Pe 22 martie, în jurul prânzului, mi-a apărut pe ecranul mental o imagine cu Brâncuşi în faţa unor exponate la care lucrase.Era îmbrăcat în haine deschise la culoare şi părea foarte cufundat în gândurile sale. Medita intens la ceva, iar deasupra sa, se rotea în spirală o energie albă care se înălţa spre cer.

M-am întrebat „Ce va însemna aceasta? Răspunsul l-am primit chiar în aceeaşi zi şi am înţeles că mi se arătase un loc în care voi ajunge.

În timp ce-i povesteam Ameliei trăirea cu Brâncuşi, mi-a spus că trebuie să aibă în vedere ceea ce îngerii îi arătaseră în vis cu o noapte în urmă şi anume, că eram amândouă în Franţa şi astfel am ales să ne supunem voinţei divine şi să mergem împreună la atelierul lui Brâncuşi din Paris.

Şi ca o confirmare, în acele momente am văzut cu ochii fizici cum a început să se rotească în dreapta mea o sferă de lumină în culoarea soarelui, care a adus prin corpurile noastre o energie înalt vibraţională şi am ştiut că primim binecuvântarea lui Brancuşi pentru călătoria noastră.

În acea zi, m-am rugat mult îngerilor să mă ajute să înţeleg de ce anume merg la Paris şi ca răspuns, mi-a apărut o imagine cu inima de iubire a Domnului Iisus, de la care veneau raze de lumină spre inima mea.M-am gândit „Ce va însemna aceasta: binecuvântarea Domnului Iisus, sau un simbol al unui loc sfânt în care voi ajunge în călătoria din Paris?”

Seara, când am deschis calculatorul, mi-a venit în gând inima de iubire a Domnului Iisus şi căutând pe internet informaţii despre aceasta, am aflat că există în Paris templul închinat inimii sacre a lui Iisus, în care de sute de ani se fac rugăciuni spre slava divinităţii. Atunci am simţit un fior prin inimă şi am înţeles că primeam binecuvântarea Domnului Iisus, pentru a ajunge în acest lăcaş Sfânt.

Călătoria spirituală din Paris s-a rânduit să fie în perioada 17 – 22 aprilie. Am mers la Bucureşti în 16 aprilie, urmând ca în zorii zilei de 17 aprilie să călătorim spre Paris cu avionul.În miez de noapte, la ora 02:00 m-am trezit. Deşi am încercat să adorm, nu am reuşit şi am rămas în linişte, spunând în gând rugăciunea „Tatăl Nostru”. În acest timp mi-au apărut pe ecranul mental mai multe imagini, ca într-un film.

În prima imagine era un sat cu case frumos aranjate, copaci, verdeaţă şi multe flori. Casele erau asemănătoare, aveau acoperişurile maronii şi pereţii în culoarea untului. Povestind Ameliei, am realizat că îngerii îmi arataseră locul în care vom fi cazate, gazda noastră locuind într-un oraş satelit din jurul Parisului.

În a doua imagine, am văzut un clopot de lumină albă si un medalion cu Fecioara Maria şi Domnul Iisus.

În avion spre Paris mi s-a arătat o imagine-simbol, căreia i-am înţeles semnificaţia în 24 aprilie, când scriam trăirile din călătorie. M-am văzut deasupra unui deal cu iarbă verde, copaci, o mulţime de oi şi miei albi. În mijlocul turmei era un pastor, care veghea şi privea blând la oile sale.Acum ştiu că era imaginea simbol a locului în care urma să desfăşor meditaţia din 21 aprilie, păstorul fiind Domnul Iisus, iar oile şi mieii albi care păşteau iarba verde, erau pelerinii de pe dealul Montmartre, în jurul bisericii închinate Domnului Iisus, care-şi hrăneau sufletele cu lumina iubirii ce se revărsa din inima păstorului blând.

Tot în timpul călătoriei spre Paris, mi-a apărut în spirit o femeie care emana multă blândeţe în jur. Avea părul lung, şaten deschis cu suviţe argintii. Era îmbrăcată într-un costumaş în culoarea verde cu reflexe albe. Ne-a binecuvântat, a zâmbit şi a dispărut.Apoi m-am văzut trecând un pod peste o apă mare. Podul era frumos amenajat, vopsit în alb şi roşu, dar ce m-a impresionat era faptul că în timp ce treceam podul, se revărsau din Înalt steluţe albe şi roşii-rozalii.

La aeroport ne-a aşteptat Rodica, gazda noastră. După ce am servit masa de prânz, am mers la centrul Pompidou din Paris, unde este amenajat atelierul lui Brâncuşi.Chiar la intrarea în atelier era un poster DSCN34571mare cu Brâncuşi, în faţa exponatelor la care lucrase, o imagine asemănătoare cu cea pe care mi-au arătat-o îngerii în 22 martie. În meditaţia făcută la atelierul lui Brâncuşi, mi-a apărut pe ecranul mental o imagine cu Brâncuşi alături de o femeie frumoasă, care avea în centrul inimii un buchet de flori albe, iar îngerii mi-au transmis că este mireasa sufletului său.

Următorul popas l-am făcut la Capela Sfintei Fecioare Maria din „Biserica Fiicelor Carităţii”, unde am aflat povestea medaliei miraculoase. Imediat ce am intrat în biserică, preotul a început să povestească despre apariţiile Fecioarei Maria de la Medjugorje, Lourdes, iar eu am spus în gând Seuca şi în acel moment un fior a trecut prin mine şi mi-a venit să plâng când am realizat că eram în Capela Maicii Sfinte, într-o dată de 17, ora 17:00, data apariţiilor Fecioarei Maria la Seuca.

În anul 1830, în această capelă, Fecioara Maria a apărut Caterinei Laboure şi i-a cerut să facă o medalie după modelul pe care i-l arătase, care să fie oferită lumii.Persoanele care vor purta medalia cu credinţă, vor primi haruri mari şi protecţie.Medalia are forma ovală, pe o parte este imaginea Fecioarei Maria, din mâinile căreia se revarsă raze de lumină, iar pe cealaltă parte, o cruce care se ridică deasupra literei „M”. Sub cruce, se văd inimile sfinte ale lui Iisus şi Fecioarei Maria, o inimă străpunsă de o coroană de spini, iar cealaltă de o sabie.Credincioşii au numit-o „Medalia Miraculoasă a Fecioarei Maria”. Trupul Sfintei Ecaterina Laboure este în biserică, aşezat într-un sicriu de cristal în faţa altarului, pe partea dreaptă.

În această capelă am trăit emoţii ca la apariţiile Fecioarei Maria din Seuca. Binecuvântarea Maicii Sfinte am simţit-o ca o energie caldă şi iubitoare ce ne-a înălţat sufletele şi un miros pătrunzător de mir şi viorele. Amelia m-a întrebat lăcrimând: „Nicoleta simţi mirosul de flori şi mir?” „Da”, i-am răspuns emoţionată. „Simt mirosul Maicii Domnului.”

În următoarele zile am vizitat alte locuri frumoase: Opera, Galeriile Lafayette, Biserica Madeline, închinată Mariei Magdalena, Domul Invalizilor, Mormântul lui Napoleon, Turnul Eiffel, Capela Sfântă, DSCN3545renumită pentru vitraliile colorate. Aici se regăsesc scenele biblice de la Creaţie până la Iisus, iar pe coloanele capelei pot fi admirate statuile celor 12 apostoli. Se numeşte „Capela Sfântă”, pentru că adăposteşte relicve, alături de un fragment din sfânta cruce pe care a pătimit Iisus.

Au urmat Primăria, Sena, Obeliscul, Catedrala Notre Dame.

Catedrala Notre Dame este amplasată pe malul Senei şi are o arhitectură deosebit de frumoasă. Odată ce am păşit în catedrala Notre Dame, parcă am intrat într-o altă lume. Fizic părea întunecată, căci lumina soarelui pătrundea cu greu prin vitraliile cu rozete colorate, însă o altfel de lumină îi dă valoare catedralei. Mă refer la energia de înaltă frecvenţă vibraţională care se revarsă în acest loc, de aici şi numărul mare de turişti care o vizitează anual. Oriunde priveam vedeam luminiţe strălucind, îngeri în forme şi culori diferite. Un timp am stat pe băncuţe în faţa altarului în rugăciune şi mulţumind pentru binecuvântările primite, am îmbrăcat în lumină ţara şi pământul, iar îngerii şi Maica Sfântă s-au alăturat acestei lucrări.DSCN3561

Mă simţeam ocrotită de iubirea îngerilor şi lumina Maicii Sfinte. Eram bucuroasă că mă aflam într-un locaş închinat Doamnei Luminii. Catedrala adăposteste relicva cu coroana de spini a Domnului Iisus.

Am ajuns şi la Arcul de Triumf, de unde pornesc în multe direcţii bulevarde mari şi frumoase, unul dintre ele fiind Champs-Elysees, considerat cel mai frumos bulevard din lume, pe care m-am plimbat cu drag. Mi-am încântat ochii şi sufletul şi prin Grădinile Tuileries spre Muzeul Luvru.

În seara de 19 aprilie, în timpul rugăciunii, am primit informaţia că meditaţia din 21 să o desfăşor în templul închinat inimii sacre a Domnului Iisus.

DSCN3460-300x225Pe 20 aprilie dimineaţa, mi-a apărut o imagine cu o statuetă, pe care privind-o cu atenţie, am auzit ca şi cum cineva ar şopti: „Pogany”. Întrebându-mă ce anume înseamnă aceasta, peste statuetă a apărut chipul unei persoane zâmbind şi atunci am ştiut că ea a fost „mireasa sufletului” lui Brâncuşi.

Nerăbdătoare să cunosc locul în care urma să fac meditaţia zilei de 21, am mers la biserica închinată inimii sacre a Domnului Iisus şi în 20 aprilie. Urcând dealul Montmartre, spuneam „Tatăl Nostru” şi „Bucură-te Marie” cu un sentiment de bucurie în suflet. Mă simţeam uşoară şi parcă zburam spre locul sacru, închinat inimii lui Iisus. Atât de multă lume mai văzusem în Medjugorje şi Seuca, la apariţiile Fecioarei Maria. Deasupra altarului, pe tavanul bisericii, era pictată imaginea cu inima sacră a Domnului Iisus, pe care mi-o arătaseră îngerii când am cerut să ştiu de ce anume merg în Paris.

Am trăit momente de mare înălţare sufletească în acest lăcaş sfânt şi am înţeles că îngerii mi-au purtat paşii şi cu o zi înainte de 21, pentru a mi se face anumite conexiuni în câmpul energetic, în vederea lucrării de a doua zi.

Lângă biserica Sacre Coeur se află un loc preferat de artişti, care vin să primească inspiraţie. Aici am admirat tablouri frumoase şi am mâncat clătite delicioase.

Pe 21 aprilie, în jurul prânzului, am fost din nou la atelierul lui Brâncuşi. El a venit în spirit în preajma noastră, ne-a transmis că este alături de noi în lucrarea de luminare şi ne-a dăruit flori albe rozalii, ce semănau cu florile de nufăr.

La ora 17:00, în jurul catedralei Sacre Coeur din dealul Montmartre, eram sute de turişti, o parte dintre ei au vizitat biserica, iar o parte au participat la slujba de la ora 18:00. Cu câteva minute înainte de slujbă, a început să cânte orga atât de frumos şi înăltător. Era un cântec ca o chemare la înălţare spirituală, care-ţi accentua în suflet dorul de lumină. M-am conectat în spirit cu grupurile de rugăciune din ţară şi din afara ţării, care participau la lucrarea de luminare cu lumina albă a iubirii din 21, ora 19:00. M-am gândit mai ales la Casa de Lumină Maria, unde Ionuţ desfăşura meditaţia împreună cu grupul sibian.

Maica Vian a fost foarte bucuroasă de lucrarea noastră.În coloana de lumină vegheată de îngeri, ne-am înălţat în spirit până la tronul divinităţii.Domnul Iisus a apărut în mijlocul nostru, aşa cum este pictată imaginea deasupra altarului, cu mâinile larg deschise, iar din inima sa de iubire se răspândeau raze strălucitoare care umpleau în lumină biserica. La sfârşitul slujbei, am trăit încă o bucurie, când zeci de pelerini ne-am aşezat în rând să primim sfânta împărtăşanie, trupul şi sângele Domnului Iisus.

Am plecat din biserică lăcrimând de bucurie. Templul închinat inimii sacre a Domnului Iisus este o imensă coloană de lumină între Cer şi Pământ, de unde se revarsă lumina spre tot Parisul, care este aşezat în jurul dealului Montmartre, pe care se află construită biserica. Acum înţeleg de ce simt turiştii în sufletele lor să aleagă ca destinaţie Parisul şi de ce l-au numit oraşul iubirii.

În timp ce scriu aceste rânduri şi mă conectez la vibraţia trăirii din Sacre Coeur, simt în inimă iubirea Domnului Iisus, în minte îi văd chipul, iar sufletul se înalţă în lumina iubirii sale.

Călătoria în Paris a fost minunată. Am avut parte de un timp frumos şi am mers kilometri întregi pe jos. Au fost zile când ajungeam la gazdă cu febră musculară. Călătoream şi cu metroul, dar alegeam mersul pe jos, căci vroiam să admirăm arhitectura clădirilor, Sena, grădinile cu flori şi magazinele care te atrăgeau cu vitrine frumos aranjate.

Seara făceam rugăciune şi meditaţie împreună cu Amelia şi Rodica, gazda noastră. Casa se umplea de lumina îngerilor care ne vegheau.

Rodica a fost neîncrezătoare în trăirile mele. Fiind puţin răcită, am îmbrăcat-o în lumină şi i-am făcut trei şedinţe de terapie. La prima terapie m-a privit emoţionată şi mi-a spus: „Simt caldură şi furnicături în mâini.” La a doua terapie a simţit furnicături în mâini şi picioare şi i-a apărut pe ecranul mentalo fâşie de lumină roz, violacee. După a treia terapie, a simţit cum i se roteşte cu intensitate centrul coroanei şi căldură în mâini. Îngerii vindecători mi-au arătat o suferinţă cu care s-a confruntat cu ani în urmă, iar ea mi-a confirmat aceasta.

În timpul meditaţiei din 21, a simţit energia care i-a străbătut fiinţa şi i-a apărut pe ecranul mental harta României. Am îndemnat-o să se lege de lumină prin rugăciune şi meditaţie, iar înainte de a citi din cărţile mele să ceară îngerilor confirmări, referitor la ceea ce-i spusesem eu. Şi chiar în acea seară a deschis la întâmplare cartea „Sunet Divin”, la mesajul Fecioarei Maria, care ne îndeamnă să reînnoim rugăciunea în familiile noastre şi să ne pregătim inimile pentru venirea Domnului Iisus.

Gazda noastră, după ce a simţit energiile care i-au străbătut fiinţa şi a văzut culori deşi avea ochii închişi, nu s-a mai îndoit de lucrarea divină, ci s-a alăturat ei.

Înainte de a pleca la aeroport ca să revenim în ţară, îngerii ne-au purtat paşii şi la Capela Sfânta Rita din Saint Germain, alt oraş satelit de lângă Paris. Sfânta Rita este ajutătoarea cazurilor disperate şi grele. În capelă, am primit binecuvântarea Sfintei Rita, flori albe şi daruri. După aproximativ o oră de rugăciune şi meditaţie, a apărut în faţa noastră o entitate asemeni unui preot, cu veşminte albe, ce avea în mâini un fel de săculeţi din pânză albă, cu formă rotundă. Ne-a oferit fiecăreia doi săculeţi, câte unul în fiecare mână şi mi-a transmis că sunt daruri pentru drum. În avion mi-au venit în gând darurile primite la Capela Sfintei Rita şi meditând la ele, am înţeles că sunt daruri care ne vor ajuta pe drumul vieţii, ca să urmăm calea luminii.

DSCN3644Când am ajuns acasă, am dorit să prind la lănţişorul meu, medalia miraculoasă pe care o primisem în dar la Paris şi atunci am realizat că este la fel cu cea pe care eu o aveam.

În urmă cu câţiva ani pierdusem un cercel şi am mers la un atelier de bijuterie să iau altceva în schimb, la valoarea cercelului pe care-l mai aveam. Am admirat inele, alte modele de cercei, dar deşi erau frumoase nu mă hotăram la ceva anume. Atunci doamna de la bijuterie, care a citit cartea mea „Misterul Păsării Măiastre”, mi-a spus: „Să vă arăt o medalie cu Maica Domnului”, pe care spunea ea că o avea de la o persoană care vizitase un loc al apariţiei Fecioarei Maria. Mi-a plăcut medalia, aşa că am plătit diferenţa de bani şi am cumpărat-o. Când am văzut litera „M”, am crezut că înseamnă Medjugorje, locul apariţiilor Fecioarei Maria.

Am mulţumit îngerilor care mi-au îndreptat paşii spre capela Maicii Sfinte din Paris, unde am aflat povestea medaliei miraculoase, cu care am avut multe trăiri frumoase atunci când am oferit-o, căci odată cu medalia, persoana respectivă primea şi binecuvântarea Maicii Sfinte.

Căutând pe internet informaţii despre medalie, am văzut ataşat articolului şi o imagine a Fecioarei DSCN3579Maria, din mâinile căreia se revărsau raze strălucitoare de lumină. Era imaginea care o am pe coperta primei mele cărţi „Misterul Păsării Măiastre”. Simţeam o legătură de suflet cu această icoană, dar în mintea mea nu-mi era clar de ce anume mă simţeam atrasă de ea, însă am înţeles mai multe, în urma conexiunilor făcute în capela Maicii Sfinte din Paris.

Mulţumesc divinităţii pentru binecuvântările şi darurile primite. Mulţumesc îngerilor divini şi umani care m-au însoţit în călătoria spirituală din Paris, oraşul luminilor şi al iubirii.

Mulţumesc tuturor iubitorilor de lumină care v-aţi alăturat lucrării sfinte „Lumina Iubirii”.

Ataşez câteva fotografii, mărturii ale trăirilor din Paris.

DSCN3588 DSCN3602 DSCN3604 DSCN3628 DSCN3634
DSCN3654