Sharing is caring!

Aseară, la miezul nopții, eu și Ionuț ne-am dat întâlnire cu Andrei și Gheorghe la Slujba de Înviere în cartierul Valea Aurie. Este cartierul nostru de suflet, la marginea Pădurii Dumbrava, în care am locuit 20 de ani, unde au crescut Andrei și Gheorghe și am dat viață primilor zece copii spirituali, cărțile de inițiere și evoluție spirituală pe care le-am scris. Deși afară au fost 0°C, mii de oameni din cartier au participat la slujbă cu inimile deschise și pline de bucurie, iar văzduhul a răsunat în vibrația cântecului „Hristos a Înviat!”.

În Noaptea de Înviere, cerurile s-au deschis, iar lumina Iubirii Divine a binecuvântat Cerul și Pământul. Astfel, li s-au permis spiritelor plecate în alt tărâm de viețuire să ne viziteze și să ne aducă vești din lumea lor. După slujbă, am luat Sfintele Paști și am venit acasă. Era ora 2.

Spre dimineață, m-am înălțat în spirit și m-am văzut pe o alee. Dintr-o dată, de pe o parte laterală, a venit spre mine Mamaie, soacra mea plecată în lumea îngerilor anul trecut. Era îmbrăcată într-o rochie mov-rozalie și pășea agale spre mine. Am îmbrățișat-o și am întrebat-o ce face. „Am participat la slujbă, am stat lângă voi, dar nu m-ați simțit”. „Mamaie, am văzut luminițe care pulsau în jurul nostru, dar nu am știut cine sunt. Dar Mamaie, cum e acolo unde viețuiești acum? Ce faci toată ziua?”. „Mă plimb și privesc la frumusețile din jur. Privesc și la voi și văd ce faceți și cum vă trăiți viața”. Deodată, a venit o trăsură cu un vizitiu, și am fost invitate să urcăm în trăsură.

Mamaie stătea în față lângă vizitiu, iar eu pe bancheta din spate. Am pornit în plimbare pe alei înconjurate de flori, ca să-mi arate Mamaie locul ei de viețuire. Plimbându-ne, Mamaie îmi povestea că de multe ori își analiza evenimentele prin care a trecut în viață, iar în multe din ele, ar fi procedat altfel.

„În ultimul timp, tu nu ai mai scris!”. Nu îmi spunea ca un reproș, dar îi simțeam părerea de rău, pentru că ea știe că energia rândurilor scrise trezește și înalță inimi și ființe terestre. Avea dreptate, în ultimul timp, deși am avult multe trăiri spitrituale, le-am povestitit celor apropiați, însă nu am mai scris.

Mamaie îmi spunea și când viețuia pe Pământ să scriu, pentru că așteapta cu drag să citească alte cărți ale mele.

„Eu cred în existența lumii subtile și cărțile tale mi-au activat acea credință, pentru că știu și simt faptul că ceea ce ai scris este adevărat. Energia scrierilor tale mi-au bucurat inima și mi-au umplut sufletul de lumină. Atât de mult m-am gândit la tine și m-am gândit ce binecuvântare aduci oamenilor prin scrierile tale. Prin acestea, poți ajuta și pe alții să se înalțe în lumină. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc”.

Amănunte citiți aici: https://www.nicoletapasat.ro/multumire/.

„Mamaie, în ce strat viețuiești acum?”. Cu bucurie, a spus: „În stratul 3!”.

Am venit în planul fizic cu chipul lui Mamaie în gând. Am coborât în bucătărie și l-am întrebat pe Ionuț dacă ghicește cu cine m-am întâlnit în spirit și de la cine îi aduc vești. El mi-a spus numele unei persoane dragi. „Îți aduc vești și binecuvântarea mamei tale! Viețuiește în stratul 3!”. Am mers la biblioteca din sufragerie să caut cartea mea „Dumnezeu Te Iubește”, în care am cuprins capitolul cu „Îndemnul Maicii Veronica de la Vladimirești” și unde am relatat despre straturile în care viețuiesc spiritele plecate din planul fizic.

Amănunte citiți aici: https://www.nicoletapasat.ro/sa-meditam-la-indemnul-maicii-veronica/.

În straturile 1-4 sunt sufletele venite de pe Pământ, repartizate după meritul și frumusețea hainelor curățate prin râvnă și sârguință. În straturile 3-4, sufletele trăiesc și se veselesc de frumusețea locului în care stau, primind astfel confirmare a ceea ce-mi relatase în spirit Mamaie. În stratul 3 viețuiesc sufletele care au crezut în Dumnezeu, dar a căror viață spirituală nu a fost una de profunzime. Aceste spirite se află într-o stare de așteptare și beneficiază de lumină. Ele nu suferă ca în straturile inferioare (cele de pedeapsă sau curățare), dar nici nu au acces la bucuriile depline ale straturilor superioare. Este un loc de lumină, unde privesc și admiră frumusețile din jur, un loc pentru persoanele care pe Pământ au făcut binele, au avut credință, dar fără râvnă deosebită, fără focul Dragostei Divine.

Dimineață, am mâncat cozonac și ouă cu Ionuț, apoi am deschis calculatorul și am scris. Lumina Învierii a înălțat sufletele tuturor, a celor care viețuim în planul fizic și ale celor plecați în alt plan de existență, care au cântat împreună cu noi „Hristos a Înviat!”.

Hristos a Înviat în inima mea!

Sărbători Binecuvântate. Vă iubesc!

Nicoleta Păsat

Sibiu, 12 aprilie 2026