regilor, papirusuri, statui, mumii ale faraonilor). La parter, am admirat  o colecție de monezi antice, papirusuri, statui, sarcofage. La etaj, am admirat artefacte ale faraonilor, ustensile, vase, mumii ale faraonilor, sala  amenajată cu masca mortuară și podoabele din aur ale faraonului Tutankhamon. Am ieșit din muzeu printr-un magazin de suveniruri și am ajuns în grădina muzeului cu palmieri, statuete și flori.

Ne-am continuat circuitul prin oraș spre „Citadela lui Saladin” și ,,Moscheea de Alabastru”. Am văzut și partea mai puțin frumoasă a orașului Cairo: clădiri în paragină, blocuri sărăcăcioase, moloz și gunoaie. M-a impresionat Cimitirul de Nord, cunoscut drept „cimitirul viu”, care se întinde pe o distanță de câțiva kilometri. Ghidul ne-a explicat că se numește așa, pentru că acolo  trăiesc mii de oameni săraci, care și-au găsit adăpost în cripte și printre morminte. Era o priveliște de sărăcie, tristețe și eram marcată de condițiile grele de trai, la care oamenii săraci au fost nevoiți să se adapteaze. Am realizat ce binecuvântată sunt că locuiesc la marginea pădurii, într-o căsuță cu grădină, flori și copăcei.

Citadela lui Saladin este situată pe Dealul Mokattam, de unde se vede o panoramă frumoasă asupra orașului. Conform informațiilor scrise, este o fortăreață medieval, construită de sultanul Saladin între anii 1176 -1183, cu scopul de a proteja orașul Cairo de cruciați. Are un palat regal, turnuri de apărare și un zid gros în jurul cetății. Pentru alimentarea cu apă a cetății, Saladin a construit o fântană sub formă de spirală, adâncă de 85 m. Apa era scoasă la suprafață și direcționată spre oraș printr-o serie de apeducte. Într-un turn de pe partea laterală, am admirat ceasul oferit de francezi în schimbul obeliscului din Luxor, amplasat în Piața Concordiei din Paris. În interiorul cetății se află moschei, muzee.

Noi am vizitat Moscheea lui Muhammad Ali, numită și „Moscheea de Alabastru”, nume datorat pietrei de construcție din care aceasta a fost construită, și anume alabastrul. Moscheea a fost construită de Muhammad Ali în aminitirea celui de-al doilea fiu al său, Tusun Pasha, care a murit la vârsta de 22 de ani. Respectând tradiția locului, ne-am descălțat la intrare și ne-am acoperit capul și umerii cu eșarfe. Moscheea este impresionantă și am admirat îndelung frumusețea cupolei și a candelabrelor. Într-un colț al moscheei, ne-am așezat pe covor, timp în care ghidul ne-a relatat povestea și ritualurile desfășurate în lăcaș, după care am rămas în liniște. Chiar atunci a început să răsune chemarea la rugăciune și cu bucurie în inima mea, am răspuns acestui îndemn printr-o rugăciune tăcută.

După vizita Citadelei lui Saladin, am servit masa de prânz la un restaurant din Al-Azhar Park, un  parc foarte frumos, amenajat cu alei șerpuind printre ronduri de flori, fântâni de apă, copăcei, palmieri, băncuțe pentru odihnă și relaxare. Am savurat specialități tradiționale: falafel, hummus, lipii, salate, supă de linte și fripturi din carne de pui și vită, macerate și gratinate, orez cu mirodenii. Am băut sucuri de mango, agavă și berea locală Sakara. Desertul și cina le-am savurat seara la hotel. Am adormit târziu în noapte cu gândul la întâlnirea cu Sfinxul și piramidele pe care urma să le vizitam în următoarea zi.

Pe 21 martie 2021, după micul dejun, ne-am urcat în autocar și am pornit spre Saqqara, aflată la 20 km de Cairo. Saqqara este prima piramidă construită în era faraonilor, în urmă cu 4700 ani. Este piramida lui Djoser, construită în trepte. Are șase etaje pe o înălțime de 60 m. Conform datelor scrise, piramida a fost construită în anul 2700 înainte de Hristos de către arhitectul Imhotep. Situl Saqqara este înscris în patimoniu UNESCO din 1979. Recent, arheologii au descoperit un număr însemnat de sarcofage în necropola din Saqqara. Urcând dealul spre piramida în trepte, am văzut o rază de lumină care unea Marea Piramidă din platoul Giza cu Piramida Saqqara. În timp ce ghidul, maestrul sufi Ehab Said, ne relata informații despre prima piramidă a erei faraonice, am văzut în spirit cum pe capul său a apărut un șoim. Relatându-i aceasta, am înțeles că era simbolul lui Horus cu care ghidul are o bună comunicare.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-8.png

De la Saqqara, am mers spre platoul Giza pentru a vizita piramidele și Sfinxul. În știința astronomică, se relatează că cele trei piramide principale din Platoul Giza reprezintă cele trei stele din interiorul pătratului constelației Orion. De asemenea, coridoarele care ies din camera regelui și a reginei sunt orientate spre anumite stele, iar în preajma echinocțiului de primăvară, Sfinxul privește răsăritul constelației Leului. În jurul prânzului, am ajuns pe platoul Giza, unde se află cele trei piramide principale (piramida lui Keops, piramida lui Kefren, piramida lui Mikerinos) și Sfinxul.

Marea Piramidă era închisă pentru pauza de prânz de la ora 12 la 13. În fața hărții care arată interiorul  Marii Piramide, cu intrarea, coridiorul care urcă, camera reginei, marea galerie și camera regelui, ghidul ne-a adus la cunoștintă informații despre Marea Piramidă. Potrivit datelor scrise, aceasta are o suprafață de peste 53.000 km2. Pentru  construcția ei, s-au folosit 2.3 milioane blocuri de piatră, fiecare bloc cântărind 2.5 tone. Lungimea laturii de bază este de 230.36 m, iar înălțimea inițială de 146.5 m. Diagonalele prelungite ale Marii Piramide trec prin centrul fiecărui continent. Fiecare fațadă a piramidei este  orientată spre un punct cardinal, intrarea în piramidă fiind pe fațada nordică. Informații interesante despre Marea Piramidă și Sfinx le-am citit în „Cartea Cunoașterii, Cheile lui Enoch”, cheia 1.0.8. Sunt ghidată să aduc aceste informații în atenția cititorilor, întrucât  toată cunoșterea spirituală și matematică este modelată în Marea Piramidă.

  • „Marea Piramidă conţine distanţa de la Pământ la soare, forma de energie a creaţiei locale, dar relaţia cu leagănul şi Tronul al ciclului nostru de creaţie a conştiinţei este dată în patru coduri ale piramidei fizice;
  • Fiecare dintre cele două diagonale ale bazei Marii Piramide, luate împreună este egală cu 25.827,5 = precisia echinocţiilor, la o rată de un inch pe an;
  • Lăţimea Marii Galerii a Marii Piramide de 100 x π (π = 3,14159) şi este egală cu 25.827,5, precesia echinocţiilor;
  • Această precesie a echinocţiilor este durata de timp necesară pentru ca sistemul nostru solar să facă o revoluţie completă care se calculează ca o perioadă de 25.827,5 ani;
  • Enoh a trăit pe Pământ 365 de ani, 88 zile, 9 ore; ciclul temporal cosmologic al lui Enoh este codificat în cadrul cercului lui Enoh, care poate fi exprimat numeric ca 365,242;
  • De asemenea, Baza Marii Marii Piramide este construită cu o lungime de 365,242 coţi sacri ebraici, numărul 365,242 fiind considerat cel mai important număr în piatră;
  • De două ori înălţimea Marii Piramide situată deasupra podelei Camerei Regelui ori π este egală cu 25.827,5 , precesia echinocţiilor;
  • Camera Regelui este situată pe planul al 50-lea de zidărie în Marea Piramidă; perimetrul suprafeţei exterioare la acest nivel, în inch, este egal cu 25.827,5, lungimea precesiei echinocţiilor.;
  • Sub conducerea lui Enoh, Heru-Ur şi Tehuti, Domnii de Lumină au construit piramida de sus în jos prin controlul vehiculului care este din sfere magnetice-eterice, prin controalele liniei fluxului magnetic;
  • Modele de dinainte ale piramidei au fost construite în conformitate cu veşmintele anterioare gravitaţional-magnetice de pe Pământ care existau în planurile superioare;
  • Actuala Piramidă Mare a fost construită în timp ce un vehicul Merkabah de Lumină în formă de piramidă staţiona în bazinul de la Giza, creând câmpul de energie înconjurător care putea să mute liniile magnetice de forţă şi materiale fizice;
  • Merkabah a fost apoi exemplificat în Sfinx, care simbolizează cum Evoluţia superioară în aspectul de Om ar putea călători prin spectrul solar al creaţiei;
  • Enoh a explicat modul în construcţia geometrică a Piramidei care stă ca o mărturie pentru prima sa apariţie pe planetă şi conţine de asemenea, Taina pietrei de vârf care este a fi înţeleasă la întoarcerea lui.”

La ora 13, s-a deschis Marea Piramidă. Aveam deja cumpărate bilete de intrare și cu multă emoție și bucurie, ne-am îndreptat spre piramidă. Până am ajuns la ușa de intrare în piramidă, aflată pe fațada nordică la câțiva metri înălțime, o mare parte dintre turiști vizitase deja piramida. Așa cum mi-a transmis sinele, îngerii au eliberat calea și am rămas în camera regală foarte puține persoane, unele dintre ele făcând măsurători. Încă de la intrarea în piramidă, când au început să-mi ardă centrul coroanei și al inimii, am simțit prezența și energia iubitoare a Domnului Iisus și am mulțumit. „Iisuse al meu, Tu ești cu mine, îți mulțumesc și te iubesc!”. Am urcat transpirând coridorul ascensional spre Camera Regelui, din inima piramidei, și am pășit emoționată în camera sacrei inițieri. Într-o parte a camerei, se afla sarcofagul din granit roșu, orientat conform direcției busolei.

În plan subtil, în Marea Piramidă sunt mii de ființe imateriale, veghetoare sau venite din alte spații, care ne susțin în evoluția noastră spirituală. Cu ochii fizici, noi vedem Marea Piramidă, însă ea este în legătură cu alte piramide de lumină din pământ, de la suprafața pământului și din Înalt,iar prin antrenarea fluxului energetic între ele se revarsă pe pământ energii cosmice spre trezirea și înălțarea noastră spirituală. Am fost atât de bucuroasă și recunoscătoare că într-o zi de 21, ziua lucrării mele de rugăciune și meditație, cu binecuvântare din Înalt, susținută în spirit de Melfior Ra, Elena, Lucian, membrii grupului de rugăciune sibian și în planul fizic de Amelia, Ionuț și Sorin, am înălțat gânduri de lumină și iubire pentru țară și pământeni din Marea Piramidă. Am primit daruri de lumină și binecuvântarea cerului, o recompensă pentru lucrarea „Lumina Iubirii” pe care o desfășor în Casa de Lumină Maria, unde de fapt duc mai departe lucrarea spirituală începută cu mii de ani în urmă în ținuturile egiptene.

După vizita Marii Piramide, ne-am reîntâlnit pe platou cu membrii grupului care au ales să intre în piramidă în 29 martie, ultima zi a excursiei. Am servit prânzul la un restaurant din zonă, care avea o priveliște deosebită asupra piramidelor. După masa de prânz, am făcut cunoștință cu marele Sfinx egiptean, veghetorul piramidelor și al tainelor secrete și un portal de lumină între lumea văzută și nevăzută. Statuia Sfinxului, sculptată din calcar, înfățișeză un leu cu chip uman. Are înălțimea de 20 m și lungimea 73.5 m. Pentru a proteja monumentul, autoritățile egiptene au intrezis accesul pâna lângă Sfinx. Celebrul vizionar Edgar Cayce a scris în anul 1933 despre viziunea sa, în care i s-a arătat camera secreta păzită de Sfinx, unde se află documente și informații despre toate civilizațiile lumii. El susținea că într-o zi, sub laba dreaptă a Sfinxului din Egipt, va fi descoperită camera secretă, numită „Sala Cronicilor”.

Într-una din legendele despre Sfinx, se spune că faraonul Thutmose III a adormit la umbra Sfinxului și a visat că a vorbit cu Sfinxul, care i-a spus că se sufocă în nisip. Când s-a trezit din vis, impresionat de mesajul Sfinxului, a ordonat evacuarea nisipului și restaurarea statuii Sfinxului. Între labele din față ale Sfinxului, pe o stelă de granit, este inscripționată această legendă. Într-una din trăirile mele spirituale, când îngerii m-au dus în spirit în Egipt, prin spatele Sfinxului, am intrat într-un flux de lumina care ducea sub Marea Piramidă. Prin mijlocul piramidei trecea o axă de lumină, care urca din pământ și prin Marea Piramidă se înălță până la cer. Știind aceasta, ne-am retras în spatele Sfinxului, unde era liniște. Învăluiți de energia înalt vibrațională a Sfinxului și a entităților veghetoare, am îmbrăcat în lumină țara și pământul cu multă bucurie.

Seara, am mers la shopping, la un atelier de papirusuri și parfurmuri. Gazdele ne-au întâmpinat prietenoase, ne-au servit cu ceai de hibiscus și cafea. Papirusurile sunt făcute din planta papirus, care crește în Valea Nilului. Tija plantei este înaltă de un metru și jumătate și are în capăt frunzulițe verzi ascuțite. Ni s-au arătat etapele transformării plantei în hârtie papirus. Tulpina plantei este tăiată cu un cuțit în mărimea corespunzătoare tabloului pe care dorești să-l realizezi, apoi se decojește și se folosește miezul tulpinii. Acesta se bate cu un ciocan până se obține o fâșie îngustă. Fâșiile obținute sunt lăsate în apă ca să iasă zahărul din ele, apoi sunt aranjate și presate. Astfel, se obține hârtia papyrus pe care sunt desenate chipuri ale faraonilor, alfabetul hieroglific, horoscopul, diferite scene din istoria Egiptului, scarabei sau icoane creștine.

Ca amintire din excursie, am cumpărat și eu papirusuri (scarabeul și pomul vieții). Scarabeul, simbol al renașterii, este o amuletă sub formă de gândac de bălegar, care poartă noroc. La atelierul de parfumuri ne-au oferit să mirosim zeci de esențe naturale și ne-au făcut prețuri bune, numai să cumpărăm. De la atâtea esențe pe care le-am mirosit personal și alte miresme degajate în aerul încăperii, m-a luat amețeala. Am fost nevoită să părăsesc atelierul de parfumuri și am așteptat grupul în autocar. La ora 19, în drum spre hotel, m-am conectat din autocar cu membrii grupului  sibian pentru rugăciunea zilei de 21.

Pe 22 martie, am plecat de la Hotel Ramses spre aeroport, de unde ne-am îmbarcat cu destinația Aswan, oraș situat în sudul Egipului, la 1000 km distanță de Cairo. După un zbor plăcut de aproximativ o oră, am ajuns la Aswan. Din autocar, am admirat orașul Aswan, frumos amenajat  de-a lungul Nilului. Autocarul a oprit într-o parcare pe malul apei de unde urma să mergem mai departe cu vaporașul. De pe pontonul transformat într-un bazar cu suveniruri, ne-am urcat într-un vaporaș, care, timp de 10 minute, ne-a plimbat lin pe Nil spre Templul lui Isis.

Inițial, templul a fost construit pe Insula Philae de regele Ptolemeu II pentru venerarea zeiței Isis. După construcția barajului de la Aswan, pentru a fi salvat de la inundație, UNESCO și autoritățile egiptene au tăiat  templul și l-au mutat, bucată cu bucată, pe Insula Agilkia. Este un templu reamenajat într-un loc cu o priveliște magică, închinat zeiței magiei, vieții și căsătoriei. Isis este fiica zeului pământului, Geb, și a zeiței cerului, Nut, sora și soția lui Osiris și mama lui Horus. Există o legendă frumoasă a lui Isis și Osiris, pe care o relatez în următoarele rânduri:

„Se spune că în vremurile de demult, Osiris domnea pe pământ spre prosperitatea oamenilor. Când Osiris s-a întors dintr-o călătorie, cei 72 de membri ai curții sale, conduși de Seth, fratele lui, au organizat o conspirație. Osiris a fost închis într-un chivot din plumb și dat pe Nil. Însă chivotul de plumb nu s-a scufundat și a ajuns la mal. Soția sa, Isis, a descoperit chivotul cu Osiris și l-a ascuns. Seth l-a descoperit pe Osiris și l-a omorât, tăindu-i trupul în 14 bucăți pe care le-a împrăștiat prin ținuturile Egiptului. Isis a plâns și a suferit foarte mult. Zeului I s-a facut milă de suferința lui Isis și i-a oferit o pereche de aripi ca să zboare și să-și găsească soțul. Îndurerată, a adunat părțile trupului soțului ei și le-a reconstituit, readucându-l la viață cu puterile ei magice. S-a așezat pe el și a luat de la el sămânța, asfel dând naștere fiului lor, Horus. Osiris a murit și a devenit zeul lumii de dincolo. Fiul său, Horus, la vârsta maturității, s-a luptat cu Seth, a ieșit învingător și a preluat moștenirea regatului egiptean.”

Deși este cunoscut ca și Templul lui Isis, templul este dedicat zeiței Isis, soțului ei, Osiris și fiului lor, Horus. Pereții templului conțin hieroglife și basoreliefuri cu scene ale mitologiei egiptene din viața lor. În mitologia egipteană, Isis este reprezentată cu chip uman, o femeie îmbrăcată în rochie lungă, cu tron desupra capului (simbol al puterii); cu aripi largi întinse (simbol al divinității) și după asemănarea cu Hathor, zeița iubirii, cu coarne de vacă pe cap și un disc solar între ele. Horus este reprezentat ca zeu cu cap de șoim. După vizita templului, am stat pe malul apei, am admirat priveliștea, am făcut poze și am savurat sucul de mango.

După aceea, m-am așezat pe o băncuță în curte, lângă covorul întins pe pământ pentru  rugăciune și am rămas în liniște. Au venit pe rând persoane la rugăciune, care se descălțau la capătul covorului, se așezau în genunchi într-un colț al covorului și se rugau plecându-și fruntea până la pământ. Dincolo de ritualul exterior, ne unea aceeași devoțiune a inimilor noastre pentru creatorul a tot și toate. La plecarea din templu, ne-am plimbat cu vaporașul până în locul în care a fost construit inițial templul, Insula Philae, considerată sacră de egiptenii antici, fiind locul de înmormântare al lui Osiris, zeul vieții de apoi.

Ghidul a fost inspirat să ne conducă în această zonă sacră a egiptenilor antici, care, în traseul Nilului, corespunde celei de-a cincea chakre. Vibrațiile energiei acestui loc ne-a activat centrul energetic al gâtului, al comunicării. Asta ne ajută în planul fizic să comunicăm mai ușor și să rostim adevărul, iar în plan subtil, ni se dezvoltă capacitățile extrasenzoriale de telepatie și premoniție. La întoarcere, de la comercianții de pe vaporaș, am cumpărat un șirag de mărgele din os, pe care l-am purtat cu drag în pelerinajele de la templele egiptene. Ne-am cazat la Hotel Tolip, situat pe malul Nilului. Ne-am relaxat la plajă și la piscina de pe terasa frumos amenajată a hotelului, cu o priveliște frumoasă asupra Nilului. A urmat cina cu bunătăți care mai de care mai apetisante, torturi și prăjituri, pe care le-am savurat. Astfel, m-am întors acasă cu două kilograme în plus.

Pe 23 martie, am avut deșteptarea la ora 03.30. Aveam în program vizita privată la Templul lui Isis între orele 5 și 7, după care templul urma să fie deschis publicului. Spre zorii zilei, navigam cu vaporașul pe Nil spre Templul lui Isis, însotiți de doi politiști înarmați care ne asigurau paza. Ajunși pe Insula Agilkia, ne-am îndreptat spre sanctuarul cu altarul lui Isis, unde am făcut rugăciune și meditație pentru eliberarea blocajelor din chakrele și aurele noastre și activarea  darurilor divine pe care le avem fiecare. Persoanele doritoare au primit inițierea Isis. Am avut parte de momente frumoase, în care am fost învăluiți de energii calde și iubitoare și am văzut în spirit imagini cu mesaje simbolice. Așa cum mi-a transmis Sinele Divin, oriunde merg, binecuvântarea divină mă însotește și pașii îmi sunt vegheați de lumina sa. Și așa a fost!

Lumina Sinelui Divin, a Domnului Iisus, a Duhului Sfânt, a Maicii Sfinte, a entităților de lumina, m-a însoțit, vegheat și ghidat în călătoria inițiatică din Egipt. Mi-au arătat în spirit imagini frumoase și simbolice. Într-una dintre ele am văzut un copac cu ramuri și frunze în culorile toamnei. Privind la copacul cu frunze îngălbenite și maronii, înțelegeam că e timpul să-și scuture frunzele uscate, urmând să-i crească frunze verzi. Am înteles că era un simbol al conectării energiei între vechi și nou, că energia cea veche a apus, urmând să se revarse o nouă energie, care aduce schimbare, renaștere spirituală, o viață nouă pentru pământeni.

Când razele de lumină au început să pătrundă prin ferestrele mici din tavan, am văzut în lumină o plantă cu tulpina lungă și frunzulițe verzi în vârf, răsfirate ca un evantai. Era planta papirus, un simbol al renașterii. Prin rugăciune și meditație, am accesat o stare vibrațională înaltă și am primit binecuvântarea Mamei noastre Divine. Energia a luat în câmpurile noastre forma florilor de ghiocei cu tulpină și rădăcină. Când văd în spirit flori, știu că sunt binecuvântări, însă acum vedeam nu doar florile albe, ci și rădăcinile ghioceilor. Am înțeles că era un simbol al binecuvântării divine, dar și îndemnul ca lumina și iubirea divină să crească și să se râspandească în lume prin ființele noastre, să creăm o lume în care să trăim în pace, armonie. Se dorește din Înalt ca fiecare dintre noi să se conecteze la sursa din interiorul ființei sale și să fie un canal prin care să se răspândească în lume lumina și iubirea divină.

Ne-am întors la hotel, am servit un mic dejun delicios și ne-am relaxat la plajă, la piscina hotelui Tolip. La prânz, ne-am îmbarcat pe vasul de croazieră, Concerto. Urmau trei zile de croazieră pe Nil. Marii Inițiați (Enoch) spun că Nilul din regiunea On, la regiunea  Abu Dis, acționează ca o coloană vertebrală, conectând rețelele celor opt zone de temple piramidale cu cele opt chakre care lucrează cu corpul uman. Fluviul Nil este cel mai lung fluviu din lume. Are o lungime de 6650 km2 și izvorăște din Munții Rwandei și Burundi. Curge spre Nord, străbate unsprezece țări și se varsă în Marea Mediterană. Plantele renumite din flora Nilului sunt inul și papirusul, iar reprezentantul faunei este crocodilul de Nil.

Se spune că Egiptul este darul Nilului. Și așa este! De-a lungul Nilului, s-a desfășurat o civilizație înfloritoare, în rest nisip și piatră. Vechii egipteni venerau Nilul, așa cum scrie în imnul Nilului: „Salutări ție, Nil, care ai ieșit din pământ, care a venit să dea viață Egiptului!”

Mi-a plăcut foarte mult pe vasul de croazieră, Concerto. Era un hotel de cinci stele, cu care am navigat pe Nil între Aswan și Luxor. Vasul avea trei etaje (cabine cu băi proprii, recepție, bar, bazar, un restaurant unde am savurat preparate super delicioase) și o punte amenajată pentru plajă și piscină. Fiind prima dată în această viață, când am mers cu vasul de croazieră, mi-am pus o dorință care sunt convinsă că se va îndeplini. Seara, am vizitat bazarul din Aswan (suveniruri, condimente, flori uscate pentru ceai, haine cu motive egiptene, papirusuri, tămăie). Ne-am plimbat printre tarabe cu Amelia și Ionuț de braț și ne-am distrat când comercianții îl strigau pe Ionuț „Hei, Casanova!”

Pe 24 martie, dimineața, în jurul orei 4, ne-am îmbarcat în autocar și am plecat spre Templu Abu Simbel, aflat la o distanță de aproximativ 300 km de Aswan. Într-un convoi de autocare cu turiști, escortați de poliția turistică și însoțiți în autocar de doi polițiști înarmați, am călătorit aproximativ trei ore și jumătate prin deșert. Cât vedeai cu ochii, era o întindere imensă de stânci și dune de nisip. Eram în autocar într-o stare între veghe și somn, când deodată, mi-a apărut pe ecranul mental o imagine în care am văzut o entitate cu chip de faraon, o entitate îmbrăcată într-un veșmânt preoțesc, care avea imprimat pe umeri simboluri aurii și fire de grâu verzi răsărind din pământul deșertic. Meditam la ceea ce văzusem când am auzit vocea ghidului, care ne-a spus să privim pe partea lateral a autocarului ca să vedem răsăritul de soare, apărut la orizont  într-o lumină galben roșiatică. Deșertul Sahara și-a schimbat culoarea și am admirat priveliști frumoase a răsăritului de soare în deșert.

Abu Simbel este un sit arheologic situat pe malul lacului Nasser care cuprinde două temple: Templul lui Ramses II și templul dedicat soției, Nefertari. Templele au fost sculptate în stâncă, în onoarea victorei lui Ramses II asupra hiților. Conform datelor scrise, Ramses II a fost un faraon iubit de popor care a domnit 67 de ani. Avea 201 soții și concubine și 156 de copii (96 băieți și 60 de fete). Soția pe care a iubit-o cel mai mult a fost Nefertari, o femeie frumoasă și deșteaptă, care l-a susținut în guvernarea Egiptului. După construirea barajului de la Aswan, templele au fost mutate și reasamblate la aproximativ 200 m de locul inițial. La templul lui Ramses am rămas fără cuvinte, fiind impresionată de măreția templului.

Pe partea din față sunt patru statui imense, înalte de 20 m, care îl înfățișează pe Ramses II stând pe tron și purtând pe cap coroana de conducător al Egiptului. Ușa de intrare în templu se află între statui (două de o parte și două pe cealată parte), iar deasupra ușii este un basorelief care-l înfățișează pe Ramses venerând zeul Ra. La picioarele faraonului sunt sculpturi cu membrii familiei sale. Intrată în Templu lui Ramses, am pășit în lumea pompoasă a faraonilor și oriunde îmi îndreptam privirea, luam cunoștință cu măreția vieții lui Ramses. În templu sunt coloane sculptate cu chipul faraonului Ramses și pereții acoperiți cu texte și scene care arată aspecte din  viața și acțiunile militare ale faraonului. În sanctuar, unde avea acces doar faraonul Ramses și familia sa, se află statuia lui Ramses și a zeilor Ra – Horakthi, Amon și Ptah.

Templul inițial a fost construit în așa fel încât de două ori pe an, în 21 februarie și în 21 octombrie, ziua de naștere și încoronare a lui Ramses, razele soarelui luminau statuile lui Ramses, Amon-Ra și Horakthi-Ra. Razele soarelui luminează mai întâi fațada templului, apoi pătrund în interior, ajungând până la sanctuar unde luminează cele trei statui, mai puțin statuia zeului Ptah, zeul întunericului. Când templul a fost strămutat, nu s-a mai realizat  aceeași precizie față de poziția soarelui, astfel că soarele luminează statuile din sanctuar cu o zi mai târziu, pe data de 22 februarie, respectiv 22 octombrie. În fața sanctuarului, prin rugăciune și meditație, am trăit momente frumoase și am simțit  energiile care au trecut prin ființa mea. Mare bucurie am trăit în inima mea când o entitate veghetoare a locului m-a binecuvântat și mi-a oferit o cheie de lumină. La ieșirea din templu, călugărul de la intrare ne-a făcut fotografii cu cheia egipteană.

Al doilea templu de la Abu Simbel este dedicat soției, Nefertari, cea mai iubită soție a faronului și zeiței Hathor, zeița vindecării și a iubirii. Este construit la o distanță de 100 m de Templul lui Ramses. Pe fațadă se află construite șase statui, egale ca înălțime (două ale lui Nefertari și patru ale lui Ramses). Este un  templu mai mic ca dimensiune, însă cu o energie blândă și iubitoare. În timpul rugăciunii ne-au învăluit fluxuri de lumină mov și rozalii și am văzut strălucind pe frunțile noastre triunghiuri de lumină. În traseul Nilului, Templul de la Abu Simbel corespunde  celei de a doua chakre, care este asociată cu sexualitatea, bucuria, plăcerea, primită prin simțurile fizice. Energia locului ne-a activat petalele florii centrului sacral, care ne ajută să fim mai  creativi, atractivi și cu dragoste de viață.

În popasul făcut la drumul de întoarcere de la Abu Simbel spre Aswan, am văzut fenomenul de fata Morgana în deșert. Când priveam în zare, vedeam o întindere imensă de apă. Fata Morgana este sora regelui Arthur, care a învățat trucuri de la vrăjitorul Merlin și avea puterea de a vindeca și de a-și schimba forma. Conform specialiștilor, această iluzie optică apare datorită devierii razelor de soare care trec prin straturi de aer cu temperaturi diferite. La întoarcerea către Aswan, eram în autocar și mulțumeam entităților de lumină care m-au învăluit în lumina și iubirea lor, când deodată, mi-a apărut în spirit Baba Vanga, însoțită de un preot bătrân, cu plete albe. Am înțeles că sunt cu noi și că ne susțin în lucrarea spirituală.

În jurul orei 16, am ajuns la vasul de croazieră și am navigat mai departe pe fluviu Nil spre Kom Ombo. Kom Ombo înseamnă,,munte de aur”, numit astfel de pe pe vremea faraonilor, atunci când au fost exploatate în zonă mine de aur. Seara, am vizitat Templul Kom Ombo, situat pe malul Nilului, în localitatea Kom Ombo. Fiecare parte din templu este închinată unei entități diferite. Partea dreaptă este închinată zeului crocodil Sobek, zeul fertilității, iar partea stângă zeului Horus cel bătrân, zeul războiului. Intrarea, sălile și sanctuarele sunt identice, însă pereții templului sunt decorați cu scene, legende mitologice și basoreliefuri în funcție de entitatea căreia îi este dedicat, lui Sobek sau lui Horus, fiecare zeu fiind înfățișat împreună cu familia sa. Pe peretele din spatele templului am văzut reprezentate și instrumente medicale de chirurgie folosite de egiptenii antici. Ieșirea din templu ducea spre Muzeul Crocodililor, unde am văzut o colecție a crocodililor mumificați. La Kom Ombo, ghidul ne-a arătat  Nilometrul, o fântână adâncă, cu care se măsura nivelul inundațiilor Nilului, în funcție de care se calcula bogăția recoltelor și valoarea impozitelor pe care locuitorii zonei o aveau de plătit. A urmat o seară frumoasă pe vasul de croazieră, sărbătorită cu bucurie și cu savurarea multor delicatese egiptene (salate, lipii, legume, pește, fripturi macerate și gratinate, prăjituri).

Pe 25 martie, dimineața, la ora 6, în Edfu, ne așteptau parcate trăsurile cu cai. Câte două-trei persoane ne-am urcat într-o trăsură identificată cu un număr pe care trebuia să-l reținem ca să ne întoarcem cu aceeași trăsură la vasul de croazieră. În funcție de imaginația vizitiului, care-și vedea trăsura Ferrari, Trabant sau Mercedes-Benz, am pornit spre Templul Edfu. Pe noi ne-a plimbat un tânăr care-și spunea Rambo, cu un Ferrari decapotabil, pe un drum prăfuit și cu miros de bălegar. După o distanță de aproximativ 2 km de plimbare cu trăsura, am ajuns la Templu Edfu, închinat zeului Horus, fiul lui Isis și al lui Osiris.

Templul este vegheat de două statui ale lui Horus sub formă de șoim. La templul din Edfu, Horus este înfățișat sub formă de șoim sau de bărbat cu cap de șoim. Templul a fost acoperit de nisip timp de secole și este foarte bine păstrat. Se spune că în locul în care a fost ridicat templul ar fi avut loc bătălia dintre Seth și Horus, care și-a răzbunat tatăl, Osiris, care a fost omorât și tăiat în bucăți de Seth. Pe pereții și coloanele templului sunt înfățișate hieroglife și imagini din viața lui Horus, inclusiv lupta dintre Horus și Seth (unchiul lui Horus). La ieșirea din templu se trece prin bazare, de unde poți negocia și cumpăra suveniruri. Dacă te opreai să te uiți la un produs, comercianții insistau să-l cumperi, făcându-ți oferte cât mai attractive. Se țineau după tine până la autocar, oferind prețuri tot mai mici – trei dolari, doi dolari, un dolar, numai să cumperi. Uneori, te simțeai agresat de insistențele lor. Ne-am întors pe vasul de croazieră și am continuat navigarea pe Nil. Conducătorul vasului de croazieră a condus bine și repede, a trecut înaintea altor vase de croazieră și am ajuns să trecem prin ecluza de la Esna fără să așteptăm prea mult timp.

După trecerea prin ecluza de la Esna, am continuat navigarea pe Nil timp de trei ore până la Luxor. Deși bătea vântul, am stat pe terasă, unde am savurat un cappuccino, am făcut qigong și terapii. Am îmbrăcat în lumină câteva persoane pentru conexiuni în corpul energetic, pregătindu-le pentru lucrarea spirituală din Karnak și Luxor. După amiază, am ajuns la Karnak, un loc sacru, unde pentru prima oară pe pământ s-a dorit să se aducă închinare unicului a toate creator. Am avut emoții când am pășit fizic în acest loc, numit nu întâmplător „cel mai ales dintre locuri”. Karnak, fost centru religios al Egiptului, cuprinde un complex de temple, înscrise în Patrimoniu Mondial UNESCO din 1979. Este vorba de temple mari, dedicate lui Amon-Ra, Mut, Montu, Amenhotep, și de temple mai mici, dedicate lui Osiris, Khonsu, Opet, alături de capele și sanctuare.

Este un muzeu în aer liber, care se întinde pe o suprafață de 100 ha, cu temple, săli, coloane, obeliscuri. Mare bucurie am trăit în inima mea când la intrare, la macheta din curte, în locul în care ghidul ne-a oprit să ne aducă la cunoștință informații despre Karnak, am primit binecuvântarea Domnul Iisus. Simțeam în sufletul meu bucuria reconectării cu acest loc, unde am slujit lumina în urmă cu mii de ani. Am avut sentimentul că am intrat într-o altă lume, o lume a  luminii, a iubirii divine, în care m-am simțit  iubită, ocrotită, dar mai ales simțeam iubirea în inima mea pentru toți și toate. Oriunde priveam, vedeam lumea magnifică a egiptenilor antici: ziduri mari din blocuri de piatră, statuete care străjuiesc intrarea prin porți, pereți cu inscripții hieroglifice, simboluri antice, coloane cu înălțimi impresionante și obeliscuri.

Cel mai important templu este Templul lui Amon-Ra. Impresionantă este Sala Coloanelor, numită Sala Hipostilă, ce cuprinde 134 de coloane dispuse pe 16 rânduri (122 de coloane au o înălțime de 10 m, iar 12 coloane au o înălțime de 21 m). Coloanele dispuse pe părțile centrale sunt mai înalte decât coloanele dispuse în părțile laterale, astfel că ferestrele construite în partea de sus a pereților permit razelor soarelui să pătrundă ca niște sulițe luminoase printre coloane, ceea ce creează o atmosferă mistică. Pe coloane sunt înscrise scene din mitologia antică și basoreliefuri colorate, care relatează ascensiunea faraonilor către zei. De-a lungul secolelor, fiecare faraon care a urmat la domnie a reconstruit sau a adăugat și extins clădiri în complexul din Karnak. Aleea Sfinxilor cu capete de berbeci te poartă pe un drum al luminii între Karnak și Luxor. Vibrația energiei îți încarcă celulele corpului cu lumină, activează centrii energetici și simți intens lumina și iubirea în inima ta.

Am făcut un scurt popas la Lacul Sacru, folosit de preoți pentru curățare spirituală. La  monumentul scarabeului, ne-am pus dorințe. Scarabeul este un gândac de bălegar, care, rostogolind o bucată de bălegar în direcția soarelui, o transformă într-o sferă perfectă. Se spune că dacă îți pui o dorință și te rotești de trei ori în jurul scarabeului sacru, dorința se va îndeplini. Mi-am pus și eu o dorință la scarabeul sacru și îl port cu drag ca amuletă norocasă. Scarabeul este un simbol al nemuririi, al renașterii, care aduce noroc și împlinirea dorințelor. Am înălțat gânduri de lumină și iubire în templul lui Amon-Ra, la obeliscuri, la Templul Zbuciumului Interior și la Templul Ascensiunii.

Templul Zbuciumului Interior este templul zeiței Sekmet. Pe vasul de croazieră, în drumul  spre Karnak, când am îmbrăcat în lumină o doamnă din grup, printre informațiile primite, am văzut în spirit o entitate care îi oferă o cheie ca să deschidă o ușă. Când i-a oferit cheia, eu înțelegeam telepatic și îndemnul transmis, acela de a trece dincolo de aparențe și de a ajunge la lumina din ea. I-am transmis aceasta, și în aceeași zi, aveam să înțeleg că ceea ce văzusem în spirit avea o dublă semnificație. Când am ajuns în fața Templului Zbuciumului Interior, călugărul care avea cheia de la ușa de la intrarea în templu, i-a întins cheia doamnei ca să deschidă ușa. A luat cheia, m-a privit cu uimire și a deschis ușa templului. Ea a deschis ușa templului zeiței Sekmet, însă îndemnul entității a fost de a deschide ușa din interiorul ființei sale.

În interiorul ființelor noastre se dă o luptă între ființa efemeră, numită trup, care ne atrage în lumea exterioară spre satisfacerea dorințelor trupești și ființa spirit, care ne îndeamnă spre lumina și pacea din noi înșine, ca să-i auzim vocea cea de taină. Zeita Sekmet ne ajută în războiul lăuntric, dintre trupul care se vede, separat de restul lumii și spiritul, care știe că este una cu tot. Vechii egipteni inițiați transmiteau cunoașterea lor semenilor prin scene sau simboluri înscrise pe pereții templelor. În Templul Ascensiunii, ghidul ne-a arătat înscrise pe pereții templului cele șapte ceruri, prin care trece sufletul când urcă spre lumină și cele șapte chei de care are nevoie ca să deschidă ușile. Pe măsură ce creștem în lumina, primim cheia cu care putem descuia ușa cerului corespunzător nivelului nostru de dezvoltare spirituală.

În planul fizic, un elev care a absolvit patru clase înțelege ce a învățat în clasele inferioare, dar nu cunoaște informații pe care urmează să le învețe în liceu. Ca să le cunoască, promovează și ale clase. Așa este și în planul subtil. Dacă ești în cerul 4 și-ți dorești să ajungi în lumina cerului 7, te aventurezi la școala vieții planetare ca să evoluezi spiritual. În funcție de modul de viață pe care-l trăiești în gândire și simțire, poți ajunge în cerurile superioare.

Apusul de soare l-am văzut din Luxor, fosta capitală a Egiptului Antic, care se numea Teba. Era pe înserate și s-au aprins luminile. S-a creat un loc magnific! Erau temple, coloane, obeliscul, aleea străjuită de sfincși, entități de lumină, turiști care admirau uimiți măreția și frumusețea locului. Mi-au venit în gând Akhenaton și Nefertiti. Deși au trecut mii de ani de la plecarea lor în alte spații, energia iubirii lor încă dăinuie în spațiul eteric al Egiptului. Când am ajuns în fața templului, am recunoscut că acesta era locul în care îngerii mi-au arătat în spirit că se repară altarul unde am mai slujit lumina.

Templul din Luxor a fost dedicat lui Amon-Ra, soției sale, Mut și fiului lor, Khonsu. Intrarea în templu este străjuită de două statui a lui Ramses II și un obelisc din granit roz, înalt de 25 m. Inițial, în fața templului au fost două obeliscuri, însă un obelisc a fost dăruit regelui Franței și se află în Piața Concordiei în Paris. În schimbul obeliscului a fost primit un ceas, pe care l-am admirat în Cetatea lui Saladin. În prima parte a templului (curtea lui Ramses), se regăsesc statui ale faraonului Ramses și 74 de coloane tip papirus. Aici se află Moscheea lui Al-Hajjaj, construită de musulmani peste o parte din ruinele Templului Luxor. Curtea Amenhotep are rânduri duble de coloane, dispuse pe trei laturi, cu capiteluri în formă de papirus. Sala Hipostilă este susținută de 32 de coloane cu aspectul plantei papirus, dispuse în patru rânduri de câte opt coloane. Conform datelor scrise, în templu se află săli, altare, sanctuare.

  • un altar din timpul domniei lui Hatshepsut (partea cea mai veche a templului);
  • un altar al nașterii, construit de Amenhotep III (sunt redate scene ale nașterii divine, tatăl lui Amenhotep fiind zeul Amon);
  • un altar cu barcă (barca de ceremonie, cu care se transportau statuile zeilor în timpul festivalului Opet din Egiptul Antic);
  • Capela lui Alexandru cel Mare;
  • sanctuarul unde a fost păstrată statuia lui Amon-Ra.

Am făcut rugăciune în templu, la obelisc și pe aleea cu coloane. Pe o parte a coloanelor erau și spirite care aveau nevoie de lumină. Când am invocat lumina pentru ele, a apărut în spirit un preot, care citea dintr-o carte, din coperțile căreia se răspândeau în jur lumințe albe-aurii. Mi-a plăcut foarte mult la Karnak și Luxor. Este un loc cu mare încărcătură energetică, cu adevărat  numit „cel mai ales dintre locuri”. În traseul Nilului, complexul de temple din Karnak și Luxor corespund centrului energetic al  inimii. De aceea am simțit atât de intens activarea petalelor florii inimii. Vibrația acestui loc ne-a ajutat să ne deschidem inimile. Când iubirea curge în inimile noastre, celulele vibrează, mintea se luminează și trupul fizic devine sănătos. Iubirea necondiționată este cheia care ne descuie uși spre cerul de lumină.

Să simțim și să trăim energia iubirii divine în inimile noastre. Să urmăm îndemnul lui Brâncuși, care mi-a transmis cu ani în urmă: „Vedeți voi iubirea? Nu o vedeți, dar când iubirea curge în inimile voastre, ea vă vindecă! Vedeți voi dorul de lumină? Nu îl vedeți, dar când îi simțiți chemarea, sufletele voastre se înalță asemenea Măiastrei! Luați aminte, simțirea este cheia!”. Am mulțumit îngerilor că de sărbătoarea Buna Vestire s-a rânduit să fiu în acest loc sacru, unde pentru prima oară pe pământ s-a dorit să se aducă închinare unicului a toate creator. Ne-am reîntors pe vasul de croazieră, unde am savurat cina cu multe bunătăți.

După cină, am mers spre cabina mea, care trecea pe lângă bazarul cu suveniruri. Domnul de la bazarul cu bijuterii m-a atenționat că este gata medalionul și să merg să-l iau. Am încercat să-i explic că este o greșeală, că nu am comandat nici un medalion, însă el susținea că este colierul pregătit pentru Nicole. Nu știam egipteana și mi-au venit în gând cuvinte în limba germană pe care le știam de când au studiat copiii mei la școală, însă nu m-a înțeles. M-a salvat italiana și aveam să aflu că medalionul era surpriza soțului pentru mine.

Era un medalion de argint care avea pe o parte scris numele meu în egipteană (Nicole, de la Nicoleta, însă ultimele două litere nu au mai încăput) iar pe partea cealaltă trei simboluri magice ale Egiptului Antic: crucea egipteană, scarabeul și ochiul lui Horus.

Crucea egipteană este numită cheia vieții și a nemuririi. Este un simbol de protecție, care deschide drumuri și oportunități. Scarabeul, simbol al renașterii, al învierii, aduce prosperitate și noroc. Ochiul lui Horus reprezintă ochiul adevărului, protecție și cunoaștere. L-am primit ca pe un dar al cerului în ziua în care am desfășurat lucrarea spirituală în Karnak și Luxor, locul unde îngerii m-au dus în spirit și mi-au arătat că am slujit lumina în urmă cu mii de ani.

Seara, am participat la un spectacol Belly Dance pe vasul de croazieră. Belly Dance înseamnă „dansul din buric”, cu mișcări de unduire a  corpului, care scot în evidența senzualitatea formelor femeii. Am glumit cu Amelia și ne-am spus că dacă mai stăm o perioadă în Egipt în resorturi cu meniu de cinci stele, cu siguranță o să aveam pe abdomen rezerve să le unduim în timpul dansului. Spun Egipt cu resorturi de cinci stele pentru că în afara resorturilor, oamenii au o viață modestă.

Pe 26 martie, după micul dejun, ne-am urcat în autocar și am plecat spre Valea Regilor. Am vizitat Coloșii din Memnon, mormintele faraonilor, Templul Reginei Hatshepsut și atelierul de alabastru.

Coloșii din Memnon sunt două statui masive din piatră, vechi de peste 3300 de ani, ale faraonului Amenhotep III. Au înălțimea de 14 m și cântăresc aproximativ 800 tone. Statuile erau străjerii porții de intrare în templul lui Amenhotep III, care a fost transformat în ruine de un cutremur și apele Nilului. După trecerea timpului, odată cu fisurarea și deterioarea lor, statuile au început să cânte dimineața la ivirea zorilor. Se credea că acest sunet, numit vocea lui Memnon, era miraculos și purtător de noroc celui care îl ascultă. Astfel, locul a atras mii de turiști dornici să asculte cântecul statuilor. După restaurarea statuilor, sunetul miraculous a dispărut, însă turiștii continuă să viziteze aceste statui antice, care amintesc de măreția faraonului Amenhotep III, considerat zeu pe pământ.

Au urmat mormintele faraonilor din Valea Regilor. Alături de Karank și Luxor, Valea Regilor este inclusă în patrimoniul UNESCO din 1979 și vizitată de mii de turiști din toată lumea. Ghidul grupului, Ehab Said, o adevărată enciclopedie în tainele vieții și morții egiptenilor antici, ne-a relatat multe informații. Egiptenii credeau în nemurirea sufletului și continuarea vieții după moarte. Faraonii își imaginau că viața după moarte era o continuare a vieții pământene. De aceea, după moarte, corpurile erau mumificate și așezate într-un sicriu pe care desenau portretul decedatului, pentru ca spiritul să-și recunoască trupul și să se uneseacă cu el ca să-și continue viața.

După înscăunare, faraonii și regii Egiptului erau preocupați să-și construiască mormintele pentru viața de apoi, unde urmau să fie îngropați cu multe bogății. Pentru ca mormintele să fie ferite de ochii jefuitorilor, au ales o vale aridă între munți, construind morminte adânc săpate în piatră, pe care le decorau cu scene din viața defunctului și texte din cărțile sfinte ale egiptenilor. Timp de 500 de ani, în Valea Regilor au fost îngropați faraonii și regii Egiptului antic. Oamenii simpli nu-și puteau permite costurile pentru astfel de morminte. În Valea Regilor, au fost descoperiete 63 de morminte, însă nu toate sunt deschise turiștilor. De la autocar, ne-am urcat într-un trenuleț care ne-a condus în apropierea mormintelor. Deși aveam incluse în prețul biletului  vizita a trei morminte, eu am vizitat un singur mormânt, a lui Merenptah.

Am coborât pe culoarul lung de peste 100 m, privind la pereții mormântului cu scene din mitologia egipteană (desene, simboluri, picturi colorate, scrieri hieroglifice – texte din cărțile sfinte ale egiptenilor antici). Era o adevărată artă egipteană! Pe măsură ce coboram treptele în mormânt, simțeam o energie apăsătoare și sufocantă. Am continuat turul complet al mormântului, însă când am ieșit afară, m-am simțit obosită. Până au venit ceilalți membri ai grupului, care au vizitat și alte morminte, eu am așteptat la terasă, savurând un suc rece de mango.

A urmat Templul Reginei Hatshepsut. Regina Hatshepsut a fost regina faraon care a domnit 21 de ani, asigurând pacea și prosperitatea regatului. Am urcat scările spre templu, admirând imaginea frumoasă a templului, străjuită de vale și munți deșertici. Deși era soare, simțeam o adiere răcoroasă ce-mi oferea starea de bine. Templul este frumos  construit pe trei terase în trepte, legate între ele prin rampe largi, înconjurate de grădini care erau pe vremea reginei pline de arbuști și flori. Acum sunt grădini deșertice. Pe pereți, coloane și capele sunt picturi și inscripții ce arată evenimente din viața reginei, a fiului ei vitreg și bogăția zonei. Acest templu este aliniat cu răsăritul soarelui la  solstițiul de iarnă, atunci când lumina soarelui pătrunde prin deschiderea aflată deasupra ușii sanctuarului și lumineaza pe zeul Amun, pe faraonul Tutmes III  și pe zeul Nilului, Hapi.

În traseul Nilului, Valea Regilor (templul reginei și mormintele subterane ale regilor și nobililor egipteni) corespund chakrei plexului solar. Accesarea acestor energii ne-a activat centrul voinței, care ne ajută să avem forță personală, autocontrol, respect față de sine și relații armonioase cu semenii.

În drum spre hotel, am oprit la atelierul de alabastru. În fața atelierului, ne-a fost prezentat modul de transformare a pietrei în obiecte decorative (vaze, cruci egiptene, piramide, scarabei, amuletele norocoase). În atelier erau expuse suveniruri pe care le puteai cumpăra și astfel, am admirat zeci de suveniruri din piatră (statuete, piramide, obeliscuri). În amintirea momentelor înălțătoare trăite la Karnak și Luxor, am cumpărat un obelisc de alabastru, iar scarabeul l-am primit în dar. Ne-am cazat la Hotel Hilton din Luxor, un hotel foarte frumos, situat pe malul Nilului. Am văzut apusul de soare de pe tearsa hotelului, amenajată pentru plajă și piscină. Am servit o cină super delicioasă, salate, lipii, specialități egiptene și am băut suc de mango și berea locală, Sakara.

Pe 27 martie, dimineața, ne-am urcat în autocar și am plecat din Luxor spre Hurghada. După aproximativ 80 km, am făcut popas la Dendera. Conform datelor scrise, complexul de la Dendera se întinde pe o suprafață de 40.000 m2 și cuprinde un complex de temple: Templul zeiței Hathor, Templul Nașterii lui Isis, Lacul Sacru, sanatoriu, Capela lui Nectanebo II, Basilica Creștină, Capela Romană, Porțile lui Domițian și Traian, chioșcul roman.

Cel mai important este Templul zeiței Hathor, zeița iubirii și a vindecării. Hathor este reprezentată în mitologia egipteană ca o femeie cu urechi de vacă sau purtând pe cap o coroană cu coarne de vacă și cu un disc solar între coarne. Templul zeiței Hathor este foarte frumos și bine păstrat, cu zidurile mari groase din piatră, pline de hieroglife, coloane imense cu scrieri, bazoreliefuri, picturi colorate și tavane sculptate cu corpuri cerești  și calendare  astrologice. Cel mai vechi zodiac din lume este sculptat pe tavanul unei camere la Dendera. Coloanele de pe fațada templului și din interior sunt decorate cu chipul zeiței Hathor, cu urechi de vacă.

Am vizitat săli, culoare, camere care încă mai păstrează picturi în culori vii și m-am minunat de frumusețea acestui loc, care-ți amintește de lumina din tine. Într-una din camere, pe pereți, sunt basoreliefuri din piatră, numite „Lumina din Dendera”. Razele de lumină gravate seamană cu becurile, de aceea unii spun că sunt becuri, întrucât vechii egipteni aveau cunoștinte de electricitate, alții spun că sunt flori de lotus din care ies șerpi (șarpele fiind o imagine care-l reprezintă pe zeul creator). Ar putea fi și simbolul  energiei kundalini, care se înalță și luminează omul. Printre figurile egiptene reprezentate pe zidurile templului, care aduceau ofrande zeiței Hathor, am văzut-o pe regina Cleopatra, entitatea veghetoare a ținuturilor egiptene, cu care m-am întâlnit în spirit într-un ținut deșertic din Egipt, înainte de excursie.

Scara care duce spre acoperișul templului are treptele topite pe mijloc. Explicațiile diferă: unii spun că motivul ar fi uzura în urma folosirii treptelor timp de secole, alții că ar fi urme ale  extratereștrilor, întrucât e nevoie de o temperatură  ridicată ca să topească treptele din piatră. De pe acoperișul templului ai o vedere frumoasă asupra zonei: într-o parte deșertul și în cealaltă parte Nilul și orașul din apropiere. Mă bucur că am vizitat templul zeiței Hathor. Deși vizita a fost opțională și a însemnat costuri suplimentare, a meritat! Am simțit intens energia divină care ne-a încărcat inimile cu bucurie și iubire. Ar fi fost incomplet turul pe la templele egiptene fără să ne împărtășim și cu energia acestui loc sacru al zeiței vindecării. Pe vremuri, pelerinii vizitau templul pentru vindecare fizică, psihică și mai ales pentru vindecarea spirituală, considerată magică. Mărturie a rămas Lacul Sacru și sanatoriul din cărămidă, unde se practica pe vremuri vindecarea magică.

Eu rezonez cu energiile Hathoriene. Cu mulți ani în urmă, visam la un loc de vindecare prin lumină, iubire și sunet. Astfel, în 2005, când am deschis cabinetul, l-am numit Hathori Terapii. Apoi, în 21 octombrie 2007, din Înalt s-a dorit să fie numit Casa de Lumină Maria, unde desfășor terapii spirituale, prin lumină, iubire și sunet. Sunetul Divin l-am numit cânt de pasăre măiastră! De la Dendera, ne-am urcat în autocar și am continuat călatoria spre Hurghada. În autocar, am avut parte de o trăire foarte frumoasă.

Eram în liniște într-o rugăciune tăcută, mulțumind zeiței Hathor pentru binecuvântare. Dintr-o data, m-am înălțat în spirit și m-am văzut mergând cu grupul spre un tron luminos care se vedea în depărtare. De la tron venea în întâmpinarea noastră, o pisică neagră, mare cât o panteră. Nu-mi era teamă de pisică. Privind la ochii ei magici, din care tâșneau scântei, i-am simțit blândețea și iubirea cu care ne întâmpină. Când am ajuns în apropierea tronului, am văzut  pe tron o entitate foarte luminoasă, pe creștetul căreia curgeau șuvoi de raze de lumină din înaltul cerului, care o acopereau. De aceea vedeam de la distanță numai tronul de lumină. Entitatea a ridicat mâna spre noi în semn de binecuvântare și prin mâna Sa, a direcționat spre noi un mănunchi de raze care au luminat ființele noastre. Eram fascinață de lumina și măreția a ceea ce vedeam și m-am întrebat în gândul meu: „Oare unde este acest loc minunat?” și ca răspuns la gândul meu, mi-a apărut  „Aleea Sfincșilor” din Luxor.

Am tresărit și am revenit în autocar într-o stare deosebită. Am relatat ceea ce văzusem în spirit ghidului, care mi-a spus că am făcut ceea ce trebuie la Luxor. Aveam să aflu că pisicile erau sacre la egipteni și considerate ființe binefăcătoare și ocrotitoare ale oamenilor. După amiaza, am ajuns la Hurghada și ne-am cazat la Hotel Hilton Plaza. Seara, deși bătea vântul, m-am plimbat desculță pe țărmul Mării Roșii și am emis gânduri de lumină și iubire pămăntenilor. A urmat o zi de relaxare la țărmul mării, în care, cu multă bucurie în suflete, am făcut plajă, baie în Marea Roșie, plimbări prin grădina cu flori și palmieri și savurarea delicateselor egiptene.

Pe 29 martie, dimineața, după micul dejun, am predat cheile la recepție, ne-am urcat în autocar și am plecat de la Hurghada spre Cairo, călătorie care a durat șase ore. Pe drum, în autocar, în liniște, mi-a apărut în lumină pe ecranul mental o imagine cu un ținut desertic, în care am văzut trei entități și Sfinxul. Era Moise, Domnul Iisus, o entitate veghetoare și Sfinxul. Am știut că eram așteptați pentru lucrarea spirituală din Marea Piramidă. Ne-am cazat la Hotel Hilton. La ora 17:45, ne-am îmbarcat în autocar și am plecat spre Marea Piramidă. Aveam vizită privată între orele 19-21. După o oră de mers printr-un trafic extrem de aglomerat, am ajuns la Platoul Giza.

Se terminase programul de vizitare pentru turiști și fizic mai erau în zonă doar persoanele care asigurau paza, însă în plan subtil, multe ființe de lumină așteptau venirea noastră. Când am intrat în piramidă, fiecare dintre noi a avut parte de momente emoționante. După zece zile în care ne-am conectat cu energia locurilor sacre antice, iată că era ultima seară a călătoriei noastre în Egipt, pregătiți pentru meditația și conexiunile energetice din Marea Piramidă. A fost o seară care a încununat excursia noastră cu trăiri intense și energii de înaltă frecvență, care au curs peste noi.

Ajunși în camera regală, ne-am dat jos încăltăminea, ne-am așezat în cerc în jurul sarcofagului, am făcut meditație și am rostit mantre, susținând inițierea fiecăruia dintre noi. Cântecul mantrelor a creat un sunet care vibra în adâncul ființelor noastre și ne-a ajutat să intrăm  în rezonanță cu energia care vibra în Marea Piramidă, deschizându-ne calea spre alte lumi. Rând pe rând, am mers în mijlocul cercului, în locul sacrei inițieri și în fluxul de lumină, care trecea prin centrul piramidei, ne-am înălțat în spirit spre spații celeste.

Am realizat cât de iubiți și ajutați suntem noi, pământenii, și cât de multă bucurie este în cerul de lumină când ne trezim și dorim  evoluția noastră spirituală. Entităti de lumina și maeștrii spirituali au lucrat în corpul nostru de lumina, efectuând conexiunile energetice menite să ne ajute în redobândirea cunoașterii și a înălțării spirituale. Când am primit binecuvântarea Domnului Iisus, în lumina care ne-a învăluit, am văzut în mâna dreaptă a ghidului o ramură cu flori de cireș albe. Era binecuvântarea Domnului Iisus pentru susținerea în lucrarea spirituală. Așa cum mi-au arătat îngerii, ghidul grupului, Ehab Said, a avut menirea de a ne conduce în locuri sacre, de a ne aduce  la cunoștință informații despre aceste locuri sacre și de a ne susține în lucrarea spirituală.

Energia accesată în Marea Piramidă ne-a luminat toți centrii energetici, dar mai ales centrul coroanei. Toate templele pe care le-am vizitat sunt legate energetic cu Marea Piramidă. Pelerenajul nostru pe la temple ne-a ajutat să ne activăm treptat centrii energetici și să fim pregătiți pentru accesarea energiilor înalte din piramidă. În traseul Nilului, Marea Piramidă corespunde chakrei creștetului, numită lotusul cu o mie de petale sau  scara către cer. Prin activarea petalelor florii din vârful capului, urcam treptele scării către cer! Realizam că nu suntem trupul, ci spiritul și adevărata noastră bogăție este lumina. Ne simțim liberi și una cu toate! Astfel, trăim starea de grație, de binecuvântare și iubirea divină. Am fost atât de bucuroasă și recunoscătoare pentru trăirile spirituale și-mi venea să cânt și să dansez de bucurie.

Ajunși la hotel, am intrat în restaurant ca să bem un suc de mango. Chiar atunci, solista cânta o melodie frumoasă din repertoriul Dalida. Am fredonat bucuroși melodia și am cerut să o mai cânte o dată. Și a cântat! În miez de noapte, am mers la aeroport și ne-am îmbarcat cu destinația București. În timpul călătoriei, stăteam pe scaun cu ochii închiși, încercând să adorm. Zâmbeam în sinea mea, realizând că am bilet pe rândul 21, numărul și ziua lucrării mele spirituale. În timp ce mă gândeam la aceasta, mi-a apărut în lumina pe ecranul mental chipul zeiței Hathor, zeița iubirii și a vindecării. Mi-a sărit somnul și am mulțumit prietenilor mei, hathorienilor, că ne-au însoțit în călătoria spre casă.

Dimineața, am aterizat în Bucuresti, ne-am luat la revedere de la membrii grupului, ne-am luat bagajele și am plecat spre casele noastre. Aveam mașina parcată la Amelia, așa că am făcut popas la ea, unde am servit micul dejun si o cafea. Înainte de a pleca din locuința Ameliei, am făcut o rugăciune de mulțumire entităților care ne-au călăuzit și vegheat în călătorie. Sub aripile protectoare ale îngerului care m-a însoțit în călătorie, ne-am înălțat în spirit și am fost învăluiți de fluxuri de lumină vernil, roz și albe aurii. Am primit binecuvântarea cerului pentru lucrarea noastră. După amiază, am ajuns acasă cu sentimentul misiunii îndeplinite. Cu recunoștință, am mulțumit tuturor entităților din planul fizic și subtil pentru susținere în lucrarea spirituală „Lumina Iubirii”.

M-am gândit la ce am văzut, simțit, trăit în locurile sacre egiptene și la entitățile care ne-au întâmpinat în spirit în călătoria spre piramide: Moise, Iisus, entitatea veghetoare și Sfinxul. Știm din scrierile sfinte cine a fost Moise, cine a fost Iisus și ce simbolizează Sfinxul.

…„Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos.” (Ioan 1, 17)

„Merkabah a fost apoi exemplificat în Sfinx, care simbolizează cum Evoluţia superioară în aspectul de Om ar putea călători prin spectrul solar al creaţiei.” (Cheile lui Enoch)

Concluzionând, Moise este mesagerul lui Dumnezeu, care a adus în lume legea divină. Iisus este mesagerul lui Dumnezeu, care a adus în lume harul și adevărul divin. Sfinxul este simbolul evoluției superioare în aspectul de om, care ar putea călători prin spectrul solar al creației. Entitatea veghetoare este Sinele Divin din interiorul ființelor noastre, care ne inspiră și veghează. În starea de pace și iubire, îi auzim vocea cea de taină. Sinele Divin ne-a vegheat și inspirat la școala vieții pământene pe timpul lui Moise, a  Domnului Iisus și ne va însoți în evoluția superioară să călătorim prin spectrul solar al creației.

Se deschide o lume nouă într-o civilizație antică. Din Înalt, se dorește ca fiecare dintre noi să se conecteze la Împărăția din interiorul ființei sale, să fie un canal prin care să se răspândească în lume lumina și iubirea divină. Marile Spirite ne susțin în evoluția spirituală, însă prin munca noastră interioară strălucesc corpurile de lumină în care ne înălțăm spre alte spații. Așa cum ne-a transmis Domnul Iisus, Împărăția lui Dumnezeu se află în interiorul ființelor noastre.

Domnul Iisus ne-a îndemnat să iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru și să ne legăm de cer prin rugăciunea „Tatăl Nostru”, care nu este o simplă rugăciune, ci un amestec de mantre. Mantrele sunt un amestec de sunete de cea mai mare importanţă pentru cei ce sunt în Cerul de Sus, în Opal, unde este Tatăl. Tatăl primeşte aceste sunete şi le decantează peste oameni cu putere şi mai mare. Ele devin un amestec de lumină şi forţă pentru cel care se roagă.

Dragi cititori, la ghidarea îngerilor luminii, am scris aceste trăiri spre bucuria inimilor voastre!

Prin energia rândurilor scrise, vă transmit binecuvântarea entităților, care veghează locurile sacre egiptene, canale de lumină prin care Divinitatea revarsă către pământeni lumina și iubirea divină.

Nicoleta Păsat

Sibiu, 23 Aprilie 2022