Sharing is caring!

(7 aprilie 2012)

Vineri, 6 aprile în jurul orei 16, m-a cuprins o moleșeală și am simțit nevoia să mă întind în pat.

După câteva momente de liniște, am vizualizat o scară cu trepte din lumină aurie de la pământ până în soare.

Primele trepte se vedeau clar deoarece erau mai puțin luminate de razele scânteietoare ale soarelui, însă cele din capătul de sus al scării nu se mai vedeau, deoarece erau complet acoperite de lumina soarelui. Când admiram scara întrebându-mă cine urcă sau coboară din soare, m-a strigat fiul meu Andrei, care voia să plece la o zi festivă.

Seara, la meditația de la ora 19, am trăit iarăși momente deosebite, îmi ardeau centrii energetici, iar prin mine se revărsau energii fierbinți. Nu numai că le simțeam dar și vedeam fâșiile de lumină care tâșnesc prin centrul palmelor. Am simțit atunci să-l îmbrac în lumină pe fiul meu, Gheorghe, fiindcă numai cu el eram acasă.

Mi-a spus: mama, de ce-mi faci terapie, fiincă eu sunt sănătos. I-am povestit ceea ce simt, iar el mi-a confirmat că în timp ce aveam mâinile peste capul său îl pătrundea prin creștet o energie fierbinte.

Am adormit meditând la scara de lumină care mi se arătase. Mă gândeam că noi putem urca pe treptele ei până în soare sau că pe această scară pot veni în mijlocul nostru ființe de lumină care viețuiesc în alte spații.

În zorii zilei de 7 aprilie, am trăit ceva frumos.

Am fost în spirit la Seuca, în casa în care a locuit Rojiko.

Când am ajuns în fața ușii, chiar înainte de a intra în casă, ușa s-a deschis și a apărut în prag un membru al familiei vizionarei Rojiko plângând.

-De ce plângi? am întrebat eu.

Suspinând mi-a răspuns:

-Când trăia Rojiko veneați mereu la Seuca, iar  casa noastră era în sărbătoare.

Însă de când a murit îi ducem dorul. Oftând a continuat: cine știe, ne vom întâlni cu ea la învierea de apoi.

-Rojiko nu a murit, am spus eu, ea este vie, trăiește!

Când spuneam toate acestea, a apărut lângă mine, chiar în pragul ușii, Rojiko. Era veselă și îmbrăcată ca de sărbătoare. Purta o rochie în culoarea cerului, albastră. Pe cap avea un batic alb, iar pe ochi, ochelari fumurii. Acum se deplasa fără însoțitori.

S-a adresat membrilor familei sale spunând: să credeți ce v-a spus Nicoleta, fiindcă este adevărat. Eu sunt vie, nu sunt moartă.

Am venit în mijlocul vostru ca să sărbătorim Paștele!

Și apoi le-a spus câteva cuvinte în ungurește pe care eu nu le-am înțeles. Atunci au început să plângă de bucurie, au îmbrățișat-o și au exclamat: Rojiko!

Ai venit să fii cu noi și pelerinii de Sărbătoarea Paștelui!

Când am intrat în casă am rămas surprinsă deoarece era plină de oameni. Nu găseai nici un loc să te așezi pe paturi sau scaune, deoarece erau ocupate. Am văzut mame cu copii bolnavi în brațe, am văzut infirmiere alături de bolnavi în cărucioare, multe măicuțe îmbrăcate în alb care aveau grijă de persoanele aflate în suferință.

Văzând atât de multă lume în casa ei, i-am spus lui Rojiko:

-Privește câte suflete în suferință au venit la Seuca și cer ajutorul Maicii Sfinte.

Iată de ce ai venit în mijlocul lor, pentru a le aduce mângâiere și binecuvântare.

Apoi am tresărit brusc, deoarece a sunat alarma telefonului soțului meu pe care uitase să o dezactiveze. Era ora șase.

Deși aveam multe activități casnice de făcut, mi s-a cerut să le amân, să scriu această trăire și să o transmit iubitorilor de lumină.

De Sărbătoarea Paștelui, Rojiko este venită în mijlocul pelerinilor din Seuca.

Nu căutați să o vedeți cu ochii fizici, ci să o simțiți cu inima, fiindcă ea vă oferă binecuvântarea așa cum făcea de fiecare dată la aparițiile Maicii Sfinte și la slujbele la care participă.

Bucuroasă de ceea ce trăisem am sunat-o pe Melfior. În timp ce povesteam cu ea, a început să mi se rotească centrul coroanei și am simțit cum ne învăluie energia iubitoare a Maicii Sfinte.

Am închis ochii și am văzut peste capetele noastre porumbelul de lumină din aripile căruia se revărsau raze albe-aurii.

I-am spus lui Melfior că în acest moment primim binecuvântarea Maicii Sfinte și atunci Melfior a vizualizat o rază de lumină și un porumbel care se rotește deasupra florii la care ea privea când am sunat-o.

Este o tufă de liliac mov pe care Melfior a sădit-o în gradina din fața blocului în urma cu câțiva ani când a primit-o în dar de la un prieten din Pitești. Îmi spunea că în fiecare zi când o privește, multumește cerului pentru frumusețea ei și transmite un gând de iubire celui care i-a dăruit-o. Imediat ce am început să scriu, a sunat telefonul. Era Melfior care mi-a spus emoționată că după convorbirea noastră a primit următoarea informație:

„Nicoleta are o mare putere de transmitere a energiei imaginilor vizualizate. Aceste imagini vor fi vizualizate de cei care au ajna deschisă, iar celelalte persoane, chiar dacă nu vor vizualiza, se vor încărca cu energia emisă.”

Iată de ce ți s-a cerut să scrii, ca un dar de Florii și un dar de Paște!

Pe scara care ți-a fost arătată, coboară spiritele luminoase care vin în mijlocul nostru.

Pe ea a venit și Rojiko pentru a fi alături de pelerinii din Seuca de Sărbătoarea Paștelui!

Vă transmit tuturor, Darul de Florii și de Paște.

Binecuvântarea Doamnei Luminii din Seuca!

Nicoleta Păsat,

7 aprilie 2012,ora 12.