Dana din Mediaş, îngândurată că nu ajunge la întâlnirea noastră din 21 februarie, a mers la biserică, de unde în rugăciune s-a conectat cu noi. În timpul rugăciunii, a avut o revelaţie în care a văzut-o pe Fecioara Maria cum întinde mâna către ea şi-i oferă în dar o sferă de lumină aurie. Când a ieşit din biserică privirea ei s-a oprit pe revista „Ecoul Mariei, Regina Păcii din Medjugorje”. Un fior putenic a trecut prin inima ei când a văzut pe prima pagină a revistei, imaginea care-i apăruse în rugăciune, cu Maica Sfântă care întinde mâna şi oferă o sferă de lumină aurie.

MedjugorjeEmoţionată, Dana a cumpărat revista şi în 27 februarie când a venit la Sibiu ca să participe la programul de vindecare spirituală, mi-a relatat trăirea ei şi mi-a dăruit revista. Am simţit că este un semn să ajungă din nou la mine revista „Ecoul Mariei, Regina Păcii din Medjugorje”. Când am luat revista în mâinile mele am retrăit emoţia din august 1998, când eram la un magazin în oraşul Avrig iar privirea mi s-a oprit pe revista „Ecoul Mariei, Regina Păcii din Medjugorje” şi am simţit în inima mea chemarea Maicii Sfinte !

I-am povestit atunci soţului meu cum am simţit în sufletul meu chemarea de a merge în Medjugorje, iar el mi-a spus că dacă facem rost de bani, vom merge în pelerinajul care se organiza în luna septembrie 1998, de ziua Sfintei Cruci. Am rugat o colegă să-mi împrumte bani de transport şi cazare şi ne-am înscris să mergem în pelerinajul organizat pentru Medjugorje eu, soţul şi Andrei, care abia împlinise 4 ani. Mulţi m-au întrebat atunci cum plec eu la un drum de peste 1300 km cu un copil de 4 ani, că este obositor şi nu are răbdare, însă îngerii au avut grijă de aceasta, căci Andrei a fost cuminte şi înţelegător, chiar mai răbdător decât adulţii.

În vibraţia acestui loc,ne-am inaltat sufletele mii de pelerini veniţi din toate colţurile lumii.Mi-aduc cu drag aminte cum am urcat desculţi pe muntele Krizevak, care aminteşte de patimile lui Iisus şi de crucea noastră. În vârful muntelui se înălţa o cruce de lumină care domina întreg ţinutul Medjugorje, la baza căreia exista un soclu imens, unde pelerinii depuneau scrisorile cu cererile lor. Cei care reuşeau să urce până la cruce desculţi, pe poteca cu pietre ascuţite, se numeau învingători şi se simţeau liberi. Andrei îşi va aminti toată viaţa cum la vârsta de 4 ani, a urcat pe muntele Krizavek desculţ şi în vibraţia rugăciunii „Bucură-te Marie”.

Medjugorje este un loc înalt vibraţional în care pelerinii reuşesc să-şi deschidă inimile şi să iubească necondiţionat, un loc în care dorinţele noastre se îndeplinesc imediat.

În drum spre Medjugorje, ştiind că este greu cu cazarea datorită miilor de pelerini care soseau zilnic, am rugat îngerii să-mi găsească o gazdă la o casă curată, frumoasă, să aibă curte şi loc de joacă pentru copii şi aşa s-a întâmplat. Gazda unde am fost repartizaţi era o femeie curată şi iubitoare de lumină şi frumuseţe. În fiecare colţişor din casă şi gradină sim-ţeam vibraţia sufletului ei luminos.

Când eram pe Colina Apariţiilor, la crucea albastră, a început să plouă torenţial şi ne-a udat hainele şi încălţămintea, iar eu pentru Andrei nu aveam încălţăminte de schimb. În drum spre locul unde eram cazaţi, privind la preţurile încălţă-mintei pentru copii, am realizat că nu-mi pot permite să-i cumpăr altă pereche de adidaşi fiului meu, însă când am ajuns la gazda noastră, l-a luat pe Andrei în braţe, l-a spălat, l-a schimbat şi l-a încălţat cu o pereche de adidaşi şi i-a dăruit multe jucării, fără să ceară nimic în schimb, spunând că este un dar de la Fecioara Maria pentru noi şi Andrei.

Dacă se întâmpla ca cineva să piardă un obiect sau chiar o sumă de bani, o regăsea la obiecte pierdute, căci nimeni nu-şi însuşea lucruri care nu-i aparţineau, din contră, oamenii simţeau impulsul de a dărui.

Alături de mii de pelerini veniţi din toate colţurile lumii şi împreună cu peste 100 de preoţi din toate religiile pământului am cântat „Ave Maria”, iar ecoul acestui cântec răsună şi acum în inima mea. În timpul acestor rugăciuni am fost martora unor trăiri minunate. În preajma mea erau pelerini din zeci de ţări, fiecare spunea rugăciunea în limba sa, însă inimile noastre se înălţau împreună, mai ales la refrenul cântecului „Ave Maria”, care răsuna peste întreg ţinutul din inimile miilor de pelerini şi astfel realizam că de fapt sufletele noastre recunosc o singură religie şi anume RELIGIA IUBIRII !

Mi-am propus să revin în acest loc şi peste câţiva ani chiar am sunat să mă înscriu din nou pentru pelerinaj, însă doamna care se ocupa de organizare, mi-a spus că fenomenul Medjugorje are loc şi la noi în ţară, la Seuca.

Şi astfel într-o zi de duminică, în vara anului 2002, împreună cu familia mea am pornit spre Seuca. Ajunşi în sat, am bătut la multe porţi până am ajuns la Rojiko, vizionara care ne-a primit cu bucurie, ne-a binecuvântat şi de atunci a rămas ca o soră de suflet pentru mine.

În fiecare lună în data de 17 mergeam la rugăciunea de noapte, adoraţia pentru Fecioara Maria. În timpul slujbei, când mă abandonam în rugăciunea fără cuvinte, îngerii aduceau în faţa ochilor mei o carte de lumină din care citea spiritul meu, iar în miez de noapte când veneam către casă, drumul ne era luminat de raze de lumină.

Ne-am înălţat sufletele la Seuca mai ales la apariţiile Fecioarei Maria (amănunte am scris în „Cartea Fiinţelor Vii” şi „Misterul Păsării Măiastre”).

Când am citit acasă mesajul Mariei din Medjugorje, îngerii m-au întrebat: „De ce nu ai citit mesajul şi semenilor tăi care au venit în Casa de Lumină Maria, la programul de vindecare spirituală ?” Deşi când am primit revista, am simţit să fac aceasta, la sfârşitul programului m-am luat cu alte poveşti şi am uitat să citesc celor prezenţi mesajul Mariei din Medjugorje.

În seara zilei de 28 februarie, fiul meu Andrei a venit acasă cu un mărţişor pe care mi l-a trimis doamna Maria, membră a grupului sibian de meditaţie. Când am privit mărţişorul mi-au dat lacrimile, căci am simţit că este un mesaj pentru mine şi m-am gândit că într-adevăr nici că se potrivea mai bine ca eu să port alt mărţişor decât acesta, cu imaginea Maicii Sfinte purtând în braţe pe Domnul Iisus. Privind mărţişorul, îngerii mi-au transmis să dăruiesc şi eu tuturor semenilor un mărţisor spiritual şi am făcut aceasta dăruind tuturor: „Lumina Maicii Sfinte şi Iubirea din inima mea şi a lui Iisus”.

Am dorit să-i mulţumesc şi eu doamnei Maria, pentru acest mărţisor deosebit şi în meditaţie am îmbrăcat-o în lumină. Atunci a apărut în spirit, fiul ei plecat din planul fizic care i-a transmis:„Mamă, mamă, mamă, nu mai pierde timpul în lucruri fără de valoare, lumina şi iubirea sunt bogăţia ta. Te iubesc ! Iată mărţişorul tău !” şi i-a dăruit o inimă roşie de iubire şi a îmbrăţişat-o.

Fiind părtaşa trăirii lor am realizat încă o dată, că nu există bariere între noi, cei din planul fizic şi cei dragi nouă plecaţi pe alte tărâmuri şi că iubirea este cea care ne leagă unii de alţii şi ne poartă spre veşnicie ! Apoi, privind mărţişorul şi simţind iubirea şi lumina Maicii Sfinte, mi-a venit din nou în gând revista cu mesajul Mariei şi mi-a fost clar că trebuie să-l dau mai departe.

Prin urmare, vă fac cunoscut vouă tuturor celor care citiţi aceste rânduri, mesajul Mariei, Regina Păcii din Medjugorje, din 25 noiembrie 2009: „Dragi copii, în acest timp de Har, vă invit pe toţi să reînnoiţi rugăciunea în familiile voastre. Pregatiţi-vă cu bucurie pentru venirea lui Iisus. Copilaşilor, să fie inimile voastre pure şi primitoare pentru ca iubirea şi caldura, să înceapă să curgă prin voi în orice inimă care e departe de Iubirea sa. Copilaşilor, fiţi mâinile mele întinse, mâini de iubire pentru toţi aceia care s-au pierdut, care nu mai au credinţă şi speranţă. Vă mulţumesc că aţi răspuns la chemarea Mea.”

Vă îndemn să fiţi Mâinile Mariei, Mâini de Iubire către toţi cei care s-au rătăcit !

Nicoleta Pasat (Sibiu)

Medjugorje2