Îndemn la lucrul cu tine însuţi
În ultimul timp am primit email-uri, telefoane de la persoane necunoscute, care treceau prin suferinţe sufleteşti şi trupeşti şi mi-au cerut să fac rugăciune pentru ele.
În rugăciunea şi meditaţia zilnică, emit gânduri de lumină şi iubire tuturor fiinţelor planetei Pământ, însă nu fac pomelnice şi acatiste în numele altor persoane, pentru că eu simt că fiecare trebuie să lucreze singur cu el, nu să aştepte ca altcineva să se roage în locul său.
Ştiu cât de mult poate ajuta rugăciunea unui om cu suflet curat, însă persoana care trece prin suferinţă, trebuie să se roage şi să realizeze că boala cu care se confruntă nu este o pedeapsă, ci un mijloc de îndreptare şi că prin rugăciune, se leagă de lumină şi se transformă din interiorul fiinţei sale învăţând să ierte, să accepte şi să iubească necondiţionat.
Au fost persoane, care s-au supărat când le-am îndemnat să se roage singure şi le-am spus că nu au nevoie de intermediari între ele şi Dumnezeu.
Simt în sufletul meu, că cel mai mare ajutor pe care-l poţi face unui om, este să-l înveţi să ajungă la „Împărăţia lui Dumnezeu” care se află în interiorul fiinţei sale, ca apoi lumina şi iubirea divină să o manifeste prin gânduri, cuvinte şi fapte, spre înălţarea sa spirituală şi a mamei Pământ.
Îngerii m-au ghidat să scriu aceste rânduri şi să le aduc aminte semenilor, că fiecare dintre noi suntem copiii Tatălui Ceresc şi ajungem să-l descoperim, prin uşa ce se deschide din interiorul fiinţelor noastre.
Înainte de rugăciune cereţi iertare celor faţă de care aţi greşit şi nu ţineţi duşmănie cu nimeni, pentru că dacă eşti supărat pe o persoană, rugăciunea nu are efect. Cum spunem în rugăciunea „Tatăl Nostru”? „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”
Prin rugăciune noi ne adresăm lui Dumnezeu. Îi spunem ce ne frământă, îi cerem ajutor şi îndrumare. Când un copil cere ceva părintelui său, oare acesta nu se străduieşte să-l ajute? Cu atât mai mult Tatăl Ceresc vine în întâmpinarea noastră, după cum se spune „când omul face un pas către Cer, Dumnezeu face zece paşi către el”. Dar atenţie, rugăciunea nu trebuie făcută doar atunci când ai nevoie de ceva anume, sau doar când treci prin boli şi suferinţe, ci mereu să fim în comuniune cu Cerul şi mai ales, să mulţumim pentru toate binecuvântările primite.
După rugăciune, trebuie să învăţăm să ascultăm răspunsul Tatălui şi să rămânem în linişte, în meditaţie. Astfel îi auzim vocea tainică şi simţim iubirea Sa, pe care noi trebuie să o manifestăm în viaţa de zi cu zi, pentru că degeaba ne închinăm, ne rugăm, facem mătănii, iar apoi emitem către semeni gânduri de nelumină (invidie, ură, mânie, dispreţ, gelozie, etc.). Să ne străduim să ajungem la scânteia divină din noi şi să aducem în manifestare pacea, iubirea, bucuria, armonia, căci acestea sunt fructele spiritului nostru.
Să nu mai căutam în exteriorul nostru, căci toată forţa şi puterea sunt în noi.
De aceea vă îndemn să lucraţi cu voi înşivă. Practicaţi rugăciunea fără cuvinte, meditaţia. Când spui cuvinte eşti în minte, când treci dincolo de cuvinte eşti în inimă. De aceea nu-i nevoie de multe cuvinte, ci de trăire, căci simţirea este cheia, aşa cum ne-a transmis Brâncuşi.
Pentru cei care nu aţi citit cartea „Sunet Divin”, vă scriu mesajul lui Brâncuşi:
„Vedeţi voi iubirea? Nu o vedeţi… dar când iubirea curge în inimile voastre, ea vă vindecă. Vedeţi voi dorul de lumină? Nu îl vedeţi, dar când îi simţiţi chemarea, sufletul vostru se înalţă asemeni Măiastrei! Luaţi aminte, simţirea este cheia!”
Ca o confirmare în plus la ceea ce v-am spus referitor la rugăciune, vă aduc aminte ce ne-a transmis Domnul Iisus prin Maica Vian:
„Rugăciunea unui sfânt poate servi lumina iubirii peste un om, dar niciodată lumina iubirii de la Tatăl Meu.”
Şi ne îndeamnă să spunem rugăciunea „Tatăl Nostru”, care nu este o simplă rugăciune, ci un amestec de mantre. Mantrele sunt un amestec de sunete, de cea mai mare importanţă pentru cei ce sunt în Cerul de sus, în Opal, unde este Tatăl.
Tatăl primeşte aceste sunete şi le decantează peste oameni cu putere şi mai mare. Ele devin un amestec de lumină şi forţă pentru cel care se roagă.
Nicoleta Pasat
Sibiu, 13 februarie 2013