Lumina Sinelui Divin

După desfășurarea programului de rugăciune și meditație a zilei de 21 iulie, cu sufletul plin de lumină, am meditat la această carte și am cerut ghidare sinelui meu despre ce să mai scriu.

          Printr-un fior lăuntric, vocea sinelui meu m-a îndemnat să scriu despre prezența sa în interiorul ființelor noastre și cum  prin munca cu sine însuși, omul îi poate simți prezența și se poate contopi cu lumina și iubirea sa.

          Am fost ghidată să scriu ce am învățat din propriile trăiri prin cuvinte simple, pe care să le înțeleagă și persoanele care nu au citit sau absolvit cursuri în domeniul lumii subtile.

          Cu ani în urmă, ca urmare a cursurilor făcute, am aflat că suntem trup, suflet și spirit. Deși omul le poartă în permanență, el este conștient doar de trupul fizic, pe care îl vede cu ochii fizici. Când ni se termină firul vieții terestre, trupul fizic, pe care punem atât de mult preț, moare și este îngropat în pământ. Sufletul se înalță și își creează un alt trup ca să revină la școala vieții pământene.

          Trăind viață după viață, învățăm că nu suntem trupul cu care ne confundăm, ci suntem spiritul, iar adevărata noastră bogăție este lumina. Din propriile trăiri, am înțeles că sinele divin ne luminează, ne veghează și ne îndrumă din interiorul ființelor noastre.

          Noi căutăm învățători, maeștri care să ne îndrume și să ne dea răspunsuri la ceea ce ne frământă, când de fapt avem în noi învățătorul învățătorilor, adică sinele divin, care știe totul despre noi, întrucât ne cunoaște trecutul, prezentul și viitorul, având răspunsuri la toate întrebările noastre.

          Contopirea cu sinele divin este cea mai măreață realizare a omului. În acel moment, omul nu va mai căuta lumină și răspunsuri în afara lui, ci va asculta șoapta inimii sale, ca să audă vocea cea de taină.

          Astfel, omul învață să-și aducă atenția din exterior spre  interiorul ființei sale. Pune întrebări, se roagă, meditează, ascultă și primește inspirație prin ghidare interioară. Și eu m-am întrebat cum pot ajunge la lumina sinelui meu divin, iar acesta mi-a transmis: „În tăcere mă vei găsi!”. Și așa a fost!

          Așadar, noi suntem spirit, suflet și trup. Atunci când vine pe pământ, Scânteia Spirit se îmbracă cu haina sufletului, iar sufletul își creează un trup, ca să se poată manifesta în planul fizic. Deși în planul fizic fiecare avem un trup, un nume și ne manifestăm ca și personalități separate, în plan subtil noi suntem una cu tot ceea ce există.

          Așa cum ne-a transmis Sfântul Apostol Pavel, „fiecare sunteți mădulare în parte și temple al Duhului Sfânt”. Suntem cu toții copiii Tatălui Ceresc și purtăm în noi scânteia divină.

          Iată un exemplu din corpul nostru fizic: degetele mâinii. În aparență, fiecare deget este separat de celălalt deget și este numit diferit (degetul mare, arătător, mijlociu, inelar, mic). Totuși, degetele nu sunt separate de mână, ci aparțin mâinii, iar mâna aparține trupului.

          În aparență, omul se manifestă în planul fizic printr-un trup, separat unul de altul, dar în plan subtil, există fire nevăzute care ne leagă unii de alții și formăm un suflet mare, sufletul Lumii.

          Fiecare parte din noi (spirit, suflet și trup) se manifestă în același timp, pe frecvențe diferite.  De exemplu, în cazul emisiunilor TV, acestea se derulează la aceeași oră, pe canale diferite. Tu vizionezi o emisiune pe Pro TV, iar în același timp, o altă persoană vizioneză un program pe Antena 1, iar eu vizionez un program pe Național TV. E normal să vedem emisiuni diferite, dar dacă tu alegi să vezi emisiunea pe care o văd eu, poți schimba canalul pe Național TV.

          La fel se întâmplă și în cazul radioului. Eu ascult o melodie pe frecvența Magic FM, iar tu asculți o altă melodie pe frecvența Pro FM. Dacă vrei să asculți și tu ceea ce ascult eu, intră pe frecvența Magic FM.

          Îmi aduc aminte că la o meditație, un domn mi-a spus că-și dorește să audă cântecul Măiastrei și m-a întrebat cum să procedeze ca să audă cântecul divin. Îngerii m-au ghidat să-i spun să schimbe frecvența.

          Omule, vrei să crești în lumină? Bucură-te de jocul vieții și urcă trepte spre lumină, punând în practică îndrumările oferite de maeștrii cosmici pentru a evolua spiritual.

          În planul fizic, începi școala învățând alfabetul, apoi începi să scrii, să citești și să socotești. Același demers este și în planul spiritual. Urci treaptă cu treaptă spre lumină și primești teste atunci când treci dintr-o clasă în alta. Testele se dau mai ales prin persoanele apropiate, ca să simți durerea sufletească și să înveți să nu te confunzi cu ea.

          Pune în practică aceste căi pe măsură ce treci prin evenimentele vieții de zi cu zi. Acestea sunt:

          1.Străduiește-te să fii în armonie în gânduri, cuvinte și fapte. Altfel spus, străduiește-te ca ce gândești, spui și faci să fie una.

          2. Ascultă-ți ghidarea sinelui și fii sincer cu tine însuți. Nu asculta ceea ce îți spune unul sau altul din anturajul tău.

          Să presupunem că tu simți să faci un curs de evoluție spirituală, să mergi la o terapie spirituală sau la o meditație, și ceri părerea unei persoane din anturaj dacă să mergi sau nu.

          Dacă persoana pe care o întrebi este dornică de lumină, poate să fie de acord cu ceea ce simți tu să faci.

          Dacă persoana este limitată în gândire, prinsă în dogme sau cu frica de a învăța ceva nou, va încerca să te convingă să nu faci acel curs sau terapie și te va întoarce din drumul tău.

          Întrebarea este: tu asculți de ceea ce spune acea persoană sau de ceea ce simți în interiorul tău?

          Întotdeauna să-ți urmezi ghidarea interioară și să fii atent la ceea ce simți, pentru că sinele divin ne vorbește prin intuiție. Nu strigă în gura mare să faci un lucru sau altul, ci îți dă un imbold, un îndemn către care tu să te îndrepți.

          Dacă atunci când vrei să faci un lucru simți bucurie și chemare în inima ta, mergi pe ceea ce simți tu. Nu asculta de părerea altora, care, din necunoaștere sau rea voință, îți încetinesc pașii pe cale sau te întorc din drumul tău.

          Referitor la armonia în gânduri, cuvinte, fapte și la sinceritatea față de tine, iată un exemplu. Să presupunem că te întâlnești cu o persoană. O privești și îi spui că arată bine, dar în același timp te gândești că arată rău. În acest caz, tu nu ești sincer cu ce gândești, simți și spui.

          Persoana respectivă nu-ți vede gândul tău de nelumină pe care l-ai emis la adresa ei, însă forma gând își pune amprenta în câmpul tău. Atât timp cât ai energii neluminoase în corpul de lumină, trebuie să fii conștient de faptul că va trebui să muncești ca să le cureți, pentru că altfel nu ți se deschid portițele spre starturile superioare.

          Ne putem curăța de energii neluminoase prin gânduri de lumină, prin rugăciune, fapte bune, acceptare, iertare, îngăduință și iubire necondiționată.

          3. Detașează-te!

          Să avem în vedere detașarea de problemele semenilor și detașarea de trup, emoție, minte.

          a) Detașarea de problemele semenilor

          Cu toții avem rude, prieteni sau cunoștințe care ne trag în dramele lor. Noi îi compătimim exagerat și plângem de mila lor, crezând că așa îi ajutăm.

          Când fina mea, Ramona, plecată în lumea îngerilor, trecea prin suferință, eu mă rugam pentru ea, și simțindu-i suferința, am început să plâng de mila ei.

          M-a scos din acea stare glasul sinelui meu divin, care m-a atenționat și mi-a spus să o văd puternică dacă vreau să fie puternică. Astfel, am înțeles că nu o ajutam plângând de mila ei, fiindcă trimiteam către ea energia neputinței.

          Tot ce emitem prin gânduri, sentimente, cuvinte și fapte sunt energii de o anumită frecvență. Dacă eu te văd pe tine neputincios și plâng de mila ta, ce energii emit eu către tine? Emit energia neputinței și a suferinței.

          Energia suferinței pe care eu o emit către tine, își pune amprenta în câmpul meu energetic, după care ajunge în univers și ne afectează pe toți, pentru că toți ne hrănim din oceanul energiei universale. Energia emisă ajunge la destinatar, îl învăluie cu energia suferinței și a neputinței, iar apoi, conform legilor universale care guvernează universul, se întoarce la emițător.

          Știind aceasta, eu nu o să rămân pe energia suferinței și a neputinței. De aceea, eu mă leg de lumină, zicând:

„Doamne, spun o rugăciune pentru semenul meu, care trece prin suferință”.

          Dacă mă leg de lumină, primesc lumină. Energia rugăciunii ajunge la acea persoană, îi întărește câmpul energetic, îi dă putere să treacă prin suferință și să-și împlinească ceea ce are de făcut. În acest fel, eu nu mă cocoșez energetic cu problema sa.

          Dacă tu îmi ceri sfatul la o problemă cu care te confrunți, eu te ajut, te susțin energetic, dar nu rămân pe frecvența suferinței tale și nu te văd neputincios. Știu că ești scânteie de lumină. Ești copilul lui Dumnezeu ca și mine și ai în tine puterea de a te înălța spre lumină.

          Un om care vorbește doar despre suferința și neputința sa, nu face decât să o activeze și să rămână înlănțuit în acea energie. Trecând prin suferință, va învăța să-și schimbe modul de gândire despre lume și viață.

          Așadar, ajută semenii dacă îți cer sfatul, dar nu rămâne pe frecvența suferinței și a neputinței lor. Prin rugăciune, leagă-te de lumină și emite asupra lor gânduri de lumină. Astfel, îi ajuți să treacă mai ușor prin suferință și să ardă energiile neluminoase care i-au învăluit.

          b) Detașarea de trup, emoție și minte

          Noi avem un corp fizic, emoțional, mental și spiritual.

          Corpul fizic este vehiculul prin care ne manifestăm în planul fizic. Am grijă de corpul fizic și îl hrănesc prin dietă adecvată, îl fortific prin mișcare și îl relaxez prin respirație conștientă și plimbări în natură. Am grijă de corpul fizic, pentru că prin el mă manifest pe pământ, însă nu mă confund cu trupul.

          Cum te detașezi de emoție? Indiferent că este vorba de o emoție de mânie, de frică sau de o durere sufletească, să nu negi emoția, ci să o accepți, să o simți și să o conștientizezi.

          Să presupunem că ai o rană în corpul tău, iar tu o acoperi ca să nu se vadă. Acoperind-o, rana se va infecta. Dacă tu îți aduci atenția asupra rănii și o speli, o cureți, o ungi cu cremă, rana se va vindeca.

          Atunci când simți emoția, conștientizeaz-o și adu-ți atenția asupra ei. Tu ești mai mult decât emoția, fiindcă tu ești și cel care o observă și și cel observat. Făcând aceasta, emoția își pierde din intensitate și nu mai are putere asupra ta.

          Așadar, nu ești emoția și nu te confunzi cu ea. Ai grijă de corpul tău emoțional și hrănește-l prin sentimente de iertare, acceptare, îngăduință și iubire.

          Cum te detașezi de minte? Mintea creează în permanență scenarii. Dacă suntem atenți la gândurile care ne trec prin minte, observăm că mintea ne duce în trecut (ce am făcut, ce a spus o persoană sau alta), sau în viitor (ce vom face mâine, ce va fi mâine). Mintea are nevoie de spațiu ca să existe.

          Prin urmare, dacă dorim să trecem dincolo de minte, nu stăm să analizăm scenariile minții cu ce a fost în trecut și ce va fi în viitor, ci suntem atenți la ceea ce trăim în momentul prezent.

          Gândurile vin în mintea mea, dar le observ și le las să treacă. Nu mă confund cu ele, ci prin respirație conștientă, îmi aduc atenția în prezent. Nu mă confund cu trupul, emoția și mintea. Eu sunt scânteia divină și adevărata mea esență este lumina.

          Maeștrii spirituali compară scânteia divină cu soarele, iar gândurile și evenimentele prin care trecem în viață cu norii. Uneori, când cerul este acoperit de nori, noi nu vedem soarele, însă soarele este pe cer. La fel este și cu sinele divin. Acesta ne luminează din interiorul ființelor noastre, chiar dacă noi suntem acoperiți de energii neluminoase și nu-i simțim prezența.

          În evoluția noastră spirituală, urcăm pas cu pas spre lumină. Fiecare persoană urcă în ritmul ei și nu suntem în competiție unul cu altul, întrucât avem la dispoziție o eternitate. Trăind vieți după vieți, cu toții vom ajunge în Împărăția Tatălui.

          Punând în practică cele trei căi, ne luminăm corpurile de lumină și ne ridicăm frecvența vibrațională. În acest fel, trecem de la frecvența trupului (beta) la frecvența sufletului (teta). Când ești pe frecvența sufletului, simți și vezi entitățile de lumină și realizezi că ești una cu tot ce există.

          În acel moment înțelegi și ai îngăduință față de semeni, îi iubești și îi accepți așa cum sunt ei, fără să-i judeci. Doar știi că faptele și cuvintele lor arată gradul lor de evoluție spirituală. Ca și evoluție, mulți sunt la grădiniță, dar vor învăța și vor face pași în lumină pe masură ce termină școala primară, liceul, facultatea. Ca și în planul fizic, nu poți să pui un copil de grădiniță să rezolve integrame de liceu.

          Energia pe care o simți în suflet, iubirea, înțelepciunea, îngăduința, bucuria, acceptarea, tu te străduiești ca prin corpul tău fizic să o aduci în manifestare pe pământ. Nu e destul să spui că faci o rugăciune sau că stai în meditație dacă faptele și cuvintele tale arată faptul că tu nu ești în armonie cu tine și semenii tăi.

          Trăind în bucurie, acceptare, îngăduință, iubire, mulțumire și recunoștință, se deschide portița cea strâmtă între sufletul și spiritul tău, iar energiile divine ajung în lume. Astfel, lumina sinelui divin coboară prin sufletul tău și prin trupul fizic se manifestă pe pământ.

          Ca să ajungi la lumina sinelui, nu căuta în afara ta, ci lucrează cu tine însuți. Nimeni nu poate face aceasta în locul tău. Atunci când alegi să faci un pas către sinele tău, sinele tău face zece pași către tine.

          Străduiește-te să fii în armonie cu tine și semenii, pune în practică cele trei căi amintite mai sus și în fiecare zi fă-ți timp de rugăciune și meditație. La început, faci rugăciunea cu cuvinte, apoi, pe măsură ce crești în lumină, treci la o formă superioară de rugăciune, rugăciunea fără cuvinte.

          În acest fel treci de la rugăciunea minții la rugăciunea inimii. În rugăciunea minții, tu ești atent la cuvinte și stai în minte. În rugăciunea fără cuvinte, tu treci dincolo de minte și ești în inimă. Nu este nevoie de mii de cuvinte, ci de simțire, de trăire, pentru că simțirea este cheia. Prin simțire, deschizi portița inimii tale spirituale, locul în care ești una cu toți.

          Adresează-te divinității, cere ghidare și îndrumare la ceea ce te frământă, apoi rămâi în tăcere și ascultă șoapta sinelui tău. Răspunsul sinelui divin îl vei primi prin inspirație, prin clarauz, clarvedere sau clarsimțire.

          Vei simți bucurie și iubire infinită în inima ta, precum și o căldură arzătoare care îți inundă ființa. Este lumina și iubirea sinelui tău, învățătorul și maestrul tău lăuntric!

          Binecuvântarea Măiastrei și inima de iubire a Domnului Iisus, care bate odată cu inima mea, m-au ajutat foarte mult în evoluția mea spirituală. Am început să văd și să simt scânteia divină din om în urma unei trăiri avută de ziua mea aniversară în noiembrie 2007, atunci când scânteia mea geamănă, venită din alte spații celeste, mi-a oferit bucuria trăirii interioare a unirii cu celălat, cu o altă scânteie.

          Prin vibrația acelei trăiri, s-a declanșat în mine capacitatea de a vedea și de a simți scânteia divină din om și de a trăi bucuria reîntregirii cu divinul din celălalt. În februarie 2009, am văzut imaginea sinelui meu în interiorul ființei mele și am trăit bucuria de a mă contopi în lumina și iubirea sinelui meu divin.

          Am simțit energia fierbinte care a pătruns prin fiecare celulă a mea și am înțeles adevărul din inima mea. Eram una cu tot ce există. Eram una cu totul. Eram una cu sinele meu și cu Dumnezeu. Vocea sinelui meu mi-a transmis în 21 februarie 2009:

          „Eu sunt călăuza ta! Mulțumește celorlaltor călăuze din planul fizic și subtil, care ți-au ghidat pașii până în prezent. De acum, vocea mea te va călăuzi. Orice răspuns aici vei găsi, în interiorul ființei tale. Aici mă vei găsi întotdeuna”.

          Și așa a fost! Am auzit vocea sa de taină, iar lumina și iubirea sinelui meu se revărsa prin inima mea către întreaga lume.

În timp ce scriam aceste rânduri, vocea sinelui meu m-a ghidat să numesc cartea „Lumina Sinelui Divin” și am înțeles că energia cărții luminează și înalță sufletul omului și-i activează legătura cu sinele divin din interiorul ființei sale.

          Când îmbrac omul în lumină, văd scânteia divină din om, care se înalță în lumină. Prin frecvența energiei pe care o revărs asupra omului, îl ajut să se elibereze de energiile neluminoase și să ajungă la lumina sa.

          Omule, realizarea ta cea mai măreață este descoperirea și comuniunea cu sinele divin din interiorul ființei tale și manifestarea luminii și iubirii divine pe pământ.

          Mulțumește și fii recunoscător pentru viață, un dar minunat care ți s-a dat ca să crești în lumină. Urmează îndemnul Sfântul Apostol Pavel:

          ,,Bucură-te de darul vieții, rugându-te neîncetat și mulțumind pentru toate!”

          Ai ales să vii pe pământ la școala vieții planetare pentru a-ți plăti datoriile acumulate în alte vieți, pentru a învăța lecții noi și pentru a crește în lumină. Nu-ți consuma energia sufletului acumulând doar averi și bogății, pentru că toate acestea rămân pe pământ. Bogăția ta cea mai de preț este iubirea și lumina din sufletul tău, care te va ajuta să te înalți spre înalte spații celeste.

          Iată o confirmare referitoare la prezența sinelui în interiorul nostru, primită astăzi, când lucram la acest capitol.

          În jurul orei 11:30, am făcut o pauză de la scris și am sunat-o pe sora mea, Lili, ca să-i spun la mulți ani de ziua aniversară. Imediat ce m-am conectat la ea, am trăit bucuria reîntregirii cu sinele ei divin. Mi s-a încălzit centrul coroanei și mi-a apărut pe ecranul mental lumina sinelui ei divin, care mi-a arătat că a binecuvântat-o și a învăluit-o în lumină, ca ea să-i simtă prezența.

          Ea a simțit energia care i-a strabătut ființa și mi-a spus: „Sorela, îți mulțumesc pentru acest dar minunat!”

          I-am zis să mulțumească sinelui ei divin, care și-a făcut simțită prezența, ca ea să știe că este în interiorul ființei sale și că o va călăuzi întotdeauna. M-am bucurat pentru sora mea.           Când trăiești și simți lumina sinelui, nu te mai îndoiești de prezența sa, indiferent de ce spun sau cred cei din jurul tău.

          Ești inspirat, ajutat și vegheat de lumina și iubirea sa, pe care dorești să o răspândești în lume, ca și alți semeni să trăiască aceasta.

          Dragi cititori, să ne ascultăm mereu intuiția. În acest fel suntem ghidați de lumina sinelui divin din interiorul ființelor noastre. Sinele divin nu strigă cu trompeta la urechile noastre, să facem una sau alta, ci ne dă un impuls, o simțire lăuntrică.

          De aceea, să avem momente de reculegere, de a ne conecta cu sursa, cu forța a toate creatoare. În liniște, în meditație, să ascultăm șoaptele inimilor noastre, prin care ne vorbește sinele divin și ne ghidează să ne împlinim menirea pentru care am venit pe pământ.

          Vă doresc tuturor cititorilor să vă descoperiți sinele divin, să-i auziți vocea cea de taină, să-i simțiti lumina și iubirea și să le răspândiți pe pământ.

Nicoleta Păsat

Sibiu, 27 iulie 2021